ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4437/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4437/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față constată:

Prin Sentința penală nr. 275 din 5 mai 2008 a

Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 6070/121/2008, s-a dispus:

I. În baza art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

condamnarea inculpatului S.M.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de risc.

În baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10

ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru infracțiunea de

trafic de droguri de mare risc, înlăturându-se din încadrarea juridică

dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. reținute prin rechizitoriu, conform art.

334 C. proc. pen.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003 a mai fost condamnat inculpatul S.M.I. la pedeapsa de

5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru comiterea

infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 33 - 34

lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită

la 10 ani și 5 luni închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), după executarea

pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C.

pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsă durata prevenției de la 20 martie 2008 la zi.

II. În baza art. 27

alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A.A. la pedeapsa de 5 ani

și 6 luni închisoare.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5

ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru comiterea

infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 33 - 34

lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare,

sporită la 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea

pedepsei principale rezultante.

III. În baza art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost

condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui

grup infracțional organizat.

IV. În baza art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul C.P.G. la pedeapsa

de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 71 C.

pen., a fost aplicată inculpaților M.A.A., D.M. și C.P.G. pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., a fost dedus din pedepsele aplicate inculpaților M.A.A. și D.M. timpul

reținerii, de 24 ore.

Au fost menținute

măsurile preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luate față de

inculpații M.A.A. și D.M. și, respectiv, obligarea de a nu părăsi țara luată

față de inculpatul C.P.G., cu obligațiile instituite prin Încheierea din 13

august 2008 a Tribunalului Galați.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați,

după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 118 C. pen.,

s-a dispus confiscarea în folosul statului a dispozitivelor electronice (camere

video miniaturale) folosite de inculpați la comiterea infracțiunilor de comerț

electronic, precum și cantitatea de 0,87 grame cocaină depusă la I.G.P.R.

Au fost obligați inculpații

la 1.200 RON fiecare, cheltuieli judiciare statului, conform art. 189 și art.

191 C. proc. pen.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În prima parte a

anului 2007, în cadrul cercetărilor efectuate în cauzele penale privind

activitatea infracțională desfășurată de numiții M.M.l., B.A. și C.C., între

alte persoane, au rezultat indicii că și inculpatul S.M.I. făcea parte dintr-un

cerc de consumatori și traficanți de droguri care acționau pe raza municipiului

Galați, urmărind obținerea unor importante sume de bani.

În vederea stabilirii

și probării activității infracționale, prin Ordonanța din 22 august 2007, a

fost autorizată introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire I.M. și

cumpărarea supravegheată de droguri de la inculpat.

Acționând în baza

autorizației legale, la data de 22 august 2007, investigatorul sub acoperire

s-a întâlnit cu inculpatul S.M.I., în apropierea locuinței acestuia din Galați

și, în schimbul sumei de 700 RON, a cumpărat 2 doze de cocaină, cu greutatea de

un gram fiecare.

Prin constatarea

tehnico-științifică efectuată în cauză s-a stabilit felul și cantitatea

drogului traficat.

În cauză a fost

autorizată și interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de inculpat,

rezultând că acesta comercializase diferite cantități de droguri unor

consumatori din municipiul Galați.

Între consumatorii de

droguri aprovizionați de inculpat au fost identificați și numiții I.A., Ș.A.,

S.B., N.A., C.l., C.G.

Din declarațiile

martorului I.C. a rezultat că era consumator de droguri din vara anului 2007 și

că inculpatul S.M.I. îl inițiase în acest viciu, de la inculpat cumpărând

cannabis și hașiș, el și alte persoane.

Conform relatărilor

aceluiași martor, prețul unei doze de marijuana era de 25 RON și între 100 și

150 RON, doza de hașiș.

Conform declarațiilor

martorului, inculpatul fusese învățat să prepare dozele de către inculpatul

M.A.A., iar în vara anului 2007, ambii consumaseră cocaină la domiciliul lui

Ș.A.

Și această din urmă

persoană, a menționat implicarea inculpaților S.M.I. și M.A.A. în activități de

trafic de droguri.

Activitățile

desfășurate de inculpatul S.M.I. pe linia traficului de droguri au fost

confirmate și de martorii S.B., C.G., C.D., N.A., N.A.Ș., G.R. și R.M., toți

consumatori de droguri.

Conform declarațiilor

martorei C.G., aceasta l-a întâlnit pe inculpat, în luna octombrie 2007, la

locuința prietenei sale, B.M., oferindu-le droguri spre consum. După circa o

săptămână, martora l-a contactat telefonic pe inculpat de la care a cumpărat

hașiș. Și martorul C.D. a declarat că, în luna septembrie 2007, l-a contactat

telefonic pe inculpatul S.M.I., căruia i-a cerut să-i procure o țigară cu

hașiș, plătind suma de 30 RON.

Potrivit declarației

martorului N.A., în cursul anului 2007, inculpatul se oferise să-i procure

droguri (hașiș, marijuana, cocaină), spunându-i că se ocupă cu această

activitate; propunerea inculpatului nu a fost acceptată de martor. Cu toate

acestea, martorul a cumpărat un gram de hașiș de la inculpat, pentru care a plătit

suma de 200 RON.

S-a reținut de către

instanță că, de regulă, inculpatul consuma droguri împreună cu cei pe care îi

aproviziona, inclusiv în modalitatea arderii drogului și inhalării în comun a

substanței volatile.

Activitatea de

distribuire și vânzare a drogurilor desfășurată de inculpații S.M.I. și M.A.A.

a fost confirmată și de convorbirile telefonice interceptate în cauză,

procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor depuse la dosar fiind

relevante în acest sens.

Tot ca situație de

fapt, s-a reținut că între inculpații S.M.I. și M.A.A. exista o strânsă relație

de prietenie încă din anul 2007, iar în anul 2008, cei doi inculpați au intrat

într-o asemenea relație și cu inculpații D.M. și C.P.G.

În acest context, la

începutul anului 2008, cei patru inculpați au hotărât să obțină sume de bani

prin falsificarea și clonarea de carduri bancare, scop în care au decis să

procure aparatura electronică necesară clonării cardurilor și să se deplaseze

în străinătate pentru a afla date despre unele conturi bancare.

Pentru clonarea și

citirea cardurilor bancare erau necesare mai multe aparate video miniaturale,

precum și un cititor de carduri denumit „pisică", pe care inculpatul

M.A.A. s-a angajat să îl achiziționeze.

La rândul său,

inculpatul M.A.A. a cumpărat două camere video miniaturale care urmau să fie

montate la bancomate pentru „filmarea" operațiunilor efectuate de

utilizatori.

După discuțiile

purtate și cu C.P.G., cei patru inculpați au stabilit să meargă în străinătate

pentru a începe activitatea de citire și falsificare a cardurilor, având nevoie

în acest scop și de altă aparatură ce putea fi cumpărată doar din afara țării.

Inculpatul C.P.G. a

înmânat inculpatului M.A.A. suma de 1.800 RON, acesta din urmă achiziționând o

altă cameră video care, în final, a rămas în păstrarea inculpatului D.M.

S-a mai achiziționat

și un „laptop" performant care urma să fie folosit de inculpați la

folosirea și citirea cardurilor electronice.

Întrucât nu a fost

posibilă achiziționarea unui „cititor de carduri" (pisică), inculpații au

hotărât să folosească o altă metodă, respectiv clonarea unui site pe internet

care să reproducă în mod fidel site-ul unei instituții bancare.

Cu ajutorul obținut

de la numiții „F." și "P.", persoane care au rămas necunoscute

inculpatului S.M.I., au fost transmise, prin sistem informatizat, un număr de

date de identificare pentru 31 cărți de credit, informații ce urmau a fi

folosite de inculpați la inscripționarea cardurilor falsificate și extragerea

de numerar din conturile titularilor de credit.

Printr-o altă adresă

de e-mail folosită de inculpatul M.A.A., acesta a transmis unor persoane rămase

neidentificate un număr de cinci comunicări similare, constând în date de

identificare ale unor cărți de credit și conturi bancare.

Cu ajutorul numitului

„F.", cei patru inculpați doreau să continue activitatea infracțională în

Marea Britanie, sens în care stabiliseră să plece din țară la 21 martie 2008.

Activitatea

inculpaților a fost însă stopată de intervenția autoritățile judiciare, la data

de 20 martie 2008.

S-a reținut de către

instanță că desfășurătorul convorbirilor telefonice aflat în dosarul de

urmărire penală și descris în rechizitoriu relevă cu certitudine activitatea

celor patru inculpați și, în mod deosebit, a inculpatului M.A.I., în ceea ce

privește constituirea unui grupări organizate pentru comiterea de fraude

informatice, prin falsificarea instrumentelor electronice de plată.

Referitor la poziția

procesuală a inculpaților, s-a reținut că aceștia au recunoscut, în general,

învinuirile aduse, cu excepția inculpatului D.M.

Inculpatul S.M.I. a

avut o conduită parțial sinceră, iar inculpații C.P.G. și M.A.A. au avut

poziții oscilante.

În cursul judecății,

inculpații M.A.A., D.M. și C.P.G. au refuzat să fie ascultați, iar inculpatul

S.M.I. a recunoscut în parte acuzațiile.

Recunoașterea

formulată a vizat exclusiv fapta de trafic de droguri de risc.

Cu toate acestea,

prima instanță a constatat că, din probele existente la dosar coroborate și cu

declarația de la urmărirea penală, rezulta că inculpatul fusese depistat de

investigatorul sub acoperire I.M. desfășurând activități de trafic de droguri

de mare risc și avusese, totodată, o contribuție importantă la constituirea și

funcționarea grupului infracțional ce urma să comită infracțiuni informatice

prin clonarea de carduri bancare.

S-a reținut că

activitățile inculpatului pe linia traficului de droguri erau confirmate de

martorii N.A., C.G. și C.B., I.C., Ș.A. și S.B., din declarațiile acestora

rezultând și semnificația limbajului folosit în convorbirile telefonice,

termenii utilizați referindu-se la droguri.

Pe baza acelorași

declarații, s-a reținut că vânzarea și consumul droguri se realizau în anumite

locuri, la indicația inculpatului.

De asemenea, s-a

constatat că investigatorul sub acoperire a acționat legal în cadrul cumpărării

autorizate de cocaină de inculpat.

S-a reținut în acest

sens că investigatorul nu a provocat comiterea faptei, inculpatul efectuând

vânzarea la simpla solicitare a investigatorului.

În plus, s-a reținut

că organele de poliție dețineau informații că inculpatul se ocupa cu traficul

de droguri, pe acest temei fiind autorizată introducerea în cauză a

investigatorului sub acoperire și cumpărarea supravegheată de droguri de la

inculpat.

Ca urmare, a fost

înlăturată apărarea inculpatului S.M.I., în sensul că ar fi fost provocat să

vândă droguri către investigatorul sub acoperire.

Tot astfel, au fost

înlăturate cererile și apărările formulate de inculpați în legătură cu

inexistența grupului infracțional organizat.

Instanța de fond a

constatat că, din probele existente la dosar, rezulta că inițiativa

constituirii grupului infracțional a aparținut inculpatul S.M.I. și tot acesta

l-a determinat și pe inculpatul C.P.G. să adere la această grupare, scopul

asocierii constituindu-l comiterea de fraude informatice, prin clonarea și

citirea de carduri bancare.

Instanța de fond a

mai constatat că gruparea infracțională avea atribuții clar stabilite pentru

fiecare membru în parte, sarcinile fiind împărțite între inculpați și vizau

deopotrivă procurarea de aparatură electronică pentru falsificare și citire a

instrumentelor electronice de plată, efectuarea operațiunilor propriu-zise,

precum și asigurarea finanțării necesare achiziționării aparaturii electronice.

Cu referire la rolul

și implicarea inculpatului M.A.A. în gruparea infracțională, au fost menționate

propriile declarații formulate în cursul urmăririi penale, prin care

recunoscuse comiterea faptelor, inclusiv cea privind efectuarea de operațiuni

financiare neautorizate, descriind cu lux de amănunte propria contribuție,

aportul său constituindu-l procurarea aparaturii electronice necesare comiterii

fraudelor informatice.

Totodată, s-a reținut

că activitatea infracțională desfășurată de acest inculpat era confirmată în

bună parte și de declarațiile celorlalți 3 inculpați, precum și declarația

martorului M.A. și de procesele-verbale de constatare și percheziție întocmite

de organele de urmărire penală, procesele-verbale de identificare a unor bunuri

și comunicările prin e-mail.

Din probatoriul

administrat rezultă că inculpatul M.A.A. intrase în legătură cu numiții

„F." și „P.", cărora le comunicase și prin e-mail date de

identificare pentru un număr de 31 cărți de credit într-o primă etapă, iar

apoi, date de identificare pentru alte 5 cărți de credit.

Potrivit

desfășurătorului de convorbiri telefonice, inculpatul M.A.A. și ceilalți

inculpați din cauză conveniseră să își continue activitatea de fraudare a unor

instrumente electronice de plată și în afara țării, în special în Marea

Britanie, demers care nu a mai continuat, ca urmare a intervenției organelor

judiciare.

În ceea ce privește

vinovăția inculpatului C.P.G., s-a reținut că aceasta era dovedită cu

declarațiile de la urmărirea penală, declarații prin care inculpatul recunoștea

că aderase la gruparea infracțională la solicitarea lui S.M.I., că avea

cunoștință de scopul asocierii și de foloasele materiale preconizate a fi

obținute din activitate și hotărâse și ce anume rol să-și asume în cadrul

grupării.

Astfel, inculpatul

C.P.G. îndeplinise rolul de sponsor pentru obținerea de aparatură electronică,

oferindu-i inculpatului M.A.A. suma de 1.800 RON în vederea achiziționării

camerelor video miniaturale și a unui laptop performant, necesar pentru

filmarea și citirea instrumentelor electronice de plată.

Ideea clonării unui

site de internet pentru obținerea de date în vederea identificării cardurilor

ce urmau a fi citite a aparținut tot inculpatului C.G.P., care deținea

cunoștințe temeinice privind operarea pe calculator.

De asemenea, s-a

reținut că punerea în legătură a inculpatului M.A.A. cu numiții „F." și

„P." a fost realizată tot de inculpatul C.G.P., care avea cunoștință

despre faptul că respectivele persoane se ocupau cu clonarea și falsificarea

instrumentelor de plată electronice.

Referitor la

inculpatul D.M., s-a reținut că acesta a avut un rol deosebit de important în

cadrul grupării infracționale, deținând și ascunzând bunuri ce urmau a fi

folosite la comiterea de fraude informatice.

La percheziția

domiciliară efectuată la locuința inculpatului D.M. a fost descoperită o cameră

video miniaturală, ce urma să fie folosită în activitatea infracțională a

grupării.

Din declarațiile

martorului M.A. a rezultat că camera video fusese cumpărată de inculpatul

S.M.I. și aceasta o predase spre păstrare temporar inculpatului D.M.

S-a mai reținut și că

inculpații S.M.I. și M.A.A. furnizaseră amănunte cu privire la activitatea

inculpatului D.M., declarând că erau prieteni de mai mult timp și că împreună

l-au determinat și pe inculpatul C.G.P. să adere la gruparea lor, discutând

între ei modul de clonare, falsificare și citire a instrumentelor de plată

electronice.

Relevante în

stabilirea contribuției infracționale a inculpatului D.M. au fost apreciate

desfășurătoarele convorbirilor telefonice depuse la dosar, dar și declarațiile

inculpatului C.G.P. care, în faza de urmărire penală, a relatat activitatea

desfășurată de acest inculpat.

În drept, activitatea

infracțională desfășurată de inculpați a fost încadrată juridic, după cum

urmează:

Pentru inculpatul

S.M.I. care, în cursul anului 2007, prin acțiuni repetate desfășurate în baza

aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, deținut și comercializat droguri

de risc, în special cannabis, a fost încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași

inculpat, constând în comercializarea a doze de cocaină către investigatorul

sub acoperire I.M., a fost încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, înlăturându-se prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. reținute

prin rechizitoriu.

S-a reținut de către

instanță că vânzarea către investigator avusese loc în aceeași împrejurare,

printr-un singur act material de executare.

În ceea ce privește

fapta aceluiași inculpat care, în cursul anului 2008, a organizat și constituit

un grup infracțional în scopul săvârșirii de fraude informatice, prin

falsificarea de instrumente electronice de plată, a fost reținută incidența

prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și

combaterea criminalității organizate.

Pentru inculpații

M.A.A., D.M. și C.P.G. a fost reținută infracțiunea de constituire și aderare

la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, încadrare juridică atrasă de asocierea cu inculpatul S.M.I. în vederea

comiterii de fraude informatice, prin falsificarea de instrumente electronice

de plată, în cursul anului 2008.

În plus, pentru

inculpatul M.A.A. a fost reținută și infracțiunea de efectuare de operațiuni

financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr.

365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., încadrare juridică atrasă de

transmiterea fără drept și în mod repetat, în cursul anilor 2006 - 2008, de

date de identificare ale unor carduri bancare.

La individualizarea

judiciară a pedepselor pentru inculpați s-a avut în vedere natura și gravitatea

infracțiunilor, împrejurările de săvârșire, scopul în vederea căruia s-a

acționat și conduita manifestată în cursul procesului penal.

Pe baza acestor elemente,

instanța a apreciat că nu se impune stabilirea unor pedepse sub minimul

special, neexistând temeiuri care să justifice reținerea de circumstanțe

atenuante în favoarea inculpaților.

S-a considerat însă

că pedepsele principale trebuie orientate către limita minimă prevăzută de

lege, având în vedere vârsta inculpaților și buna conduită manifestată în

familie și societate, precum și atitudinea avută în proces, de recunoaștere a

faptelor, cu excepția inculpatului D.M.

Hotărârea pronunțată

în cauză a fost atacată cu apel de către inculpații S.M.I., D.M., M.A.A. și

C.P.G.

Prin apelul declarat

de inculpatul S.M.I. s-a criticat greșita încadrare juridică dată faptei

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin nereținerea și a alin. (2) din

norma de incriminare și raportarea limitei de pedeapsă la infracțiunea

prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 356/2002, deși fapta considerată

infracțiune-scop era reglementată de dispozițiile art. 24 alin. (1) din aceeași

lege.

De asemenea, a fost

criticată greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de

art. 7 din Legea nr. 39/2003, susținându-se că acțiunile desfășurate nu puteau

fi considerate ca activități de constituire a unui grup organizat în vederea

comiterii de infracțiuni.

Totodată, s-a menționat

că în cauză nu erau îndeplinite nici dispozițiile art. 2 lit. d) din Legea nr.

39/2003, în sensul că nu se putea vorbi de existența unei infracțiuni cu

caracter transnațional, de vreme ce fapta considerată infracțiune gravă nu își

produsese rezultatul pe teritoriul altui stat.

Greșita condamnare a

inculpatului fost invocată și în raport de infracțiunea de trafic de droguri de

mare risc, arătându-se că vânzarea celor 2 doze de heroină avusese loc la

instigarea investigatorului sub acoperire și că raportul întocmit de

investigator constituia singura probă în cauză ce nu se corobora însă cu alte

mijloace de probă.

Deopotrivă a fost

criticată și greșita individualizare a pedepselor pentru infracțiunile

prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, susținându-se că împrejurările invocate în favoare

constituiau circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 lit. b) și c) C.

pen., pedepsele aplicate pentru infracțiunile de trafic de droguri impunându-se

a fi reduse și pe temeiul dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, conform

relațiilor comunicate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate și Terorism - Serviciul Teritorial Galați.

Prin apelurile

declarate de inculpații M.A.A., D.M. și C.P.G., a fost criticată greșita

condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, susținându-se în esență că probele administrate în cauză nu confirmau

acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat, nefiind îndeplinite

cerințele normei de incriminare cu referire la existența unei grupări

structurate și ierarhizate, cu durată în timp și ai cărei membri să acționeze

în înțelegere, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave și obținerea de

avantaje financiare.

În plus, s-a susținut

că inculpații D.M. și C.P.G. nu au avut niciun moment reprezentarea

apartenenței la un grup infracțional organizat.

Tot ca motiv de apel,

inculpatul C.P.G. a invocat și omisiunea reținerii alin. (2) în încadrarea

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și greșita raportare a pedepsei la

infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, având în

vedere că infracțiunea preconizată consta numai în clonarea de carduri și nu de

transmitere de date confidențiale ale unor asemenea instrumente de plată

electronice.

Apărarea aceluiași

inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei în raport de noua încadrare

juridică și reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, având în vedere buna

conduită înainte și după săvârșirea infracțiunii.

Prin Decizia penală

nr. 44/A din 15 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost

admis apelul declarat de inculpatul S.M.I. și desființată, în parte, sentința

primei instanțe numai în ceea ce privește cuantumul pedepselor principale și

complementare aplicate pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc și

trafic de droguri de mare risc, după cum urmează:

A fost descontopită

pedeapsa de 10 ani și 5 luni închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

în pedepsele componente de:

- 4 ani închisoare și

3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. aplicată pentru infracțiunea prevăzută de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 10 ani închisoare

și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplicată pentru infracțiunea prevăzută de

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000;

- 5 ani închisoare și

3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplicată pentru infracțiunea prevăzută de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A făcut aplicarea

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a redus pedepsele aplicate

inculpatului S.M.I. la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 6 ani

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000;

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele

sus-menționate cu pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6

ani închisoare sporită la 6 ani și 5 luni închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b).

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații D.M., M.A.A. și C.P.G. împotriva

aceleiași sentințe.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra

existenței faptelor și vinovăției inculpaților au fost corect reținute de prima

instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate

în cauză.

De asemenea, s-a

constatat că activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost

corespunzător încadrată juridic, faptele reținute în sarcina inculpaților

realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost

condamnați.

Tot astfel, s-a

considerat că pedepsele stabilite de prima instanță au fost corect

individualizate în cuantum și ca modalitate de executare pentru fiecare dintre

inculpați în parte, neexistând temeiuri care să justifice reducerea pedepselor,

cu excepția inculpatului S.M.I., în privința căruia erau aplicabile prevederile

art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În acest sens, s-a

reținut că din Adresa din 27 octombrie 2009 emisă de Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Serviciul Teritorial Galați

rezultă că inculpatul S.M.I. formulase în timpul urmăririi penale un denunț

împotriva unei persoane sub acuzația de trafic de droguri, denunț pe baza

căruia persoana în cauză a fost trimisă în judecată.

Ca urmare, s-a

constatat că inculpatul beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de

pedeapsă pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc și trafic de droguri

de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și, respectiv, art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, conform art. 16 din aceeași lege.

În consecință,

procedând la o nouă individualizare a pedepsei, în limitele impuse de art. 16

din Legea nr. 143/2000, ținând seama de vârsta și situația personală a

inculpatului, natura și gravitatea faptelor, modalitatea și împrejurările de

săvârșire, precum și urmările produse sau care s-ar fi putut produce, instanța

de apel a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea orientate spre minimul

special prevăzut de lege, stabilind o pedeapsă rezultantă care să reflecte

pluralitatea de infracțiuni.

În considerentele

deciziei pronunțate în apel au fost examinate criticile inculpaților invocate

în susținerea cererilor de achitare și motivele pentru care nu au fost primite

apărările formulate și menținută hotărârea instanței de fond.

De asemenea, au fost

înlăturate și criticile inculpaților referitoare la greșita încadrare juridică

a faptei din perspectiva dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 27

alin. (3) din Legea nr. 365/2003, precum și cele vizând greșita individualizare

a pedepselor.

S-a arătat de către

instanță că, deși niciunul dintre inculpați nu a recunoscut apartenența lor la

grupul infracțional organizat, existența asocierii constituite rezultă din

probatoriul administrat, precum și scopul în vederea căruia membrii grupului au

acționat.

S-a arătat că din

coroborarea declarațiilor inculpaților cu conținutul convorbirilor telefonice

interceptate, declarațiile martorei M.A.B., facturile de achiziționare a

camerelor video miniaturale de la magazinele on-line și rezultatul percheziției

informatice efectuate asupra laptopului ridicat din posesia inculpatului M.A.A.

rezultă că inculpații se constituiseră într-un grup structurat, acționând în

înțelegere și în cadrul unor sarcini prestabilite, în scopul săvârșirii de

fraude informatice.

Pe baza aceluiași

probatoriu, s-a reținut că infracțiunea-scop constă în retragerea unor sume de bani

din conturile deținute de diverși titulari de card, prin clonarea de carduri și

folosirea lor pentru ridicarea de bani cash de la bancomate sau prin

transmiterea datelor și parolelor aferente unor asemenea instrumente de plată

electronice către o altă persoană care, la rândul său, urma să efectueze

operațiunile sus-menționate necesare extragerii banilor, avantajele materiale

preconizate profitând și inculpaților.

S-a arătat de către

instanță că toate aceste activități se înscriau în latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, încadrare ce

sancționează transmiterea neautorizată a oricăror date de identificare în

vederea retragerii de numerar de pe un instrument de plată electronică.

S-a reținut că

activitatea desfășurată în acest scop de inculpatul M.A.A., pentru care s-a

dovedit că de pe două adrese ale sale de internet a trimis numitului „F."

din Marea Britanie datele de identificare și parolele a 31 de carduri, iar unor

alte persoane, în Italia, datele de identificare și parolele a 5 carduri, a

fost cunoscută și acceptată de toți inculpații din cauză, în concretizarea

hotărârii comune privind obținerea de profituri din accesarea frauduloasă de

conturi bancare.

În acest sens, s-a

menționat că ideea clonării și falsificării de carduri și folosirea lor la

bancomate din Anglia, Italia și alte țări a aparținut inculpatului D.M., plan

infracțional împărtășit și inculpaților S.M.I. și M.A.A. și, ulterior,

acceptat.

În baza înțelegerii

infracționale, s-a procedat la o împărțire a rolurilor între membrii grupării,

inculpatului D.M. revenindu-i sarcina de a se ocupa de partea financiară

necesară procurării instrumentelor de falsificare - laptop, un cititor de

carduri și camere video miniaturale, inculpatului S.M.I. cea de achiziționare a

cititorului de carduri și a cardurilor blank, iar inculpatului M.A.A. sarcina

de a procurarea programul de descărcare a datelor din cititorul de carduri pe

laptop și a camerelor video miniaturale.

Ulterior, la acest

grup infracțional a aderat și inculpatul C.P.G., acesta având tot rolul de a

asigura mijloacele financiare necesare realizării activităților ce intrau în

scopul grupului infracțional.

Cu referire la

vinovăția inculpatului C.P.G., s-a reținut că acesta îl pusese în legătură pe

inculpatul M.A.A. cu numitul „P." din Marea Britanie, pentru a obține

programul „extractor de mail-uri", indispensabil utilizării metodei

„phishing", rezultând astfel că inculpatul cunoștea metoda ce urma a fi

folosită în vederea săvârșirii infracțiunii-scop, fiind justificată și în cazul

său stabilirea pedepsei prin raportare la infracțiunea prevăzută de art. 27

alin. (3) din Legea nr. 365/2002.

Referitor la cererea

apărării privind schimbarea de încadrare juridică în sensul reținerii și a

alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanța de apel a arătat că textul

de lege menționat nu constituie decât o normă de trimitere sub aspectul

pedepsei cu care se sancționează fapta incriminată la alin. (1), fără relevanță

în ceea ce privește caracterizarea juridică a faptei.

Tot astfel, a fost

înlăturată și susținerea inculpatului S.M.I. privind pretinsa instigare în

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc din partea

investigatorului sub acoperire I.M.

S-a arătat de către

instanță că, așa cum bine reținuse și judecătorul fondului, introducerea în

cauză a investigatorului sub acoperire se făcuse pe baza informațiilor deținute

de organele de urmărire penală privind implicarea inculpatului în activități pe

linia traficului de droguri.

Respectivele informații

fuseseră obținute cu prilejul instrumentării Dosarelor penale nr. 37/D/P/2007,

nr. 67/D/P/2007, nr. 92/D/P/2007 și nr. 150/D/P/2007 privind B.A., M.M.l.,

C.C.D. și C.A., persoane cercetate sub acuzația săvârșirii de infracțiuni la

regimul drogurilor și stupefiantelor.

Ca urmare, s-a

constatat că introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire a fost

necesară pentru stabilirea activității infracționale a inculpatului, agentul

statului acționând în limitele legii și autorizării primite din partea

procurorului, fără a provoca în vreun fel săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, s-a

arătat că actele întocmite de investigatorul sub acoperire nu constituia unicul

probatoriu administrat, activitatea infracțională a inculpatului fiind dovedită

și cu declarațiile martorilor I.C., Ș.A., S.B., N.A., C.l.D., R.M., C.G., B.M.,

R.L.M., C.B. și G.R.

În plus, s-a

menționat că sub aspectul traficului de cocaină - drog de mare risc, rapoartele

investigatorului se coroborează și cu declarațiile martorilor I.C., Ș.A., C.B.

Referitor la

individualizarea pedepselor pentru inculpați, instanța de apel a constatat că

aceasta a fost judicios efectuată, cu observarea tuturor criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen., ținându-se seama de natura și gravitatea deosebită a

faptelor, împrejurările de comitere și scopul urmărit, precum și de poziția

procesuală a inculpaților și circumstanțele lor personale.

S-a arătat că în

ansamblul datelor cauzei nu se impunea reducerea pedepselor sub minimul

special, împrejurările invocate în favoare fiind deja valorificate prin

stabilirea pedepselor în cuantumul minimului special prevăzut de lege sau

orientate spre limita minimă.

Și împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații S.M.I., D.M., M.A.A. și

C.P.G.

Prin recursul

inculpatului S.M.I., invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17, pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., au fost reiterate criticile

privitoare la greșita încadrare juridică dată faptei prevăzută de art. 7 din

Legea nr. 39/2003 prin nereținerea și a alin. (2) din norma de incriminare,

având în vedere că, potrivit rechizitoriului, constituirea grupului se

realizase în scopul falsificării de instrumente de plată, precum și sub

aspectul că activitatea desfășurată nu îndeplinea condițiile cerute pentru

existența grupului infracțional, așa cum acesta este definit prin dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, greșita condamnare pentru

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 și greșita individualizare a pedepsei.

În ceea ce privește

soluția de condamnare pronunțată pentru infracțiunea de trafic de droguri de

mare risc, apărarea inculpatului a invocat atât insuficiența probelor în

acuzare, cât și instigarea în săvârșirea faptei din partea investigatorului sub

acoperire, cu argumentația prezentată și în fața instanței de apel.

În esență, s-a

menționat că, din probatoriul administrat la propunerea inculpatului rezultă că

la data comiterii pretinsei vânzări de droguri către investigator, inculpatul

lipsea din localitate, iar procesele-verbale întocmite în respectiva ocazie nu

cuprindeau mențiuni referitoare la ora la care ar fi avut loc vânzarea.

Pe de altă parte, s-a

arătat că din declarațiile investigatorului sub acoperire rezultă că acesta îl

căutase pe inculpat în vederea cumpărării de droguri și, tot la cererea sa,

avusese loc și vânzarea de droguri.

S-a arătat astfel că

investigatorul provocase traficul de droguri și în aceste condiții mijloacele

de probă obținute în mod ilegal nu puteau fi folosite în procesul penal, în

acord și cu jurisprudența constantă în materie a Curții Europene.

Greșita

individualizare a pedepselor a fost susținută în raport de buna conduită avută

de inculpat înainte și după săvârșirea faptelor, dedusă din lipsa

antecedentelor, gradul ridicat de instrucție, comportarea corespunzătoare în

familie, societate și la locul de muncă și atitudinea cooperantă cu

autoritățile judiciare, contribuind la identificarea unei persoane care

săvârșise infracțiuni legate de droguri.

Prin recursurile

inculpaților M.A.A., C.P.G. și D.M., hotărârile pronunțate în cauză au fost

criticate tot sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, solicitându-se

reducerea acestora sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii

de circumstanțe atenuante în considerarea bunei conduite în familie și

societate și în raport de contribuția concretă avută la comiterea faptei pentru

inculpatul D.M.

Pentru aceleași

considerente, apărarea inculpaților M.A.A. și C.P.G. a solicitat și schimbarea

modalității de executare a pedepsei, arătându-se că reeducarea inculpaților

putea fi asigurată și fără privare de libertate, având în vedere actele depuse

în circumstanțiere, relevante sub aspectul periculozității sociale.

Totodată, inculpatul

M.A.A. a solicitat și reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002,

ca urmare a faptului că a contribuit la identificarea și tragerea la răspundere

penală a unor persoane care săvârșiseră infracțiuni grave.

Prin recursul

inculpatului D.M. a fost invocată și incidența cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., susținându-se că inculpatul nu a

avut cunoștință de existența grupului infracțional organizat.

În acest sens, s-a

arătat că probele aduse în acuzare - convorbirile telefonice interceptate - nu

demonstrau vinovăția inculpatului.

Examinând cauza în

raport de motivele formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată nefondate recursurile inculpaților S.M.I., D.M. și

C.P.G. și întemeiat recursul declarat de M.A.A., în limita considerentelor ce

urmează:

În ceea ce privește

fondul cauzei, Înalta Curte reține că principala critică a inculpatului S.M.I.

vizează greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare

risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Critica apărării a

fost susținută de ilegalitatea mijloacelor de probă obținute în legătură cu

această infracțiune și de faptul că vinovăția inculpatului ar fi fost stabilită

numai pe baza rapoartelor și declarațiilor investigatorului sub acoperire.

Susținerile formulate

nu sunt întemeiate.

Se reține în acest

sens că cercetările în cauză au avut la bază informațiile deținute de organele

de urmărire penală în legătură cu posibila implicare a inculpatului în

desfășurarea unor activități pe linia traficului de droguri, informații

obținute în cursul instrumentării Dosarelor nr. 37/D/P/2007, nr. 67/D/P/2007,

nr. 92/D/P/2007 și nr. 150/D/P/2007 ale D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bacău,

finalizate prin trimiterea în judecată a mai multor persoane, sub acuzația de

săvârșire a unor infracțiuni de trafic și consum de droguri.

Pe baza acestor

informații referitoare la comportamentul infracțional al inculpatului, prin

Ordonanța procurorului de caz din 22 august 2007, a fost autorizată folosirea

unui investigator sub acoperire și cumpărarea supravegheată de droguri de la

inculpat.

La aceeași dată,

acționând în baza autorizației primite, investigatorul sub acoperire I.M. a

cumpărat de la inculpat 2 doze de cocaină, cu suma de 700 RON.

Declarațiile

investigatorului și actele întocmite în procedura operațiunii sub acoperire au

fost avute în vedere de instanțe la pronunțarea verdictului de vinovăție,

înlăturându-se susținerile inculpatului în sensul că ar fi săvârșit

infracțiunea numai din cauza intervenției investigatorului sub acoperire, care

a acționat ca agent provocator.

Înalta Curte constată

că argumentele instanțelor anterioare justifică valabil concluzia exprimată în

legătură cu inexistența provocării din partea poliției.

Așa cum s-a arătat,

împotriva inculpatului existau indicii concrete privind implicarea în derularea

unor activității de trafic de droguri înainte de introducerea în cauză a

investigatorului sub acoperire.

De asemenea, în

cursul cercetărilor efectuate s-a reușit identificarea unui număr important de

consumatori de droguri care se aprovizionau cu droguri de la inculpat.

Declarațiile

martorilor I.C., Ș.A., S.B., N.A., C.l.D., R.M., C.G., B.M., R.L.M., C.B. și

G.R. furnizează informații complete privind împrejurările în care s-au stabilit

relațiile dintre ei și inculpat, condițiile în care aveau loc tranzacțiile,

prețul și felul drogului traficat.

Ca atare, nu se poate

considera că, în lipsa intervenției investigatorului sub acoperire, inculpatul

nu ar fi comis infracțiunea pentru care a fost condamnat, dimpotrivă, conduita

sa anterioară demonstrând predispoziția spre traficul de droguri.

De asemenea, se

constată că vinovăția inculpatului nu a fost stabilită numai pe baza

declarațiilor și actelor întocmite de investigatorul sub acoperire, ci și cu

luarea în considerare a declarațiilor martorilor I.C., Ș.A., C. și B.l., precum

și a celorlalți martori, relevante în ceea ce privește felul drogului traficat

și, respectiv, modalitatea concretă în care erau stabilite detaliile

tranzacțiilor de către inculpat.

Tot astfel, se

constată că în cauză a fost respectată și contradictorialitatea procedurii,

fiind audiați nemijlocit în instanță martorii acuzării și investigatorul sub

acoperire.

În aceste condiții,

nu se poate reține că hotărârile pronunțate în cauză s-au întemeiat exclusiv pe

probele administrate în cursul urmăririi penale ori că drepturile apărării ar

fi fost încălcate, inculpatul având posibilitatea de a adresa întrebări

martorilor și de a contesta mărturiile incriminatoare.

Pe de altă parte,

inculpatul a susținut că în ziua săvârșirii faptei nu se afla în localitate și

că despre această împrejurare aveau cunoștință martorii B.C., G.A. și G.Z.

Declarațiile acestor

persoane au fost înlăturate de instanțe, pe motiv că martorii nu ofereau

suficiente garanții de obiectivitate, având în vedere relațiile de rudenie cu

inculpatul, dar și faptul că declarațiile nu erau perfect concordante în ceea

ce privește aspectele esențiale.

Înalta Curte constată

justificată concluzia instanțelor.

Astfel, deși martorii

sus-menționați au susținut că inculpatul a lipsit din localitate, în perioada

20 - 23 august 2007 aflându-se în comuna Jilău, pentru a supraveghea strângerea

zarzavaturilor și a legumelor, apărarea nu a indicat numele niciuneia dintre

persoanele care au prestat efectiv respectiva activitate, aspect ce era absolut

necesar în vederea stabilirii cu exactitate a prezenței inculpatului în acel

loc.

Inculpatul a susținut

că pe perioada cât a lipsit din localitate ar fi supravegheat munca celor 6 - 7

lucrători angajați pentru strângerea recoltei, însă nici el și nici martorii

audiați nu au menționat identitatea persoanelor cu care au lucrat.

În aceste condiții,

Înalta Curte constată că instanțele anterioare au evaluat judicios probatoriul

cauzei, înlăturând din examinare declarațiile martorilor B.C., G.A. și G.Z., ca

nesincere.

Prin urmare, situația

de fapt și vinovăția inculpatului S.M.I. au fost corect stabilite în cauză,

neexistând motive care să susțină acuzația de provocare din partea poliției ori

imposibilitatea consumării faptei, ca urmare a absenței inculpatului din

localitate.

Apărarea aceluiași

inculpat a contestat și încadrarea juridică dată faptei comise în scopul

săvârșirii de fraude informatice, iar inculpatul D.M. a invocat inexistența

unor probe certe în ceea ce privește apartenența sa la grupul infracțional

organizat.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea

criminalității organizate, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul

structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o

perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai

multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar

sau alt beneficiu material.

În speță, activitatea

infracțională reținută în sarcina inculpaților se circumscrie noțiunii de grup

infracțional organizat, așa cum aceasta este definită de textul de lege

sus-menționat.

Rezultă din

probatoriul administrat, atent și complet analizat de instanțele anterioare, că

inculpații în cauză s-au constituit într-un grup structurat, acționând în

înțelegere și în baza unor sarcini prestabilite, în scopul comiterii de fraude

informatice.

Inițiativa

constituirii grupării infracționale a aparținut deopotrivă inculpaților D.M.,

S.M.I. și M.A.A., subsecvent hotărârii luate în vederea comiterii de fraude

informatice, prin falsificarea de instrumente de plată electronice.

În baza înțelegerii

infracționale vizând clonarea și falsificarea de carduri și folosirea lor la

bancomate din străinătate, s-a procedat la împărțirea sarcinilor între

inculpați și stabilirea activităților ce urmau fi desfășurate în concret de

fiecare inculpat în parte.

Conform înțelegerii

convenite, inculpatul D.M. și-a asumat rolul de a asigura finanțarea necesară

achiziționării instrumentelor de falsificare, inculpatul S.M.I. urmând a se

ocupa de procurarea aparaturii propriu-zise, respectiv un cititor de carduri,

cardurile blank, precum și inscriptorul de carduri, iar inculpatul M.A.A. având

rolul de a descărca datele de pe cititorul de carduri pe calculator în vederea

inscripționării ulterioare a acestora.

De asemenea, se

constată că gruparea infracțională astfel constituită a avut și o anume durată

în timp, inculpații realizând actele de pregătire propuse în vederea săvârșirii

infracțiunii-scop.

Întrucât nu se

reușise procurarea cititorului de carduri, iar pentru achiziționarea

elementelor de aparatură era nevoie în continuare de alte sume de bani, în gruparea

infracțională a fost cooptat și inculpatul C.P.G., prieten de mai mulți ani cu

inculpatul S.M.I.

În cadrul discuțiilor

ulterioare purtate între membrii grupării, s-a stabilit că era necesar, pe

lângă o cameră video miniaturală, și un laptop, pe care să fie stocate datele

citite de la bancomate în vederea inscripționării pe cardurile blank, prin

conectarea la inscriptorul de carduri.

Cu banii puși la

dispoziție de inculpatul C.P.G., a fost procurată de inculpatul M.A.A. o cameră

video și un laptop marca C. care, ulterior, au fost ridicate de organele de

urmărire penală din domiciliul inculpatului D.M.

Bunurile

sus-menționate au fost cumpărate prin intermediul martorei M.A.B., prietena

inculpatului M.A.A.

Prin declarațiile

date în cursul procesului penal, inculpații S.M.I., M.A.A. și C.G.P. au

furnizat amănunte cu privire la activitatea infracțională a inculpatului D.M.,

declarații care se coroborează cu conținutul convorbirilor telefonice

interceptate și rezultatul percheziției domiciliare efectuate la locuința sa.

Ca urmare, Înalta

Curte constată că vinovăția inculpatului D.M. este dovedită cu probele

administrate în cauză, iar în raport de celelalte împrejurări de fapt în care

au avut loc acțiunile întreprinse de inculpați, se poate concluziona că inculpații

au acționat în cadrul unui grup infracțional organizat.

Activitățile

desfășurate, așa cum ele se configurează din probele dosarului, au presupus o

anume durată în timp și materializează existența unei rezoluții infracționale

anterior luate în vederea comiterii infracțiunii-scop.

Ca atare, nu poate fi

primită susținerea apărării în sensul că asocierea inculpaților ar fi fost una

ocazională ori în scopul comiterii imediate de infracțiuni.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților a

fost corespunzător încadrată juridic în dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003, nefiind incidente prevederile art. 323 C. pen. raportat și la

natura infracțiunii pentru care a avut loc constituirea grupului infracțional.

Probatoriul

administrat demonstrează că scopul în vederea căruia inculpații au acționat a

fost acela al comiterii de fraude informatice, prin retragerea de numerar din

conturile bancare ale unor titulari de card.

Or, potrivit art. 2

alin. (1) lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, constituie infracțiune gravă,

de felul celor prevăzute pentru existența grupului infracțional organizat, și

infracțiunile săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice

sau de comunicație.

În speță, a rezultat

că inculpatul M.A.A. a efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos,

constând în transmiterea neautorizată de date de identificare ale unor titulari

de conturi bancare în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice.

Cum această activitate

realizează conținutul infracțiunii prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr.

365/2002, iar în condițiile în care toți inculpații aveau cunoștință de

operațiunea efectuată, rezultă că în mod corect stabilirea pedepselor pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 s-a făcut prin

raportare la această infracțiune.

Referitor la cererea

apărării privind schimbarea de încadrare juridică în sensul reținerii și a

alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003,