ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3745/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3745/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I.
Prin Sentința penală nr. 227 din 15 aprilie 209 a Tribunalului Galați s-a
dispus condamnarea inculpatului B.A. (cetățean olandez) la o pedeapsă
principală de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după
executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de trafic ilicit
de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
S-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la
o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de
6 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de
trafic internațional ilicit de droguri, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr.
143/2000.
S-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la
o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de
4 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de
constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) rap.
la art. 2 lit. b) pct. II din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 33 - 34 lit. b) și art. 35 C.
pen., au fost contopite pedepsele principale și complementare arătate mai sus
și s-a dispus ca inculpatul B.A. să execute pedeapsa mai grea de 10 ani
închisoare sporită la 12 (doisprezece) ani închisoare, plus pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C.
pen., pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale rezultante.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat
inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64
lit. a) și b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din
pedeapsa principală aplicată durata executată de inculpat de la 30 noiembrie
2007 la data de 26 martie 2008.
A fost menținută măsura preventivă a
obligării de a nu părăsi localitatea Galați, luată față de inculpatul B.A. la
data de 26 martie 2008 de către Curtea de Apel Galați.
În baza art. 117 C. pen. s-a dispus
expulzarea din România a inculpatului după executarea pedepsei principale.
Conform art. 17 din Legea nr. 143/2000, a
fost confiscată în folosul statului în vederea distrugerii cantitatea de
14.732,4 grame canabis, depusă la Inspectoratul General al Poliției Direcția
Cazier Judiciar și Evidența Operativă la data de 05 decembrie 2007.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.
143/2000 cu ref. la art. 118 C. pen. s-a confiscat în folosul statului, de la
inculpatul B.A. suma de 79.000 euro sau echivalentul în monedă națională a
acestei sume valutare.
S-a reținut că inculpatul B.A. este cetățean
olandez, dar are o reședință și în municipiul Galați, iar în cursul anului 2007
a constituit împreună cu învinuiții V.D.Z.N.P., B.N. și alții o grupare
infracțională organizată, cu scopul de a transporta, deține și comercializa,
mari cantități de droguri.
Potrivit înțelegerii dintre inculpatul B.A.
și ceilalți învinuiți, urma să fie transportată din Africa de Sud către Olanda,
cu tranzit prin România, cantitatea de 1,1 tone canabis (marijuana), într-un
container adus cu vaporul, iar inculpatul urma să asigure intrarea cantității
de droguri prin România, în porturile Constanța sau Galați.
Potrivit planului infracțional, containerul cu
droguri urma să fie transportat din porturile Constanța sau Galați, iar după
sosire, în Olanda, cu un camion.
Metoda transportării drogurilor prin state de
tranziție este des folosită de traficanții internaționali de droguri, cu scopul
de a se pierde urma activității infracționale.
Inculpatul B.A. desfășura activități
comerciale în România, fiind administrator al SC C. SRL cu sediul în Galați,
iar la începutul lunii noiembrie 2007, a primit o corespondență de la cei doi
cetățeni olandezi, cu care stabilise în detaliu modul de aducere în România a
containerului cu droguri.
În urma interceptărilor telefonice autorizate
de organele judiciare și a interceptării legale a corespondenței scrise, s-au
stabilit date de identificare a transportului de droguri, date privind
caracteristicile containerului de transport și a datei aproximative de sosire a
transportului cu droguri într-un port românesc.
Prin corespondența scrisă interceptată legal
de organele judiciare, s-au comunicat inculpatului B.A. de către ceilalți făptuitori,
documentele de transport a mărfii (conosamentul), factura emisă pentru
societatea inculpatului, cu elemente clare privind faptul că inculpatul urma să
ridice marfa (drogurile) la sosirea acestora în portul Constanța - Sud.
Potrivit înțelegerii dintre inculpat și
făptuitorii V.D.Z.N.P. și B.N., cantitatea de 1172 kg canabis urma să sosească
în România în containerul cu nr. X, expediat din Africa de Sud, cu o escala
temporară în portul Antwerpen din Belgia.
Transportul de droguri a fost supravegheat
îndeaproape, atât de autoritățile române, cât și de autoritățile din Belgia, cu
care s-a ținut în permanență legătura.
Conform documentelor oficiale, containerul ce
sosea în România pe calea apei avea o încărcătură ce conținea frânghii, cabluri
de oțel, lanțuri și veste de salvare, dar în realitate în container nu se aflau
aceste produse, ele fiind ambalate separat în 16 lăzi din lemn.
Potrivit înțelegerii dintre inculpatul B.A.
și ceilalți făptuitori, containerul cu droguri trebuia să sosească în România
în portul Constanța - Sud la finele lunii noiembrie 2007, cu nava maritimă
„M.V.", iar inculpatul trebuia să primească marfa și să o direcționeze în
continuare pe traseul stabilit cu făptuitorii.
La data de 28 noiembrie 2007, în portul
Constanța a sosit transportul cu droguri așteptat de inculpat, iar la
percheziția efectuată de organele judiciare române s-a stabilit că pe navă se
aflau și produsele declarate oficial, ambalate în 16 lăzi din lemn, dar și un
container în care s-a descoperit cantitatea de 14.820,89 grame canabis, în care
s-a pus în evidență substanța psihotropă.
S-a constatat că transportul de droguri a
fost expediat în România din Africa de Sud, prin Belgia (portul Antwerpen),
după care a continuat traseul maritim prin Turcia, cu destinația SC C. SRL
Galați, societate administrată de inculpatul B.A.
II. Împotriva acestei sentințe penale a
declarat apel inculpatul B.A., criticând hotărârea instanței de fond pentru
nelegalitate și netemeinicie și arătând, în esență, următoarele:
Urmărirea penală este lovită de nulitate
absolută, impunându-se restituirea cauzei la procuror, deoarece procurorul
trebuia să procedeze la refacerea tuturor actelor de urmărire penală efectuate
de polițiile olandeză și belgiană, personal sau pe calea unei comisii rogatorii
internaționale.
În mod greșit instanța nu a dispus
schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului prin actul de
sesizare, din infracțiune fapt consumat, în tentativă la aceste infracțiuni,
având în vedere că cele 1172 kg de canabis (cu excepția a 14 kg.) au fost
confiscate pe teritoriul Belgiei fiind distruse de autoritățile belgiene,
astfel încât marfa nu a mai ajuns pe teritoriul României, în portul Constanța.
Se apreciază în acest context că livrarea
controlată de droguri (14 kg.) efectuată de autoritățile belgiene și române,
constituie o încălcare a dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen.
În mod greșit instanța de fond nu a dispus
achitarea inculpatului, în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen. în referire la art. 10 lit. e) C. proc. pen., deoarece acesta nu a
cunoscut ce se află în containerul cu mărfuri achiziționate din Africa de Sud,
fiind în eroare cu privire la faptul că în acest container se află cantitatea
de 1172 kg de canabis.
În mod greșit instanța de fond a dispus
confiscarea specială de la inculpat a sumei de 79.000 euro, ca provenind din
săvârșire de infracțiuni.
În mod greșit instanța de fond nu a dispus
restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției
corporale și a percheziției domiciliare din data de 29 noiembrie 2007, acestea
neavând legătură cu cauza.
Analizând motivele de apel invocate de
inculpatul B.A. din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate
aspectele, potrivit dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea
apreciază că apelul inculpatului B.A. este parțial fondat, pentru motivul ultim
de apel, vizând nerestituirea de către instanța de fond a bunurilor ridicate de
la inculpat, cu prilejul percheziției corporale și a percheziției domiciliare,
efectuate la 29 noiembrie 2007.
Într-adevăr, din procesele-verbale de
percheziție încheiate la 29 noiembrie 2007 și aflate la dosarul de urmărire
penală, rezultă că inculpatului i-au fost ridicate următoarele bunuri: 1
unitate de calculator marca „M.", 16 CD-uri, 1 biblioraft, 1 fotografie, 1
telefon mobil marca „S." și 1 cartelă „O.".
Cu privire la aceste bunuri acuzarea nu a
făcut dovada că ele ar fi fost folosite la comiterea infracțiunilor și nici nu
a solicitat confiscarea acestora, prin rechizitoriu.
În această situație, instanța de fond avea
obligația, conform art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., să procedeze la
restituirea acestor bunuri inculpatului B.A. și să îi pună în vedere, conform
art. 109 alin. (5) C. proc. pen., că are obligația legală să păstreze aceste
bunuri și să nu le înstrăineze, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Așa fiind, în baza prevederilor art. 379 pct.
2 lit. a) C. proc. pen., Curtea va admite apelul inculpatului și va proceda la
reformarea Sentinței penale nr. 227 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Galați,
cu privire la aceste aspecte.
Restul motivelor de apel invocate de
inculpatul B.A. se dovedesc nefondate din următoarele considerente:
Prezentul dosar de urmărire penală este
rodul cooperării internaționale în materia reprimării traficului de droguri a
organelor de urmărire penală din România, Belgia și Olanda, activitatea de
urmărire penală desfășurându-se conform tratatelor și convențiilor
internaționale și europene la care România este parte.
Avem în vedere, în principal, următoarele
documente:
- Convenția pentru reprimarea traficului
ilicit de droguri, semnată la Geneva la 26 iunie 1936 și ratificată de România
prin Decretul-lege nr. 169 din 27 mai 1938;
- Convenția Unică asupra substanțelor
narcotice încheiată la New York la 30 martie 1961, amendată prin Protocolul de
la Geneva din 25 martie 1972 la care România a aderat prin Decretul nr.
626/1973;
- Convenția Națiunilor Unite din 1971 cu
privire la substanțelor psihotrope și Convenția Națiunilor Unite împotriva
Traficului Ilicit de Substanțe Psihotrope și Narcotice (Viena, 1988) ratificate
de România prin Legea nr. 118/1992;
- Tratatul privind Uniunea Europeană;
- Consiliul European de la Tampere - 1999;
- Decizia Consiliului Europei nr.
2009/371/JHA din 06 aprilie 2009;
- Decizia nr. 2002/187/JAI din 28 februarie
2002 a Consiliului Europei;
- Decizia nr. 2009/426/JHA din 19 august 2009
a Consiliului Europei;
- Acordul de înființare a Interpol și
Europol, precum și acordul de cooperare dintre Interpol și Europol;
- Acordul de înființare a Eurojust și acordul
de cooperare dintre Eurojust și Europol.
România a ratificat aceste acte normative
care instituie proceduri speciale, derogatorii de la procedura penală
aplicabilă potrivit Codului de procedură penală, obligându-se atât să
îndeplinească acte de urmărire, conform procedurii noastre penale, care să fie
recunoscute în țările solicitante și semnatare ale actelor de cooperare, cât și
să recunoască, la rândul ei, actele de procedură efectuate, conform normelor de
procedură aplicabile țării respective, în statele solicitate.
Având în vedere particularitățile cauzei,
aceasta a fost supravegheată de organismele abilitate încă din Africa de Sud
apoi pe traseul Belgia (Antwerpen) - Turcia (Istanbul) - România (Constanța).
Actele efectuate cu această ocazie sunt
considerate acte de urmărire efectuate cu respectarea cerințelor legale și sunt
deplin opozabile, mai ales că ele, la momentul actual nu mai pot fi refăcute.
Aceste acte de urmărire penală au fost
preluate de autoritățile române, în procedura prevăzută de art. 115 - 116 din
Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, iar în continuare
autoritățile române au procedat la efectuarea de acte în procedura prevăzută de
art. 161 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008.
Sub aspectul dispozițiilor procesuale interne
aplicabile se constată că aspectele procesuale invocate, ar putea constitui
eventual, nulități relative, care pot atrage restituirea cauzei la organul de
cercetare penală (art. 332 alin. (1) C. proc. pen.) numai până la începerea
dezbaterilor asupra fondului, în fața instanței de fond.
Ele nu se constituie în motive de nulitate
absolută, care să conducă la restituirea cauzei la procuror (art. 332 alin. (2)
C. proc. pen.) în orice fază a procesului.
Cu privire la cererea de schimbare a
încadrării faptelor din infracțiuni fapt consumat, în infracțiuni în forma
tentativei, cu reținerea prevederilor art. 20 C. pen. și art. 13 din Legea nr.
143/2000, Curtea apreciază că această cerere de schimbare a încadrării juridice
este nefondată.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru
săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,
art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 7 alin. (1) raportat la art. 2
lit. b) din Legea nr. 39/2003 din probele administrate rezultă că inculpatul
împreună cu făptuitorii B.N. și V.D.Z.N.P. au discutat cu mult timp în urmă
despre comiterea acestei fapte, în timpul ce inculpatul se afla în Olanda, el
aderând la grupul infracțional din care făceau parte B.N., V.D.Z.N.P. și
numitul M.O (persoană rămasă neidentificată).
Inculpatul nu a denunțat existența acestui
grup infracțional nici autorităților olandeze și nici autorităților române,
nici înainte și nici după ce grupul infracțional a trecut la efectuarea de
activități care intrau în scopul pentru care grupul fusese constituit,
respectiv importul ilicit de droguri din străinătate și comercializarea ilicită
a acestora pe piața din Olanda.
În această situație nu se poate vorbi de
tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 7 în referire la art. 2 pct. 1 din
Legea nr. 39/2003.
Cu privire la infracțiunile prevăzute de art.
2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
se constată că potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 143/2000 „se
consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori
instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor
prevăzute la art. 2 - 7 din Legea nr. 143/2000".
Din analiza materialului probator rezultă că
ne aflăm în prezența unei infracțiuni fapt consumat, deoarece grupul
infracțional din care făcea parte inculpatul trecuse la săvârșirea de
infracțiuni ce intrau în scopul pentru care grupul fusese constituit,
cantitatea de 1172 kg canabis fusese introdusă în Africa de Sud, în containerul
în care se afla și marfa pe care inculpatul o achiziționase, prin firma sa din
România, pentru a disimula transportul acestei cantități însemnate de droguri,
iar în final această cantitate a ajuns în România, portul Constanța, împreună
cu conosamentul mărfii, la dispoziția inculpatului, urmând a fi încărcată în
mijloace de transport rutier în România și expediată către Olanda, conform
planului infracțional stabilit.
Faptul că în portul Antwerpen - Belgia,
autoritățile au ridicat întreaga cantitate de droguri, iar apoi la cererea
autorităților române, au procedat la o livrare supravegheată, a unei cantități
de 14 kg. canabis, către România - portul Constanța, nu poate constitui o
provocare la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 68 alin. (2) C. proc. pen.
Livrările supravegheate de droguri constituie
mijloace procesuale legale, admise de legislația tuturor statelor, prin care, o
infracțiune în curs de desfășurare, este lăsată „să curgă" pentru a se
putea constata cine sunt autorii infracțiunii.
De altfel, chiar legislația noastră internă
permite o astfel de procedură, spre exemplu, în cazul procedurii de realizare a
flagrantului și în cazurile speciale reglementate de Legea nr. 143/2000, lege
specială în domeniu.
În cauză nu se poate vorbi nici de desistare
și împiedicarea producerii rezultatului.
Din materialul probator rezultă că inculpatul
nu a intenționat să se desisteze, deoarece nu a denunțat autorităților
(olandeze sau române) existența grupului infracțional și infracțiunea pe care
aceștia o comiteau. Singura sa intenție a fost aceea de a nu putea fi desistat
de către autorități datorită faptului că în actele de conosament figura ca
destinatar societatea sa din România.
De altfel, desistarea este strâns legată de
împiedicarea producerii rezultatului, ori inculpatul, deși a refuzat ridicarea
conosamentului nu a denunțat niciodată autorităților române faptele.
De altfel, chiar dacă s-ar fi desistat,
inculpatul ar fi trebuit să răspundă penal pentru infracțiunile săvârșite până
la desistare, respectiv apartenența la un grup infracțional organizat și
achiziționarea de droguri de risc, în vederea introducerii lor în România și
ulterior exportului către Olanda.
În cauză nu se impune achitarea
inculpatului în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art.
10 lit. e) C. proc. pen., deoarece acesta s-ar fi aflat în eroare de fapt cu
privire la conținutul containerului care transporta drogurile din Africa de Sud
către România, via Antwerpen - Belgia.
Din analiza convorbirilor interceptate
purtate între inculpat și făptuitorii B.N. și V.D.Z.N.P. rezultă că inculpatul
cunoștea conținutul containerului care se deplasa către România și avea
reprezentarea că în el se afla cantitatea de aproximativ 2 tone de droguri și
acționa în scopul de a ajuta la transportul acestei cantități de droguri care
valora aproximativ 4.000.000 - 5.000.000 euro către Olanda, partea sa, dacă
operațiunea ar fi reușit fiind de aproximativ 200.000 euro.
Astfel se explică și refuzul său de a primi
conosamentul mărfii acesta știind că în container se află droguri și faptul că
indicarea pe actele de conosament, ca destinatar, a firmei sale, putea să ajute
organele de anchetă la identificarea inculpatului.
La aceasta se adaugă și declarația martorului
C.B., care a lucrat în firma inculpatului și care i-a propus acestuia, ca firma
să achiziționeze mărfuri similare (colaci de salvare, veste, frânghii) la
prețuri similare, sau chiar mai ieftin din țări din Europa.
Rezultă deci că achiziționarea de mărfuri din
Africa de Sud s-a făcut în scopul ca întreaga cantitate de 1172 kg canabis să
fie mai ușor de simulat, astfel încât inculpatul cunoștea, de la bun început,
despre planul infracțional, acționând cu intenție, declarațiile sale privitoare
la politici comerciale bazată pe cost și timp de livrare urmând a fi înlăturate
ca nefondate.
Așa după cum rezultă din materialul
probator, suma avansată inculpatului B.A. de către grupul infracțional, în
vederea desfășurării acestei operațiuni de cumpărare și transport de droguri,
este de 79.000 euro, astfel încât în mod corect a procedat instanța de fond,
dispunând confiscarea specială a acestei sume.
Așa fiind și văzând și prevederile art. 379
pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea va admite apelul formulat de inculpatul
B.A.
Va desființa în parte, Sentința penală nr.
227 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Galați.
În rejudecare, în baza prevederilor art. 357
alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Curtea a dispus restituirea către inculpat a
bunurilor ridicate cu ocazia percheziției corporale și percheziției domiciliare
din 29 noiembrie 2007, respectiv 1 unitate de calculator marca „M.", 16
CD-uri, 1 biblioraft cuprinzând 21 file cu e-mail-uri și corespondență în limba
olandeză și engleză, 1 fotografie, 1 telefon mobil marca „S." și 1 cartelă
„O.".
În baza prevederilor art. 109 alin. (5) C.
proc. pen., Curtea va pune în vedere inculpatului să nu înstrăineze aceste
bunuri până la soluționarea definitivă a cauzei.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței
penale apelate.
Așa fiind prin Decizia penală nr. 21/A din 10
februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a admis apelul
formulat de inculpatul B.A. împotriva Sentinței penale nr. 227 din 15 aprilie
2009 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 326/121/2008.
S-a desființat în parte, Sentința penală nr.
227 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
În baza prevederilor art. 357 alin. (2) lit.
e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat, a următoarelor bunuri:
- o unitate de calculator marca „M." cu
carcasă metalică de culoare neagră cu fața gri;
- 16 CD-uri diferite mărci, care nu au
mențiuni despre conținut;
- 1 biblioraft conținând 21 de file
reprezentând e-mail-uri și mesaje în limbile engleză și olandeză;
- 1 fotografie a numitului B.A. și un prieten
de-al său din Olanda, bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare din 29
noiembrie 2007 conform procesului-verbal de percheziție aflat la dosar urmărire
penală;
- 1 telefon mobil marca „S." de culoare
neagră-gri și o cartelă „O.", bunuri ridicate cu ocazia percheziției
corporale din 29 noiembrie 2007, conform procesului-verbal, aflat la dosar
urmărire penală.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a
pus în vedere inculpatului B.A. să nu înstrăineze bunurile restituite până la
soluționarea definitivă a cauzei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței
penale apelate.
III. Împotriva acestei decizii penale a
declarat recurs inculpatul B.A. criticând-o ca nelegală în temeiul art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10
lit. e) din același cod, a solicitat achitarea pentru cele două infracțiuni de
trafic de droguri, deoarece nu a avut o înțelegere cu făptuitorii și nu a știut
ce se transportă în containerul aflat la bordul navei.
În subsidiar, a invocat cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen. solicitând schimbarea
încadrării juridice a faptei din infracțiunea fapt consumat în tentativă la
infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, cu referire la art. 13 din aceeași lege.
Într-un subsidiar secund, a invocat cazul de
casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., solicitând
reindividualizarea pedepsei aplicate prin coborârea acesteia sub minimul
prevăzut de lege, având în vedere că recurentul inculpat nu are antecedente
penale și se bucură de respect și apreciere în cadrul comunității.
Examinând actele și lucrările dosarului,
decizia recurată în raport de motivele de critică invocate și de cazurile de
casare sus-indicate, Înalta Curte are în vedere pentru considerentele ce se vor
arăta în continuare că recursul declarat de inculpatul B.A. se privește ca
nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385
15
pct. l lit. b) C. proc. pen.
Cu privire la primul motiv de critică prin
care se tinde la achitarea recurentului inculpat B.A. în baza art. 11 pct. 2
lit. a) raportat la art. 11 lit. e) C. proc. pen. datorat incidenței pretinse a
cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen.,
Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia, deoarece în speță instanțele
de fond și apel nu au comis o gravă eroare de fapt, semnificată ca desemnând
contradicția esențială, intrinsecă, manifestă și necontroversată între actele,
lucrările și piesele dosarului cauzei și soluția de condamnare dispusă.
Astfel, printr-un examen complet și
convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv:
procese-verbale încheiate de lucrătorii de poliție judiciară; înscrisurile
aflate în plicul reținut în mod autorizat de la firma de curierat DHL ce
cuprindea scrisoarea de conosament referitoare la datele complete de
identificare a containerului cu droguri; acte întocmite de autoritățile
competente din Belgia cu ocazia depistării cantității de 1172 kg. canabis în
Portul Antwerpen la data de 08 noiembrie 2007; proces-verbal de percheziție
corporală a inculpatului B.A.; proces-verbal de percheziție domiciliară;
declarațiile martorului C.B.; raportul de constatare întocmit de autoritățile
competente din Belgia cu privire la drogurile depistate (canabis) la data de 08
noiembrie 2007; proces-verbal de constatare cu ocazia depistării a 10 pachete
cu droguri (canabis) în Portul Constanța Sud la data de 29 noiembrie 2007;
declarațiile inculpatului B.A.; proces-verbal de percheziție domiciliară;
Raport de constatare tehnico-științifică nr. X/2007 privind drogurile depistate
în Portul Constanța Sud; dovadă din 05 decembrie 2007 de predare la I.G.P.R. -
Direcția de Cazier Judiciar și Evidență Operativă și la I.G.P.F. -
Formațiunea de Pază și Control Acces, a drogurilor depistate; proces-verbal
încheiat cu ocazia percheziției în sisteme informatice din data de 09 ianuarie
2008; declarațiile învinuitei M.A.; procese-verbale cu notele de redare ale
convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizației Tribunalului
București și Înaltei Curți de Casație și Justiție; corespondența electronică
purtată de martorul C.B. cu inculpatul B.A. s-a reținut corect situația de fapt
imputată inculpatului B.A.
În esență, faptele comise de recurentul
inculpat B.A. constau în aceea că, a constituit în cursul anului 2007 împreună
cu învinuiții B.N. și V.D.Z.N.P., precum și cu alte persoane, un grup
infracțional organizat în scopul de a transporta din Africa de Sud către
Olanda, prin România, cantitatea de 1.172 kg canabis, membrii grupului
infracțional organizat, realizând efectiv transportul cantității de droguri
(canabis) sus-menționate, prin introducerea unei părți din această cantitate pe
teritoriul României, prin Portul Constanța Sud, jud. Constanța, împrejurare în
care, la data de 08 noiembrie 2007, autoritățile competente belgiene au
depistat în containerul nr. X, aflat pe nava M.A. în timpul staționării în
Portul Antwerpen (Anvers) din Belgia cantitatea de 1.172 kg canabis, iar
ulterior în urma livrării supravegheate autorizate, la data de 29 noiembrie
2007 în Portul Constanța Sud (România) a fost depistată cantitatea de 14,7324
kg canabis (10 pachete) în containerul nr. X, aflat pe nava M.V. de către lucrătorii
de poliție judiciară și reprezentanți ai autorităților vamale române.
Concomitent așa cum rezultă din
procesul-verbal din 07 noiembrie 2007, întocmit de către organele de poliție
judiciară delegate, procedându-se la deschiderea acestui plic au fost
descoperite date privind transportul maritim al unui container cu nr. X (cel în
care au fost descoperite drogurile - n.a.), acestea fiind menționate pe o filă
albă cu titlul „P.L.".
De asemenea, în plicul respectiv au fost
descoperite și conosamentul (mai multe exemplare, copii și originale), precum
și o factură emisă de SC „S.T." pentru SC C. SRL, acestea reprezentând
documentele pe baza căruia inculpatul B.A. urma să ridice acest container, în
Portul Constanța Sud, de la autoritățile vamale.
De asemenea, s-a constatat că, alături de
denumirea societății SC C. SRL, numele inculpatului B.A. era menționat expres
atât pe exteriorul plicului specific DHL (mențiuni făcute conform indicațiilor
expeditorului), cât și pe plicul cu documente aflat în interiorul acestuia.
Totodată, s-a constatat că numele
inculpatului B.A. era menționat inclusiv pe factura și conosamentul menționate
mai sus. Rezultă astfel faptul că inculpatul B.A. avea sarcina, în calitate de
membru al acestei rețele internaționale de narcotraficanți, de a se ocupa
personal și direct de preluarea containerului cu droguri în momentul în care
acesta ajungea pe teritoriul României.
Acest fapt denotă încrederea de care se
bucură inculpatul în cadrul acestui grup infracțional organizat, ținând seama
și de cantitatea deosebit de mare de droguri (circa 1,2 tone canabis) aflată în
container.
În urma investigațiilor efectuate au rezultat
date conform cărora acest container urma să fie expediat din Africa de Sud spre
România, pe o rută ocolitoare, cu escală în Portul Antwerpen, Belgia, unde
containerul a fost descărcat la data de 07 noiembrie 2007.
Drept urmare, Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism a trimis autorităților judiciare
competente din Belgia cererea de comisie rogatorie internațională nr.
202/D/P/2007 prin care s-a solicitat efectuarea unei livrări supravegheate pe
cale maritimă, către România, a containerului cu nr. X.
Pe baza datelor furnizate prin cererea de
comisie rogatorie de către organele de urmărire penală române, autoritățile
competente judiciare belgiene au procedat la deschiderea containerului
menționat mai sus la data de 08 noiembrie 2007, ocazie cu care, așa cum rezultă
din procesul-verbal de constatare și din raportul de analiză a drogurilor nr.
X/2007 întocmit de autoritățile competente din Belgia, a fost descoperită
cantitatea totală de 1.172 kilograme canabis (marijuana).
S-a constatat astfel că, deși conform
documentelor sale de transport, containerul trebuia să conțină frânghii de
diverse tipuri, cabluri de oțel, lanțuri și veste de salvare, în acesta nu se
afla nimic din mărfurile declarate, ci doar 16 lăzi mari din lemn, cu latura de
aproximativ un metru, în care au fost descoperite un mare număr de pachete cu
formă paralelipipedică, ambalate, specific drogurilor, în bandă adezivă de
culoare maro, iar unele în folie de plastic transparentă (putând fi ușor
observat conținutul lor) în care fusese porționată și ambalată astfel (în vederea
transportării și vânzării ulterioare) cantitatea totală de 1.172 kilograme
canabis.
Totodată, urmare cererii de efectuare a unei
livrări supravegheate internaționale formulată de acest parchet, autoritățile
competente belgiene au reintrodus în containerul menționat mai sus cele 16 lăzi
din lemn în care au fost descoperite drogurile, precum și 10 dintre pachetele
cu canabis găsite în acestea în împrejurările arătate. Pachetele au fost
reintroduse de către autoritățile belgiene într-una dintre lăzile în care
fuseseră găsite, în vederea efectuării livrării supravegheate.
În continuare containerul a fost resigilat și
lăsat să-și continue drumul către România, via Istanbul, conform itinerariului
stabilit de membrii acestei rețele internaționale de traficanți de droguri.
În acest scop, Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism a adresat două cereri de comisie rogatorie
internațională autorităților judiciare competente din Turcia și Grecia (țară
ale cărei ape teritoriale nu au mai fost tranzitate de nava ce transporta
containerul cu droguri). În aceste împrejurări s-a constatat că, la data de 28
noiembrie 2007, a sosit în Portul Constanța Sud, de la Istanbul, nava maritimă
M.V., la bordul căreia se afla containerul cu nr. X, menționat mai sus.
Așa cum rezultă din procesul-verbal din data
de 29 noiembrie 2007 și din planșa fotografică anexă, întocmite de către
organele de urmărire penală, după deschiderea containerului s-a constatat că în
acesta se aflau cele 16 lăzi din lemn și cele 10 pachețele cu canabis livrate
supravegheat către România, în condițiile arătate, de către autoritățile
competente din Belgia și Turcia.
Potrivit Raportului de constatare
tehnico-științifică din 03 decembrie 2007 al Laboratorului Central de Analiză
și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Inspectoratului General al
Poliției Române - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate
rezultă că, în cele 10 pachete descoperite în container se afla cantitatea
totală de „14.820,8 grame canabis, în care a fost pus în evidență
tetrahidrocannabinolul, substanță psihotropă".
Așa cum am arătat mai sus, containerul în
care a fost descoperită cantitatea totală de 1.172 kilograme canabis a fost
expediat în România din Africa de Sud, Via Antwerpen, Belgia și Istanbul,
Turcia, către SC C. SRL, cu sediul în Municipiul Galați, societate al cărei
asociat și administrator este inculpatul B.A.
Se conchide că achiziționarea de mărfuri din
Africa de Sud s-a făcut în scopul ca întreaga cantitate de 1172 kg canabis să
fie mai ușor de simulat, astfel încât inculpatul cunoștea, de la bun început,
despre planul infracțional, acționând cu intenție, declarațiile sale privitoare
la politici comerciale bazată pe cost și timp de livrare urmând a fi înlăturate
ca nefondate.
Față de toate cele sus expuse prin hotărârea
instanței de fond menținută în parte prin decizia instanței de apel s-a statuat
judicios în planul încadrării juridice că fapta inculpatului B.A., care în luna
noiembrie 2007, împreună cu alte persoane a organizat transportul cantității de
1172 kg canabis, drog de risc, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000.
Fapta aceluiași inculpat, care fiind ajutat
de alți făptuitori, a introdus în România din Africa de Sud, cantitatea de 1172
kg canabis, drog de risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
de trafic internațional ilicit de droguri, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000.
Fapta inculpatului B.A., de a constitui,
organiza și adera la o organizație infracțională cu scopul de a trafica
droguri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a
unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2
lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003.
Nefondată este și critica prin care se
tinde la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea fapt consumat
în tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 13 din aceeași lege.
Aceasta întrucât cu referire la infracțiunile
prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) din
Legea nr. 143/2000 se constată că potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr.
143/2000 „se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori
instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor
prevăzute la art. 2 - 7 din Legea nr. 143/2000".
Din analiza materialului probator rezultă că
justificat ambele instanțe au statuat infracțiunea fapt consumat, deoarece
grupul infracțional din care făcea parte inculpatul trecuse la săvârșirea de
infracțiuni ce intrau în scopul pentru care grupul fusese constituit, astfel
cantitatea de 1172 kg canabis fusese introdusă în Africa de Sud, în containerul
în care se afla și marfa pe care inculpatul o achiziționase, prin firma sa din
România, pentru a disimula transportul acestei cantități însemnate de droguri,
iar în final această cantitate a ajuns în România, portul Constanța, împreună
cu conosamentul mărfii, la dispoziția inculpatului, urmând a fi încărcată în
mijloace de transport rutier în România și expediată către Olanda, conform
planului infracțional stabilit.
Faptul că în portul Antwerpen - Belgia,
autoritățile au ridicat întreaga cantitate de droguri, iar apoi la cererea
autorităților române, au procedat la o livrare supravegheată, a unei cantități
de 14 kg. canabis, către România - portul Constanța, nu poate constitui o
provocare la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 68 alin. (2) C. proc. pen.
Livrările supravegheate de droguri constituie
mijloace procesuale legale, admise de legislația tuturor statelor, prin care, o
infracțiune în curs de desfășurare, este lăsată „să curgă" pentru a se
putea constata cine sunt autorii infracțiunii.
De altfel, chiar legea procesual română
permite o astfel de procedură, spre exemplu, în cazul procedurii de realizare a
flagrantului și în cazurile speciale reglementate de Legea nr. 143/2000, lege
specială în domeniu.
În cauză nu se poate vorbi nici de desistare
și împiedicarea producerii rezultatului.
Din materialul probator rezultă că inculpatul
nu a intenționat să se desisteze, deoarece nu a denunțat autorităților (olandeze
sau române) existența grupului infracțional și infracțiunea pe care aceștia o
comiteau. Singura sa intenție a fost aceea de a nu putea fi desistat de către
autorități datorită faptului că în actele de conosament figura ca destinatar
societatea sa din România.
De altfel, desistarea este strâns legată de
împiedicarea producerii rezultatului, ori inculpatul, deși a refuzat ridicarea
conosamentului nu a denunțat niciodată autorităților române faptele.
De altfel, chiar dacă s-ar fi desistat,
inculpatul recurent B.A. ar fi trebuit să răspundă penal pentru infracțiunile
săvârșite până la desistare, respectiv apartenența la un grup infracțional
organizat și achiziționarea de droguri de risc, în vederea introducerii lor în
România și ulterior exportului către Olanda.
Nici motivul de critică prin care se tinde
la reducerea pedepsei rezultante aplicate de 10 ani închisoare sporită la 12
ani închisoare nu este fondat, întrucât cuantumul pedepsei stabilite este apt
în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile
art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și
reeducare a recurentului inculpat B.A., cât și să asigure prevenirea săvârșirii
de noi infracțiuni.
Concomitent, aceeași pedeapsă a fost
stabilită prin conformare la criteriile legale de individualizare judiciară
prev. de art. 72 C. pen. raportat pe de o parte la pericolul social generic și
concret, extrem de sporit al infracțiunilor comise, la amplitudinea traficului
internațional de droguri din Africa de Sud către Olanda cu tranzit prin România
ce a fost realizat de grupul de criminalitate organizată din care făcea parte
și recurentul inculpat, la urmarea socialmente periculoasă, de maximă anvergură
a faptelor rețelei internaționale de trafic de droguri; precum și în raport de
datele care circumstanțiază persoana inculpatului, fără antecedente penale și
cu o poziție procesuală indubitabil nesinceră în cursul urmăririi penale și în
fața instanței de fond.
Față de cele sus-menționate rezultă fără
echivoc inexistența unor elemente care să justifice reducerea pedepsei ce s-a
stabilit în cauza penală de față.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.
proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 21/A din 10 februarie 2010 a
Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de
500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit interpretului de limba
olandeză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie
2010.
Procesat
de GGC - CT