ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3745/2010

Urmărirea penală este lovită de nulitate absolută, impunându-se restituirea cauzei la procuror, deoarece procurorul trebuia să procedeze la refacerea tuturor actelor de urmărire penală efectuate de polițiile olandeză și belgiană, personal sau pe calea unei comisii rogatorii internaționale.

În mod greșit instanța nu a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului prin actul de sesizare, din infracțiune fapt consumat, în tentativă la aceste infracțiuni, având în vedere că cele 1172 kg de canabis (cu excepția a 14 kg.) au fost confiscate pe teritoriul Belgiei fiind distruse de autoritățile belgiene, astfel încât marfa nu a mai ajuns pe teritoriul României, în portul Constanța. Se apreciază în acest context că livrarea controlată de droguri (14 kg.) efectuată de autoritățile belgiene și române, constituie o încălcare a dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen.

În mod greșit instanța de fond nu a dispus achitarea inculpatului, în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. e) C. proc. pen., deoarece acesta nu a cunoscut ce se află în containerul cu mărfuri achiziționate din Africa de Sud, fiind în eroare cu privire la faptul că în acest container se află cantitatea de 1172 kg de canabis.

În mod greșit instanța de fond a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 79.000 euro, ca provenind din săvârșire de infracțiuni.

În mod greșit instanța de fond nu a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției corporale și a percheziției domiciliare din data de 29 noiembrie 2007, acestea neavând legătură cu cauza. Analizând motivele de apel invocate de inculpatul B.A. din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea apreciază că apelul inculpatului B.A. este parțial fondat, pentru motivul ultim de apel, vizând nerestituirea de către instanța de fond a bunurilor ridicate de la inculpat, cu prilejul percheziției corporale și a percheziției domiciliare, efectuate la 29 noiembrie 2007. Într-adevăr, din procesele-verbale de percheziție încheiate la 29 noiembrie 2007 și aflate la dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatului i-au fost ridicate următoarele bunuri: 1 unitate de calculator marca „M.", 16 CD-uri, 1 biblioraft, 1 fotografie, 1 telefon mobil marca „S." și 1 cartelă „O.". Cu privire la aceste bunuri acuzarea nu a făcut dovada că ele ar fi fost folosite la comiterea infracțiunilor și nici nu a solicitat confiscarea acestora, prin rechizitoriu. În această situație, instanța de fond avea obligația, conform art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., să procedeze la restituirea acestor bunuri inculpatului B.A. și să îi pună în vedere, conform art. 109 alin. (5) C. proc. pen., că are obligația legală să păstreze aceste bunuri și să nu le înstrăineze, până la soluționarea definitivă a cauzei. Așa fiind, în baza prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea va admite apelul inculpatului și va proceda la reformarea Sentinței penale nr. 227 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Galați, cu privire la aceste aspecte. Restul motivelor de apel invocate de inculpatul B.A. se dovedesc nefondate din următoarele considerente: 1. Prezentul dosar de urmărire penală este rodul cooperării internaționale în materia reprimării traficului de droguri a organelor de urmărire penală din România, Belgia și Olanda, activitatea de urmărire penală desfășurându-se conform tratatelor și convențiilor internaționale și europene la care România este parte. Avem în vedere, în principal, următoarele documente: - Convenția pentru reprimarea traficului ilicit de droguri, semnată la Geneva la 26 iunie 1936 și ratificată de România prin Decretul-lege nr. 169 din 27 mai 1938; - Convenția Unică asupra substanțelor narcotice încheiată la New York la 30 martie 1961, amendată prin Protocolul de la Geneva din 25 martie 1972 la care România a aderat prin Decretul nr. 626/1973; - Convenția Națiunilor Unite din 1971 cu privire la substanțelor psihotrope și Convenția Națiunilor Unite împotriva Traficului Ilicit de Substanțe Psihotrope și Narcotice (Viena, 1988) ratificate de România prin Legea nr. 118/1992; - Tratatul privind Uniunea Europeană; - Consiliul European de la Tampere - 1999; - Decizia Consiliului Europei nr. 2009/371/JHA din 06 aprilie 2009; - Decizia nr. 2002/187/JAI din 28 februarie 2002 a Consiliului Europei; - Decizia nr. 2009/426/JHA din 19 august 2009 a Consiliului Europei; - Acordul de înființare a Interpol și Europol, precum și acordul de cooperare dintre Interpol și Europol; - Acordul de înființare a Eurojust și acordul de cooperare dintre Eurojust și Europol. România a ratificat aceste acte normative care instituie proceduri speciale, derogatorii de la procedura penală aplicabilă potrivit Codului de procedură penală, obligându-se atât să îndeplinească acte de urmărire, conform procedurii noastre penale, care să fie recunoscute în țările solicitante și semnatare ale actelor de cooperare, cât și să recunoască, la rândul ei, actele de procedură efectuate, conform normelor de procedură aplicabile țării respective, în statele solicitate. Având în vedere particularitățile cauzei, aceasta a fost supravegheată de organismele abilitate încă din Africa de Sud apoi pe traseul Belgia (Antwerpen) - Turcia (Istanbul) - România (Constanța). Actele efectuate cu această ocazie sunt considerate acte de urmărire efectuate cu respectarea cerințelor legale și sunt deplin opozabile, mai ales că ele, la momentul actual nu mai pot fi refăcute. Aceste acte de urmărire penală au fost preluate de autoritățile române, în procedura prevăzută de art. 115 - 116 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, iar în continuare autoritățile române au procedat la efectuarea de acte în procedura prevăzută de art. 161 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008. Sub aspectul dispozițiilor procesuale interne aplicabile se constată că aspectele procesuale invocate, ar putea constitui eventual, nulități relative, care pot atrage restituirea cauzei la organul de cercetare penală (art. 332 alin. (1) C. proc. pen.) numai până la începerea dezbaterilor asupra fondului, în fața instanței de fond. Ele nu se constituie în motive de nulitate absolută, care să conducă la restituirea cauzei la procuror (art. 332 alin. (2) C. proc. pen.) în orice fază a procesului. 2. Cu privire la cererea de schimbare a încadrării faptelor din infracțiuni fapt consumat, în infracțiuni în forma tentativei, cu reținerea prevederilor art. 20 C. pen. și art. 13 din Legea nr. 143/2000, Curtea apreciază că această cerere de schimbare a încadrării juridice este nefondată. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003 din probele administrate rezultă că inculpatul împreună cu făptuitorii B.N. și V.D.Z.N.P. au discutat cu mult timp în urmă despre comiterea acestei fapte, în timpul ce inculpatul se afla în Olanda, el aderând la grupul infracțional din care făceau parte B.N., V.D.Z.N.P. și numitul M.O (persoană rămasă neidentificată). Inculpatul nu a denunțat existența acestui grup infracțional nici autorităților olandeze și nici autorităților române, nici înainte și nici după ce grupul infracțional a trecut la efectuarea de activități care intrau în scopul pentru care grupul fusese constituit, respectiv importul ilicit de droguri din străinătate și comercializarea ilicită a acestora pe piața din Olanda. În această situație nu se poate vorbi de tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 7 în referire la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 39/2003. Cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se constată că potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 143/2000 „se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute la art. 2 - 7 din Legea nr. 143/2000". Din analiza materialului probator rezultă că ne aflăm în prezența unei infracțiuni fapt consumat, deoarece grupul infracțional din care făcea parte inculpatul trecuse la săvârșirea de infracțiuni ce intrau în scopul pentru care grupul fusese constituit, cantitatea de 1172 kg canabis fusese introdusă în Africa de Sud, în containerul în care se afla și marfa pe care inculpatul o achiziționase, prin firma sa din România, pentru a disimula transportul acestei cantități însemnate de droguri, iar în final această cantitate a ajuns în România, portul Constanța, împreună cu conosamentul mărfii, la dispoziția inculpatului, urmând a fi încărcată în mijloace de transport rutier în România și expediată către Olanda, conform planului infracțional stabilit. Faptul că în portul Antwerpen - Belgia, autoritățile au ridicat întreaga cantitate de droguri, iar apoi la cererea autorităților române, au procedat la o livrare supravegheată, a unei cantități de 14 kg. canabis, către România - portul Constanța, nu poate constitui o provocare la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 68 alin. (2) C. proc. pen. Livrările supravegheate de droguri constituie mijloace procesuale legale, admise de legislația tuturor statelor, prin care, o infracțiune în curs de desfășurare, este lăsată „să curgă" pentru a se putea constata cine sunt autorii infracțiunii. De altfel, chiar legislația noastră internă permite o astfel de procedură, spre exemplu, în cazul procedurii de realizare a flagrantului și în cazurile speciale reglementate de Legea nr. 143/2000, lege specială în domeniu. În cauză nu se poate vorbi nici de desistare și împiedicarea producerii rezultatului. Din materialul probator rezultă că inculpatul nu a intenționat să se desisteze, deoarece nu a denunțat autorităților (olandeze sau române) existența grupului infracțional și infracțiunea pe care aceștia o comiteau. Singura sa intenție a fost aceea de a nu putea fi desistat de către autorități datorită faptului că în actele de conosament figura ca destinatar societatea sa din România. De altfel, desistarea este strâns legată de împiedicarea producerii rezultatului, ori inculpatul, deși a refuzat ridicarea conosamentului nu a denunțat niciodată autorităților române faptele. De altfel, chiar dacă s-ar fi desistat, inculpatul ar fi trebuit să răspundă penal pentru infracțiunile săvârșite până la desistare, respectiv apartenența la un grup infracțional organizat și achiziționarea de droguri de risc, în vederea introducerii lor în România și ulterior exportului către Olanda. 3. În cauză nu se impune achitarea inculpatului în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. e) C. proc. pen., deoarece acesta s-ar fi aflat în eroare de fapt cu privire la conținutul containerului care transporta drogurile din Africa de Sud către România, via Antwerpen - Belgia. Din analiza convorbirilor interceptate purtate între inculpat și făptuitorii B.N. și V.D.Z.N.P. rezultă că inculpatul cunoștea conținutul containerului care se deplasa către România și avea reprezentarea că în el se afla cantitatea de aproximativ 2 tone de droguri și acționa în scopul de a ajuta la transportul acestei cantități de droguri care valora aproximativ 4.000.000 - 5.000.000 euro către Olanda, partea sa, dacă operațiunea ar fi reușit fiind de aproximativ 200.000 euro. Astfel se explică și refuzul său de a primi conosamentul mărfii acesta știind că în container se află droguri și faptul că indicarea pe actele de conosament, ca destinatar, a firmei sale, putea să ajute organele de anchetă la identificarea inculpatului. La aceasta se adaugă și declarația martorului C.B., care a lucrat în firma inculpatului și care i-a propus acestuia, ca firma să achiziționeze mărfuri similare (colaci de salvare, veste, frânghii) la prețuri similare, sau chiar mai ieftin din țări din Europa. Rezultă deci că achiziționarea de mărfuri din Africa de Sud s-a făcut în scopul ca întreaga cantitate de 1172 kg canabis să fie mai ușor de simulat, astfel încât inculpatul cunoștea, de la bun început, despre planul infracțional, acționând cu intenție, declarațiile sale privitoare la politici comerciale bazată pe cost și timp de livrare urmând a fi înlăturate ca nefondate. 4. Așa după cum rezultă din materialul probator, suma avansată inculpatului B.A. de către grupul infracțional, în vederea desfășurării acestei operațiuni de cumpărare și transport de droguri, este de 79.000 euro, astfel încât în mod corect a procedat instanța de fond, dispunând confiscarea specială a acestei sume. Așa fiind și văzând și prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea va admite apelul formulat de inculpatul B.A. Va desființa în parte, Sentința penală nr. 227 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Galați. În rejudecare, în baza prevederilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Curtea a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției corporale și percheziției domiciliare din 29 noiembrie 2007, respectiv 1 unitate de calculator marca „M.", 16 CD-uri, 1 biblioraft cuprinzând 21 file cu e-mail-uri și corespondență în limba olandeză și engleză, 1 fotografie, 1 telefon mobil marca „S." și 1 cartelă „O.". În baza prevederilor art. 109 alin. (5) C. proc. pen., Curtea va pune în vedere inculpatului să nu înstrăineze aceste bunuri până la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Așa fiind prin Decizia penală nr. 21/A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a admis apelul formulat de inculpatul B.A. împotriva Sentinței penale nr. 227 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 326/121/2008. S-a desființat în parte, Sentința penală nr. 227 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Galați și, în rejudecare: În baza prevederilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat, a următoarelor bunuri: - o unitate de calculator marca „M." cu carcasă metalică de culoare neagră cu fața gri; - 16 CD-uri diferite mărci, care nu au mențiuni despre conținut; - 1 biblioraft conținând 21 de file reprezentând e-mail-uri și mesaje în limbile engleză și olandeză; - 1 fotografie a numitului B.A. și un prieten de-al său din Olanda, bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare din 29 noiembrie 2007 conform procesului-verbal de percheziție aflat la dosar urmărire penală; - 1 telefon mobil marca „S." de culoare neagră-gri și o cartelă „O.", bunuri ridicate cu ocazia percheziției corporale din 29 noiembrie 2007, conform procesului-verbal, aflat la dosar urmărire penală. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a pus în vedere inculpatului B.A. să nu înstrăineze bunurile restituite până la soluționarea definitivă a cauzei. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.A. criticând-o ca nelegală în temeiul art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. e) din același cod, a solicitat achitarea pentru cele două infracțiuni de trafic de droguri, deoarece nu a avut o înțelegere cu făptuitorii și nu a știut ce se transportă în containerul aflat la bordul navei. În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea fapt consumat în tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 13 din aceeași lege. Într-un subsidiar secund, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate prin coborârea acesteia sub minimul prevăzut de lege, având în vedere că recurentul inculpat nu are antecedente penale și se bucură de respect și apreciere în cadrul comunității. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate și de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte are în vedere pentru considerentele ce se vor arăta în continuare că recursul declarat de inculpatul B.A. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen. 1. Cu privire la primul motiv de critică prin care se tinde la achitarea recurentului inculpat B.A. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 11 lit. e) C. proc. pen. datorat incidenței pretinse a cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia, deoarece în speță instanțele de fond și apel nu au comis o gravă eroare de fapt, semnificată ca desemnând contradicția esențială, intrinsecă, manifestă și necontroversată între actele, lucrările și piesele dosarului cauzei și soluția de condamnare dispusă. Astfel, printr-un examen complet și convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: procese-verbale încheiate de lucrătorii de poliție judiciară; înscrisurile aflate în plicul reținut în mod autorizat de la firma de curierat DHL ce cuprindea scrisoarea de conosament referitoare la datele complete de identificare a containerului cu droguri; acte întocmite de autoritățile competente din Belgia cu ocazia depistării cantității de 1172 kg. canabis în Portul Antwerpen la data de 08 noiembrie 2007; proces-verbal de percheziție corporală a inculpatului B.A.; proces-verbal de percheziție domiciliară; declarațiile martorului C.B.; raportul de constatare întocmit de autoritățile competente din Belgia cu privire la drogurile depistate (canabis) la data de 08 noiembrie 2007; proces-verbal de constatare cu ocazia depistării a 10 pachete cu droguri (canabis) în Portul Constanța Sud la data de 29 noiembrie 2007; declarațiile inculpatului B.A.; proces-verbal de percheziție domiciliară; Raport de constatare tehnico-științifică nr. X/2007 privind drogurile depistate în Portul Constanța Sud; dovadă din 05 decembrie 2007 de predare la I.G.P.R. - Direcția de Cazier Judiciar și Evidență Operativă și la I.G.P.F. - Formațiunea de Pază și Control Acces, a drogurilor depistate; proces-verbal încheiat cu ocazia percheziției în sisteme informatice din data de 09 ianuarie 2008; declarațiile învinuitei M.A.; procese-verbale cu notele de redare ale convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizației Tribunalului București și Înaltei Curți de Casație și Justiție; corespondența electronică purtată de martorul C.B. cu inculpatul B.A. s-a reținut corect situația de fapt imputată inculpatului B.A. În esență, faptele comise de recurentul inculpat B.A. constau în aceea că, a constituit în cursul anului 2007 împreună cu învinuiții B.N. și V.D.Z.N.P., precum și cu alte persoane, un grup infracțional organizat în scopul de a transporta din Africa de Sud către Olanda, prin România, cantitatea de 1.172 kg canabis, membrii grupului infracțional organizat, realizând efectiv transportul cantității de droguri (canabis) sus-menționate, prin introducerea unei părți din această cantitate pe teritoriul României, prin Portul Constanța Sud, jud. Constanța, împrejurare în care, la data de 08 noiembrie 2007, autoritățile competente belgiene au depistat în containerul nr. X, aflat pe nava M.A. în timpul staționării în Portul Antwerpen (Anvers) din Belgia cantitatea de 1.172 kg canabis, iar ulterior în urma livrării supravegheate autorizate, la data de 29 noiembrie 2007 în Portul Constanța Sud (România) a fost depistată cantitatea de 14,7324 kg canabis (10 pachete) în containerul nr. X, aflat pe nava M.V. de către lucrătorii de poliție judiciară și reprezentanți ai autorităților vamale române. Concomitent așa cum rezultă din procesul-verbal din 07 noiembrie 2007, întocmit de către organele de poliție judiciară delegate, procedându-se la deschiderea acestui plic au fost descoperite date privind transportul maritim al unui container cu nr. X (cel în care au fost descoperite drogurile - n.a.), acestea fiind menționate pe o filă albă cu titlul „P.L.". De asemenea, în plicul respectiv au fost descoperite și conosamentul (mai multe exemplare, copii și originale), precum și o factură emisă de SC „S.T." pentru SC C. SRL, acestea reprezentând documentele pe baza căruia inculpatul B.A. urma să ridice acest container, în Portul Constanța Sud, de la autoritățile vamale. De asemenea, s-a constatat că, alături de denumirea societății SC C. SRL, numele inculpatului B.A. era menționat expres atât pe exteriorul plicului specific DHL (mențiuni făcute conform indicațiilor expeditorului), cât și pe plicul cu documente aflat în interiorul acestuia. Totodată, s-a constatat că numele inculpatului B.A. era menționat inclusiv pe factura și conosamentul menționate mai sus. Rezultă astfel faptul că inculpatul B.A. avea sarcina, în calitate de membru al acestei rețele internaționale de narcotraficanți, de a se ocupa personal și direct de preluarea containerului cu droguri în momentul în care acesta ajungea pe teritoriul României. Acest fapt denotă încrederea de care se bucură inculpatul în cadrul acestui grup infracțional organizat, ținând seama și de cantitatea deosebit de mare de droguri (circa 1,2 tone canabis) aflată în container. În urma investigațiilor efectuate au rezultat date conform cărora acest container urma să fie expediat din Africa de Sud spre România, pe o rută ocolitoare, cu escală în Portul Antwerpen, Belgia, unde containerul a fost descărcat la data de 07 noiembrie 2007. Drept urmare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a trimis autorităților judiciare competente din Belgia cererea de comisie rogatorie internațională nr. 202/D/P/2007 prin care s-a solicitat efectuarea unei livrări supravegheate pe cale maritimă, către România, a containerului cu nr. X. Pe baza datelor furnizate prin cererea de comisie rogatorie de către organele de urmărire penală române, autoritățile competente judiciare belgiene au procedat la deschiderea containerului menționat mai sus la data de 08 noiembrie 2007, ocazie cu care, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare și din raportul de analiză a drogurilor nr. X/2007 întocmit de autoritățile competente din Belgia, a fost descoperită cantitatea totală de 1.172 kilograme canabis (marijuana). S-a constatat astfel că, deși conform documentelor sale de transport, containerul trebuia să conțină frânghii de diverse tipuri, cabluri de oțel, lanțuri și veste de salvare, în acesta nu se afla nimic din mărfurile declarate, ci doar 16 lăzi mari din lemn, cu latura de aproximativ un metru, în care au fost descoperite un mare număr de pachete cu formă paralelipipedică, ambalate, specific drogurilor, în bandă adezivă de culoare maro, iar unele în folie de plastic transparentă (putând fi ușor observat conținutul lor) în care fusese porționată și ambalată astfel (în vederea transportării și vânzării ulterioare) cantitatea totală de 1.172 kilograme canabis. Totodată, urmare cererii de efectuare a unei livrări supravegheate internaționale formulată de acest parchet, autoritățile competente belgiene au reintrodus în containerul menționat mai sus cele 16 lăzi din lemn în care au fost descoperite drogurile, precum și 10 dintre pachetele cu canabis găsite în acestea în împrejurările arătate. Pachetele au fost reintroduse de către autoritățile belgiene într-una dintre lăzile în care fuseseră găsite, în vederea efectuării livrării supravegheate. În continuare containerul a fost resigilat și lăsat să-și continue drumul către România, via Istanbul, conform itinerariului stabilit de membrii acestei rețele internaționale de traficanți de droguri. În acest scop, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a adresat două cereri de comisie rogatorie internațională autorităților judiciare competente din Turcia și Grecia (țară ale cărei ape teritoriale nu au mai fost tranzitate de nava ce transporta containerul cu droguri). În aceste împrejurări s-a constatat că, la data de 28 noiembrie 2007, a sosit în Portul Constanța Sud, de la Istanbul, nava maritimă M.V., la bordul căreia se afla containerul cu nr. X, menționat mai sus. Așa cum rezultă din procesul-verbal din data de 29 noiembrie 2007 și din planșa fotografică anexă, întocmite de către organele de urmărire penală, după deschiderea containerului s-a constatat că în acesta se aflau cele 16 lăzi din lemn și cele 10 pachețele cu canabis livrate supravegheat către România, în condițiile arătate, de către autoritățile competente din Belgia și Turcia. Potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică din 03 decembrie 2007 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate rezultă că, în cele 10 pachete descoperite în container se afla cantitatea totală de „14.820,8 grame canabis, în care a fost pus în evidență tetrahidrocannabinolul, substanță psihotropă". Așa cum am arătat mai sus, containerul în care a fost descoperită cantitatea totală de 1.172 kilograme canabis a fost expediat în România din Africa de Sud, Via Antwerpen, Belgia și Istanbul, Turcia, către SC C. SRL, cu sediul în Municipiul Galați, societate al cărei asociat și administrator este inculpatul B.A. Se conchide că achiziționarea de mărfuri din Africa de Sud s-a făcut în scopul ca întreaga cantitate de 1172 kg canabis să fie mai ușor de simulat, astfel încât inculpatul cunoștea, de la bun început, despre planul infracțional, acționând cu intenție, declarațiile sale privitoare la politici comerciale bazată pe cost și timp de livrare urmând a fi înlăturate ca nefondate. Față de toate cele sus expuse prin hotărârea instanței de fond menținută în parte prin decizia instanței de apel s-a statuat judicios în planul încadrării juridice că fapta inculpatului B.A., care în luna noiembrie 2007, împreună cu alte persoane a organizat transportul cantității de 1172 kg canabis, drog de risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Fapta aceluiași inculpat, care fiind ajutat de alți făptuitori, a introdus în România din Africa de Sud, cantitatea de 1172 kg canabis, drog de risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Fapta inculpatului B.A., de a constitui, organiza și adera la o organizație infracțională cu scopul de a trafica droguri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003. 2. Nefondată este și critica prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea fapt consumat în tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 13 din aceeași lege. Aceasta întrucât cu referire la infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se constată că potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 143/2000 „se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute la art. 2 - 7 din Legea nr. 143/2000". Din analiza materialului probator rezultă că justificat ambele instanțe au statuat infracțiunea fapt consumat, deoarece grupul infracțional din care făcea parte inculpatul trecuse la săvârșirea de infracțiuni ce intrau în scopul pentru care grupul fusese constituit, astfel cantitatea de 1172 kg canabis fusese introdusă în Africa de Sud, în containerul în care se afla și marfa pe care inculpatul o achiziționase, prin firma sa din România, pentru a disimula transportul acestei cantități însemnate de droguri, iar în final această cantitate a ajuns în România, portul Constanța, împreună cu conosamentul mărfii, la dispoziția inculpatului, urmând a fi încărcată în mijloace de transport rutier în România și expediată către Olanda, conform planului infracțional stabilit. Faptul că în portul Antwerpen - Belgia, autoritățile au ridicat întreaga cantitate de droguri, iar apoi la cererea autorităților române, au procedat la o livrare supravegheată, a unei cantități de 14 kg. canabis, către România - portul Constanța, nu poate constitui o provocare la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 68 alin. (2) C. proc. pen. Livrările supravegheate de droguri constituie mijloace procesuale legale, admise de legislația tuturor statelor, prin care, o infracțiune în curs de desfășurare, este lăsată „să curgă" pentru a se putea constata cine sunt autorii infracțiunii. De altfel, chiar legea procesual română permite o astfel de procedură, spre exemplu, în cazul procedurii de realizare a flagrantului și în cazurile speciale reglementate de Legea nr. 143/2000, lege specială în domeniu. În cauză nu se poate vorbi nici de desistare și împiedicarea producerii rezultatului. Din materialul probator rezultă că inculpatul nu a intenționat să se desisteze, deoarece nu a denunțat autorităților (olandeze sau române) existența grupului infracțional și infracțiunea pe care aceștia o comiteau. Singura sa intenție a fost aceea de a nu putea fi desistat de către autorități datorită faptului că în actele de conosament figura ca destinatar societatea sa din România. De altfel, desistarea este strâns legată de împiedicarea producerii rezultatului, ori inculpatul, deși a refuzat ridicarea conosamentului nu a denunțat niciodată autorităților române faptele. De altfel, chiar dacă s-ar fi desistat, inculpatul recurent B.A. ar fi trebuit să răspundă penal pentru infracțiunile săvârșite până la desistare, respectiv apartenența la un grup infracțional organizat și achiziționarea de droguri de risc, în vederea introducerii lor în România și ulterior exportului către Olanda. 3. Nici motivul de critică prin care se tinde la reducerea pedepsei rezultante aplicate de 10 ani închisoare sporită la 12 ani închisoare nu este fondat, întrucât cuantumul pedepsei stabilite este apt în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a recurentului inculpat B.A., cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Concomitent, aceeași pedeapsă a fost stabilită prin conformare la criteriile legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. raportat pe de o parte la pericolul social generic și concret, extrem de sporit al infracțiunilor comise, la amplitudinea traficului internațional de droguri din Africa de Sud către Olanda cu tranzit prin România ce a fost realizat de grupul de criminalitate organizată din care făcea parte și recurentul inculpat, la urmarea socialmente periculoasă, de maximă anvergură a faptelor rețelei internaționale de trafic de droguri; precum și în raport de datele care circumstanțiază persoana inculpatului, fără antecedente penale și cu o poziție procesuală indubitabil nesinceră în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond. Față de cele sus-menționate rezultă fără echivoc inexistența unor elemente care să justifice reducerea pedepsei ce s-a stabilit în cauza penală de față. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.