ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3745/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3745/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Prin Sentința penală nr. 227 din 15 aprilie 209 a Tribunalului Galați s-a

dispus condamnarea inculpatului B.A. (cetățean olandez) la o pedeapsă

principală de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după

executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de trafic ilicit

de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la

o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de

6 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de

trafic internațional ilicit de droguri, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000.

S-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la

o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de

4 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de

constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) rap.

la art. 2 lit. b) pct. II din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 33 - 34 lit. b) și art. 35 C.

pen., au fost contopite pedepsele principale și complementare arătate mai sus

și s-a dispus ca inculpatul B.A. să execute pedeapsa mai grea de 10 ani

închisoare sporită la 12 (doisprezece) ani închisoare, plus pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa principală aplicată durata executată de inculpat de la 30 noiembrie

2007 la data de 26 martie 2008.

A fost menținută măsura preventivă a

obligării de a nu părăsi localitatea Galați, luată față de inculpatul B.A. la

data de 26 martie 2008 de către Curtea de Apel Galați.

În baza art. 117 C. pen. s-a dispus

expulzarea din România a inculpatului după executarea pedepsei principale.

Conform art. 17 din Legea nr. 143/2000, a

fost confiscată în folosul statului în vederea distrugerii cantitatea de

14.732,4 grame canabis, depusă la Inspectoratul General al Poliției Direcția

Cazier Judiciar și Evidența Operativă la data de 05 decembrie 2007.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu ref. la art. 118 C. pen. s-a confiscat în folosul statului, de la

inculpatul B.A. suma de 79.000 euro sau echivalentul în monedă națională a

acestei sume valutare.

S-a reținut că inculpatul B.A. este cetățean

olandez, dar are o reședință și în municipiul Galați, iar în cursul anului 2007

a constituit împreună cu învinuiții V.D.Z.N.P., B.N. și alții o grupare

infracțională organizată, cu scopul de a transporta, deține și comercializa,

mari cantități de droguri.

Potrivit înțelegerii dintre inculpatul B.A.

și ceilalți învinuiți, urma să fie transportată din Africa de Sud către Olanda,

cu tranzit prin România, cantitatea de 1,1 tone canabis (marijuana), într-un

container adus cu vaporul, iar inculpatul urma să asigure intrarea cantității

de droguri prin România, în porturile Constanța sau Galați.

Potrivit planului infracțional, containerul cu

droguri urma să fie transportat din porturile Constanța sau Galați, iar după

sosire, în Olanda, cu un camion.

Metoda transportării drogurilor prin state de

tranziție este des folosită de traficanții internaționali de droguri, cu scopul

de a se pierde urma activității infracționale.

Inculpatul B.A. desfășura activități

comerciale în România, fiind administrator al SC C. SRL cu sediul în Galați,

iar la începutul lunii noiembrie 2007, a primit o corespondență de la cei doi

cetățeni olandezi, cu care stabilise în detaliu modul de aducere în România a

containerului cu droguri.

În urma interceptărilor telefonice autorizate

de organele judiciare și a interceptării legale a corespondenței scrise, s-au

stabilit date de identificare a transportului de droguri, date privind

caracteristicile containerului de transport și a datei aproximative de sosire a

transportului cu droguri într-un port românesc.

Prin corespondența scrisă interceptată legal

de organele judiciare, s-au comunicat inculpatului B.A. de către ceilalți făptuitori,

documentele de transport a mărfii (conosamentul), factura emisă pentru

societatea inculpatului, cu elemente clare privind faptul că inculpatul urma să

ridice marfa (drogurile) la sosirea acestora în portul Constanța - Sud.

Potrivit înțelegerii dintre inculpat și

făptuitorii V.D.Z.N.P. și B.N., cantitatea de 1172 kg canabis urma să sosească

în România în containerul cu nr. X, expediat din Africa de Sud, cu o escala

temporară în portul Antwerpen din Belgia.

Transportul de droguri a fost supravegheat

îndeaproape, atât de autoritățile române, cât și de autoritățile din Belgia, cu

care s-a ținut în permanență legătura.

Conform documentelor oficiale, containerul ce

sosea în România pe calea apei avea o încărcătură ce conținea frânghii, cabluri

de oțel, lanțuri și veste de salvare, dar în realitate în container nu se aflau

aceste produse, ele fiind ambalate separat în 16 lăzi din lemn.

Potrivit înțelegerii dintre inculpatul B.A.

și ceilalți făptuitori, containerul cu droguri trebuia să sosească în România

în portul Constanța - Sud la finele lunii noiembrie 2007, cu nava maritimă

„M.V.", iar inculpatul trebuia să primească marfa și să o direcționeze în

continuare pe traseul stabilit cu făptuitorii.

La data de 28 noiembrie 2007, în portul

Constanța a sosit transportul cu droguri așteptat de inculpat, iar la

percheziția efectuată de organele judiciare române s-a stabilit că pe navă se

aflau și produsele declarate oficial, ambalate în 16 lăzi din lemn, dar și un

container în care s-a descoperit cantitatea de 14.820,89 grame canabis, în care

s-a pus în evidență substanța psihotropă.

S-a constatat că transportul de droguri a

fost expediat în România din Africa de Sud, prin Belgia (portul Antwerpen),

după care a continuat traseul maritim prin Turcia, cu destinația SC C. SRL

Galați, societate administrată de inculpatul B.A.

II. Împotriva acestei sentințe penale a

declarat apel inculpatul B.A., criticând hotărârea instanței de fond pentru

nelegalitate și netemeinicie și arătând, în esență, următoarele:

absolută, impunându-se restituirea cauzei la procuror, deoarece procurorul

trebuia să procedeze la refacerea tuturor actelor de urmărire penală efectuate

de polițiile olandeză și belgiană, personal sau pe calea unei comisii rogatorii

internaționale.

schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului prin actul de

sesizare, din infracțiune fapt consumat, în tentativă la aceste infracțiuni,

având în vedere că cele 1172 kg de canabis (cu excepția a 14 kg.) au fost

confiscate pe teritoriul Belgiei fiind distruse de autoritățile belgiene,

astfel încât marfa nu a mai ajuns pe teritoriul României, în portul Constanța.

Se apreciază în acest context că livrarea

controlată de droguri (14 kg.) efectuată de autoritățile belgiene și române,

constituie o încălcare a dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen.

achitarea inculpatului, în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. în referire la art. 10 lit. e) C. proc. pen., deoarece acesta nu a

cunoscut ce se află în containerul cu mărfuri achiziționate din Africa de Sud,

fiind în eroare cu privire la faptul că în acest container se află cantitatea

de 1172 kg de canabis.

confiscarea specială de la inculpat a sumei de 79.000 euro, ca provenind din

săvârșire de infracțiuni.

restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției

corporale și a percheziției domiciliare din data de 29 noiembrie 2007, acestea

neavând legătură cu cauza.

Analizând motivele de apel invocate de

inculpatul B.A. din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate

aspectele, potrivit dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea

apreciază că apelul inculpatului B.A. este parțial fondat, pentru motivul ultim

de apel, vizând nerestituirea de către instanța de fond a bunurilor ridicate de

la inculpat, cu prilejul percheziției corporale și a percheziției domiciliare,

efectuate la 29 noiembrie 2007.

Într-adevăr, din procesele-verbale de

percheziție încheiate la 29 noiembrie 2007 și aflate la dosarul de urmărire

penală, rezultă că inculpatului i-au fost ridicate următoarele bunuri: 1

unitate de calculator marca „M.", 16 CD-uri, 1 biblioraft, 1 fotografie, 1

telefon mobil marca „S." și 1 cartelă „O.".

Cu privire la aceste bunuri acuzarea nu a

făcut dovada că ele ar fi fost folosite la comiterea infracțiunilor și nici nu

a solicitat confiscarea acestora, prin rechizitoriu.

În această situație, instanța de fond avea

obligația, conform art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., să procedeze la

restituirea acestor bunuri inculpatului B.A. și să îi pună în vedere, conform

art. 109 alin. (5) C. proc. pen., că are obligația legală să păstreze aceste

bunuri și să nu le înstrăineze, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Așa fiind, în baza prevederilor art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., Curtea va admite apelul inculpatului și va proceda la

reformarea Sentinței penale nr. 227 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Galați,

cu privire la aceste aspecte.

Restul motivelor de apel invocate de

inculpatul B.A. se dovedesc nefondate din următoarele considerente:

rodul cooperării internaționale în materia reprimării traficului de droguri a

organelor de urmărire penală din România, Belgia și Olanda, activitatea de

urmărire penală desfășurându-se conform tratatelor și convențiilor

internaționale și europene la care România este parte.

Avem în vedere, în principal, următoarele

documente:

- Convenția pentru reprimarea traficului

ilicit de droguri, semnată la Geneva la 26 iunie 1936 și ratificată de România

prin Decretul-lege nr. 169 din 27 mai 1938;

- Convenția Unică asupra substanțelor

narcotice încheiată la New York la 30 martie 1961, amendată prin Protocolul de

la Geneva din 25 martie 1972 la care România a aderat prin Decretul nr.

626/1973;

- Convenția Națiunilor Unite din 1971 cu

privire la substanțelor psihotrope și Convenția Națiunilor Unite împotriva

Traficului Ilicit de Substanțe Psihotrope și Narcotice (Viena, 1988) ratificate

de România prin Legea nr. 118/1992;

- Tratatul privind Uniunea Europeană;

- Consiliul European de la Tampere - 1999;

- Decizia Consiliului Europei nr.

2009/371/JHA din 06 aprilie 2009;

- Decizia nr. 2002/187/JAI din 28 februarie

2002 a Consiliului Europei;

- Decizia nr. 2009/426/JHA din 19 august 2009

a Consiliului Europei;

- Acordul de înființare a Interpol și

Europol, precum și acordul de cooperare dintre Interpol și Europol;

- Acordul de înființare a Eurojust și acordul

de cooperare dintre Eurojust și Europol.

România a ratificat aceste acte normative

care instituie proceduri speciale, derogatorii de la procedura penală

aplicabilă potrivit Codului de procedură penală, obligându-se atât să

îndeplinească acte de urmărire, conform procedurii noastre penale, care să fie

recunoscute în țările solicitante și semnatare ale actelor de cooperare, cât și

să recunoască, la rândul ei, actele de procedură efectuate, conform normelor de

procedură aplicabile țării respective, în statele solicitate.

Având în vedere particularitățile cauzei,

aceasta a fost supravegheată de organismele abilitate încă din Africa de Sud

apoi pe traseul Belgia (Antwerpen) - Turcia (Istanbul) - România (Constanța).

Actele efectuate cu această ocazie sunt

considerate acte de urmărire efectuate cu respectarea cerințelor legale și sunt

deplin opozabile, mai ales că ele, la momentul actual nu mai pot fi refăcute.

Aceste acte de urmărire penală au fost

preluate de autoritățile române, în procedura prevăzută de art. 115 - 116 din

Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, iar în continuare

autoritățile române au procedat la efectuarea de acte în procedura prevăzută de

art. 161 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008.

Sub aspectul dispozițiilor procesuale interne

aplicabile se constată că aspectele procesuale invocate, ar putea constitui

eventual, nulități relative, care pot atrage restituirea cauzei la organul de

cercetare penală (art. 332 alin. (1) C. proc. pen.) numai până la începerea

dezbaterilor asupra fondului, în fața instanței de fond.

Ele nu se constituie în motive de nulitate

absolută, care să conducă la restituirea cauzei la procuror (art. 332 alin. (2)

C. proc. pen.) în orice fază a procesului.

încadrării faptelor din infracțiuni fapt consumat, în infracțiuni în forma

tentativei, cu reținerea prevederilor art. 20 C. pen. și art. 13 din Legea nr.

143/2000, Curtea apreciază că această cerere de schimbare a încadrării juridice

este nefondată.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 7 alin. (1) raportat la art. 2

lit. b) din Legea nr. 39/2003 din probele administrate rezultă că inculpatul

împreună cu făptuitorii B.N. și V.D.Z.N.P. au discutat cu mult timp în urmă

despre comiterea acestei fapte, în timpul ce inculpatul se afla în Olanda, el

aderând la grupul infracțional din care făceau parte B.N., V.D.Z.N.P. și

numitul M.O (persoană rămasă neidentificată).

Inculpatul nu a denunțat existența acestui

grup infracțional nici autorităților olandeze și nici autorităților române,

nici înainte și nici după ce grupul infracțional a trecut la efectuarea de

activități care intrau în scopul pentru care grupul fusese constituit,

respectiv importul ilicit de droguri din străinătate și comercializarea ilicită

a acestora pe piața din Olanda.

În această situație nu se poate vorbi de

tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 7 în referire la art. 2 pct. 1 din

Legea nr. 39/2003.

Cu privire la infracțiunile prevăzute de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

se constată că potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 143/2000 „se

consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori

instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor

prevăzute la art. 2 - 7 din Legea nr. 143/2000".

Din analiza materialului probator rezultă că

ne aflăm în prezența unei infracțiuni fapt consumat, deoarece grupul

infracțional din care făcea parte inculpatul trecuse la săvârșirea de

infracțiuni ce intrau în scopul pentru care grupul fusese constituit,

cantitatea de 1172 kg canabis fusese introdusă în Africa de Sud, în containerul

în care se afla și marfa pe care inculpatul o achiziționase, prin firma sa din

România, pentru a disimula transportul acestei cantități însemnate de droguri,

iar în final această cantitate a ajuns în România, portul Constanța, împreună

cu conosamentul mărfii, la dispoziția inculpatului, urmând a fi încărcată în

mijloace de transport rutier în România și expediată către Olanda, conform

planului infracțional stabilit.

Faptul că în portul Antwerpen - Belgia,

autoritățile au ridicat întreaga cantitate de droguri, iar apoi la cererea

autorităților române, au procedat la o livrare supravegheată, a unei cantități

de 14 kg. canabis, către România - portul Constanța, nu poate constitui o

provocare la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 68 alin. (2) C. proc. pen.

Livrările supravegheate de droguri constituie

mijloace procesuale legale, admise de legislația tuturor statelor, prin care, o

infracțiune în curs de desfășurare, este lăsată „să curgă" pentru a se

putea constata cine sunt autorii infracțiunii.

De altfel, chiar legislația noastră internă

permite o astfel de procedură, spre exemplu, în cazul procedurii de realizare a

flagrantului și în cazurile speciale reglementate de Legea nr. 143/2000, lege

specială în domeniu.

În cauză nu se poate vorbi nici de desistare

și împiedicarea producerii rezultatului.

Din materialul probator rezultă că inculpatul

nu a intenționat să se desisteze, deoarece nu a denunțat autorităților

(olandeze sau române) existența grupului infracțional și infracțiunea pe care

aceștia o comiteau. Singura sa intenție a fost aceea de a nu putea fi desistat

de către autorități datorită faptului că în actele de conosament figura ca

destinatar societatea sa din România.

De altfel, desistarea este strâns legată de

împiedicarea producerii rezultatului, ori inculpatul, deși a refuzat ridicarea

conosamentului nu a denunțat niciodată autorităților române faptele.

De altfel, chiar dacă s-ar fi desistat,

inculpatul ar fi trebuit să răspundă penal pentru infracțiunile săvârșite până

la desistare, respectiv apartenența la un grup infracțional organizat și

achiziționarea de droguri de risc, în vederea introducerii lor în România și

ulterior exportului către Olanda.

inculpatului în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art.

10 lit. e) C. proc. pen., deoarece acesta s-ar fi aflat în eroare de fapt cu

privire la conținutul containerului care transporta drogurile din Africa de Sud

către România, via Antwerpen - Belgia.

Din analiza convorbirilor interceptate

purtate între inculpat și făptuitorii B.N. și V.D.Z.N.P. rezultă că inculpatul

cunoștea conținutul containerului care se deplasa către România și avea

reprezentarea că în el se afla cantitatea de aproximativ 2 tone de droguri și

acționa în scopul de a ajuta la transportul acestei cantități de droguri care

valora aproximativ 4.000.000 - 5.000.000 euro către Olanda, partea sa, dacă

operațiunea ar fi reușit fiind de aproximativ 200.000 euro.

Astfel se explică și refuzul său de a primi

conosamentul mărfii acesta știind că în container se află droguri și faptul că

indicarea pe actele de conosament, ca destinatar, a firmei sale, putea să ajute

organele de anchetă la identificarea inculpatului.

La aceasta se adaugă și declarația martorului

C.B., care a lucrat în firma inculpatului și care i-a propus acestuia, ca firma

să achiziționeze mărfuri similare (colaci de salvare, veste, frânghii) la

prețuri similare, sau chiar mai ieftin din țări din Europa.

Rezultă deci că achiziționarea de mărfuri din

Africa de Sud s-a făcut în scopul ca întreaga cantitate de 1172 kg canabis să

fie mai ușor de simulat, astfel încât inculpatul cunoștea, de la bun început,

despre planul infracțional, acționând cu intenție, declarațiile sale privitoare

la politici comerciale bazată pe cost și timp de livrare urmând a fi înlăturate

ca nefondate.

probator, suma avansată inculpatului B.A. de către grupul infracțional, în

vederea desfășurării acestei operațiuni de cumpărare și transport de droguri,

este de 79.000 euro, astfel încât în mod corect a procedat instanța de fond,

dispunând confiscarea specială a acestei sume.

Așa fiind și văzând și prevederile art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea va admite apelul formulat de inculpatul

B.A.

Va desființa în parte, Sentința penală nr.

227 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Galați.

În rejudecare, în baza prevederilor art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Curtea a dispus restituirea către inculpat a

bunurilor ridicate cu ocazia percheziției corporale și percheziției domiciliare

din 29 noiembrie 2007, respectiv 1 unitate de calculator marca „M.", 16

CD-uri, 1 biblioraft cuprinzând 21 file cu e-mail-uri și corespondență în limba

olandeză și engleză, 1 fotografie, 1 telefon mobil marca „S." și 1 cartelă

„O.".

În baza prevederilor art. 109 alin. (5) C.

proc. pen., Curtea va pune în vedere inculpatului să nu înstrăineze aceste

bunuri până la soluționarea definitivă a cauzei.

Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței

penale apelate.

Așa fiind prin Decizia penală nr. 21/A din 10

februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a admis apelul

formulat de inculpatul B.A. împotriva Sentinței penale nr. 227 din 15 aprilie

2009 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 326/121/2008.

S-a desființat în parte, Sentința penală nr.

227 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:

În baza prevederilor art. 357 alin. (2) lit.

e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat, a următoarelor bunuri:

- o unitate de calculator marca „M." cu

carcasă metalică de culoare neagră cu fața gri;

- 16 CD-uri diferite mărci, care nu au

mențiuni despre conținut;

- 1 biblioraft conținând 21 de file

reprezentând e-mail-uri și mesaje în limbile engleză și olandeză;

- 1 fotografie a numitului B.A. și un prieten

de-al său din Olanda, bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare din 29

noiembrie 2007 conform procesului-verbal de percheziție aflat la dosar urmărire

penală;

- 1 telefon mobil marca „S." de culoare

neagră-gri și o cartelă „O.", bunuri ridicate cu ocazia percheziției

corporale din 29 noiembrie 2007, conform procesului-verbal, aflat la dosar

urmărire penală.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a

pus în vedere inculpatului B.A. să nu înstrăineze bunurile restituite până la

soluționarea definitivă a cauzei.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței

penale apelate.

III. Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul B.A. criticând-o ca nelegală în temeiul art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10

lit. e) din același cod, a solicitat achitarea pentru cele două infracțiuni de

trafic de droguri, deoarece nu a avut o înțelegere cu făptuitorii și nu a știut

ce se transportă în containerul aflat la bordul navei.

În subsidiar, a invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. solicitând schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea fapt consumat în tentativă la

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu referire la art. 13 din aceeași lege.

Într-un subsidiar secund, a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând

reindividualizarea pedepsei aplicate prin coborârea acesteia sub minimul

prevăzut de lege, având în vedere că recurentul inculpat nu are antecedente

penale și se bucură de respect și apreciere în cadrul comunității.

Examinând actele și lucrările dosarului,

decizia recurată în raport de motivele de critică invocate și de cazurile de

casare sus-indicate, Înalta Curte are în vedere pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare că recursul declarat de inculpatul B.A. se privește ca

nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen.

care se tinde la achitarea recurentului inculpat B.A. în baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 11 lit. e) C. proc. pen. datorat incidenței pretinse a

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia, deoarece în speță instanțele

de fond și apel nu au comis o gravă eroare de fapt, semnificată ca desemnând

contradicția esențială, intrinsecă, manifestă și necontroversată între actele,

lucrările și piesele dosarului cauzei și soluția de condamnare dispusă.

Astfel, printr-un examen complet și

convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv:

procese-verbale încheiate de lucrătorii de poliție judiciară; înscrisurile

aflate în plicul reținut în mod autorizat de la firma de curierat DHL ce

cuprindea scrisoarea de conosament referitoare la datele complete de

identificare a containerului cu droguri; acte întocmite de autoritățile

competente din Belgia cu ocazia depistării cantității de 1172 kg. canabis în

Portul Antwerpen la data de 08 noiembrie 2007; proces-verbal de percheziție

corporală a inculpatului B.A.; proces-verbal de percheziție domiciliară;

declarațiile martorului C.B.; raportul de constatare întocmit de autoritățile

competente din Belgia cu privire la drogurile depistate (canabis) la data de 08

noiembrie 2007; proces-verbal de constatare cu ocazia depistării a 10 pachete

cu droguri (canabis) în Portul Constanța Sud la data de 29 noiembrie 2007;

declarațiile inculpatului B.A.; proces-verbal de percheziție domiciliară;

Raport de constatare tehnico-științifică nr. X/2007 privind drogurile depistate

în Portul Constanța Sud; dovadă din 05 decembrie 2007 de predare la I.G.P.R. -

Direcția de Cazier Judiciar și     Evidență Operativă și la I.G.P.F. -

Formațiunea de Pază și Control Acces, a drogurilor depistate; proces-verbal

încheiat cu ocazia percheziției în sisteme informatice din data de 09 ianuarie

2008; declarațiile învinuitei M.A.; procese-verbale cu notele de redare ale

convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizației Tribunalului

București și Înaltei Curți de Casație și Justiție; corespondența electronică

purtată de martorul C.B. cu inculpatul B.A. s-a reținut corect situația de fapt

imputată inculpatului B.A.

În esență, faptele comise de recurentul

inculpat B.A. constau în aceea că, a constituit în cursul anului 2007 împreună

cu învinuiții B.N. și V.D.Z.N.P., precum și cu alte persoane, un grup

infracțional organizat în scopul de a transporta din Africa de Sud către

Olanda, prin România, cantitatea de 1.172 kg canabis, membrii grupului

infracțional organizat, realizând efectiv transportul cantității de droguri

(canabis) sus-menționate, prin introducerea unei părți din această cantitate pe

teritoriul României, prin Portul Constanța Sud, jud. Constanța, împrejurare în

care, la data de 08 noiembrie 2007, autoritățile competente belgiene au

depistat în containerul nr. X, aflat pe nava M.A. în timpul staționării în

Portul Antwerpen (Anvers) din Belgia cantitatea de 1.172 kg canabis, iar

ulterior în urma livrării supravegheate autorizate, la data de 29 noiembrie

2007 în Portul Constanța Sud (România) a fost depistată cantitatea de 14,7324

kg canabis (10 pachete) în containerul nr. X, aflat pe nava M.V. de către lucrătorii

de poliție judiciară și reprezentanți ai autorităților vamale române.

Concomitent așa cum rezultă din

procesul-verbal din 07 noiembrie 2007, întocmit de către organele de poliție

judiciară delegate, procedându-se la deschiderea acestui plic au fost

descoperite date privind transportul maritim al unui container cu nr. X (cel în

care au fost descoperite drogurile - n.a.), acestea fiind menționate pe o filă

albă cu titlul „P.L.".

De asemenea, în plicul respectiv au fost

descoperite și conosamentul (mai multe exemplare, copii și originale), precum

și o factură emisă de SC „S.T." pentru SC C. SRL, acestea reprezentând

documentele pe baza căruia inculpatul B.A. urma să ridice acest container, în

Portul Constanța Sud, de la autoritățile vamale.

De asemenea, s-a constatat că, alături de

denumirea societății SC C. SRL, numele inculpatului B.A. era menționat expres

atât pe exteriorul plicului specific DHL (mențiuni făcute conform indicațiilor

expeditorului), cât și pe plicul cu documente aflat în interiorul acestuia.

Totodată, s-a constatat că numele

inculpatului B.A. era menționat inclusiv pe factura și conosamentul menționate

mai sus. Rezultă astfel faptul că inculpatul B.A. avea sarcina, în calitate de

membru al acestei rețele internaționale de narcotraficanți, de a se ocupa

personal și direct de preluarea containerului cu droguri în momentul în care

acesta ajungea pe teritoriul României.

Acest fapt denotă încrederea de care se

bucură inculpatul în cadrul acestui grup infracțional organizat, ținând seama

și de cantitatea deosebit de mare de droguri (circa 1,2 tone canabis) aflată în

container.

În urma investigațiilor efectuate au rezultat

date conform cărora acest container urma să fie expediat din Africa de Sud spre

România, pe o rută ocolitoare, cu escală în Portul Antwerpen, Belgia, unde

containerul a fost descărcat la data de 07 noiembrie 2007.

Drept urmare, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism a trimis autorităților judiciare

competente din Belgia cererea de comisie rogatorie internațională nr.

202/D/P/2007 prin care s-a solicitat efectuarea unei livrări supravegheate pe

cale maritimă, către România, a containerului cu nr. X.

Pe baza datelor furnizate prin cererea de

comisie rogatorie de către organele de urmărire penală române, autoritățile

competente judiciare belgiene au procedat la deschiderea containerului

menționat mai sus la data de 08 noiembrie 2007, ocazie cu care, așa cum rezultă

din procesul-verbal de constatare și din raportul de analiză a drogurilor nr.

X/2007 întocmit de autoritățile competente din Belgia, a fost descoperită

cantitatea totală de 1.172 kilograme canabis (marijuana).

S-a constatat astfel că, deși conform

documentelor sale de transport, containerul trebuia să conțină frânghii de

diverse tipuri, cabluri de oțel, lanțuri și veste de salvare, în acesta nu se

afla nimic din mărfurile declarate, ci doar 16 lăzi mari din lemn, cu latura de

aproximativ un metru, în care au fost descoperite un mare număr de pachete cu

formă paralelipipedică, ambalate, specific drogurilor, în bandă adezivă de

culoare maro, iar unele în folie de plastic transparentă (putând fi ușor

observat conținutul lor) în care fusese porționată și ambalată astfel (în vederea

transportării și vânzării ulterioare) cantitatea totală de 1.172 kilograme

canabis.

Totodată, urmare cererii de efectuare a unei

livrări supravegheate internaționale formulată de acest parchet, autoritățile

competente belgiene au reintrodus în containerul menționat mai sus cele 16 lăzi

din lemn în care au fost descoperite drogurile, precum și 10 dintre pachetele

cu canabis găsite în acestea în împrejurările arătate. Pachetele au fost

reintroduse de către autoritățile belgiene într-una dintre lăzile în care

fuseseră găsite, în vederea efectuării livrării supravegheate.

În continuare containerul a fost resigilat și

lăsat să-și continue drumul către România, via Istanbul, conform itinerariului

stabilit de membrii acestei rețele internaționale de traficanți de droguri.

În acest scop, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism a adresat două cereri de comisie rogatorie

internațională autorităților judiciare competente din Turcia și Grecia (țară

ale cărei ape teritoriale nu au mai fost tranzitate de nava ce transporta

containerul cu droguri). În aceste împrejurări s-a constatat că, la data de 28

noiembrie 2007, a sosit în Portul Constanța Sud, de la Istanbul, nava maritimă

M.V., la bordul căreia se afla containerul cu nr. X, menționat mai sus.

Așa cum rezultă din procesul-verbal din data

de 29 noiembrie 2007 și din planșa fotografică anexă, întocmite de către

organele de urmărire penală, după deschiderea containerului s-a constatat că în

acesta se aflau cele 16 lăzi din lemn și cele 10 pachețele cu canabis livrate

supravegheat către România, în condițiile arătate, de către autoritățile

competente din Belgia și Turcia.

Potrivit Raportului de constatare

tehnico-științifică din 03 decembrie 2007 al Laboratorului Central de Analiză

și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Inspectoratului General al

Poliției Române - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate

rezultă că, în cele 10 pachete descoperite în container se afla cantitatea

totală de „14.820,8 grame canabis, în care a fost pus în evidență

tetrahidrocannabinolul, substanță psihotropă".

Așa cum am arătat mai sus, containerul în

care a fost descoperită cantitatea totală de 1.172 kilograme canabis a fost

expediat în România din Africa de Sud, Via Antwerpen, Belgia și Istanbul,

Turcia, către SC C. SRL, cu sediul în Municipiul Galați, societate al cărei

asociat și administrator este inculpatul B.A.

Se conchide că achiziționarea de mărfuri din

Africa de Sud s-a făcut în scopul ca întreaga cantitate de 1172 kg canabis să

fie mai ușor de simulat, astfel încât inculpatul cunoștea, de la bun început,

despre planul infracțional, acționând cu intenție, declarațiile sale privitoare

la politici comerciale bazată pe cost și timp de livrare urmând a fi înlăturate

ca nefondate.

Față de toate cele sus expuse prin hotărârea

instanței de fond menținută în parte prin decizia instanței de apel s-a statuat

judicios în planul încadrării juridice că fapta inculpatului B.A., care în luna

noiembrie 2007, împreună cu alte persoane a organizat transportul cantității de

1172 kg canabis, drog de risc, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000.

Fapta aceluiași inculpat, care fiind ajutat

de alți făptuitori, a introdus în România din Africa de Sud, cantitatea de 1172

kg canabis, drog de risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic internațional ilicit de droguri, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000.

Fapta inculpatului B.A., de a constitui,

organiza și adera la o organizație infracțională cu scopul de a trafica

droguri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a

unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2

lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003.

tinde la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea fapt consumat

în tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 13 din aceeași lege.

Aceasta întrucât cu referire la infracțiunile

prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 se constată că potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr.

143/2000 „se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori

instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor

prevăzute la art. 2 - 7 din Legea nr. 143/2000".

Din analiza materialului probator rezultă că

justificat ambele instanțe au statuat infracțiunea fapt consumat, deoarece

grupul infracțional din care făcea parte inculpatul trecuse la săvârșirea de

infracțiuni ce intrau în scopul pentru care grupul fusese constituit, astfel

cantitatea de 1172 kg canabis fusese introdusă în Africa de Sud, în containerul

în care se afla și marfa pe care inculpatul o achiziționase, prin firma sa din

România, pentru a disimula transportul acestei cantități însemnate de droguri,

iar în final această cantitate a ajuns în România, portul Constanța, împreună

cu conosamentul mărfii, la dispoziția inculpatului, urmând a fi încărcată în

mijloace de transport rutier în România și expediată către Olanda, conform

planului infracțional stabilit.

Faptul că în portul Antwerpen - Belgia,

autoritățile au ridicat întreaga cantitate de droguri, iar apoi la cererea

autorităților române, au procedat la o livrare supravegheată, a unei cantități

de 14 kg. canabis, către România - portul Constanța, nu poate constitui o

provocare la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 68 alin. (2) C. proc. pen.

Livrările supravegheate de droguri constituie

mijloace procesuale legale, admise de legislația tuturor statelor, prin care, o

infracțiune în curs de desfășurare, este lăsată „să curgă" pentru a se

putea constata cine sunt autorii infracțiunii.

De altfel, chiar legea procesual română

permite o astfel de procedură, spre exemplu, în cazul procedurii de realizare a

flagrantului și în cazurile speciale reglementate de Legea nr. 143/2000, lege

specială în domeniu.

În cauză nu se poate vorbi nici de desistare

și împiedicarea producerii rezultatului.

Din materialul probator rezultă că inculpatul

nu a intenționat să se desisteze, deoarece nu a denunțat autorităților (olandeze

sau române) existența grupului infracțional și infracțiunea pe care aceștia o

comiteau. Singura sa intenție a fost aceea de a nu putea fi desistat de către

autorități datorită faptului că în actele de conosament figura ca destinatar

societatea sa din România.

De altfel, desistarea este strâns legată de

împiedicarea producerii rezultatului, ori inculpatul, deși a refuzat ridicarea

conosamentului nu a denunțat niciodată autorităților române faptele.

De altfel, chiar dacă s-ar fi desistat,

inculpatul recurent B.A. ar fi trebuit să răspundă penal pentru infracțiunile

săvârșite până la desistare, respectiv apartenența la un grup infracțional

organizat și achiziționarea de droguri de risc, în vederea introducerii lor în

România și ulterior exportului către Olanda.

la reducerea pedepsei rezultante aplicate de 10 ani închisoare sporită la 12

ani închisoare nu este fondat, întrucât cuantumul pedepsei stabilite este apt

în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile

art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și

reeducare a recurentului inculpat B.A., cât și să asigure prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni.

Concomitent, aceeași pedeapsă a fost

stabilită prin conformare la criteriile legale de individualizare judiciară

prev. de art. 72 C. pen. raportat pe de o parte la pericolul social generic și

concret, extrem de sporit al infracțiunilor comise, la amplitudinea traficului

internațional de droguri din Africa de Sud către Olanda cu tranzit prin România

ce a fost realizat de grupul de criminalitate organizată din care făcea parte

și recurentul inculpat, la urmarea socialmente periculoasă, de maximă anvergură

a faptelor rețelei internaționale de trafic de droguri; precum și în raport de

datele care circumstanțiază persoana inculpatului, fără antecedente penale și

cu o poziție procesuală indubitabil nesinceră în cursul urmăririi penale și în

fața instanței de fond.

Față de cele sus-menționate rezultă fără

echivoc inexistența unor elemente care să justifice reducerea pedepsei ce s-a

stabilit în cauza penală de față.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 21/A din 10 februarie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba

olandeză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie

2010.

Procesat

de GGC - CT