ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2543/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor civile de fată constată următoarele: La data de 29 octombrie 2002 s-a suspendat judecata recursurilor declarate împotriva deciziei civile nr. 120 din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara de pârâții Ministerul Apărării Naționale și, respectiv, S.V.A. potrivit dispozițiilor art. 244 C. proc. civ. Motivul suspendării judecății l-a constituit, împrejurarea că împotriva sentinței nr. 9 din 15 iunie 1999 a Curții Supreme de Justiție, de condamnare a numiților S. și C. invocată ca temei al petenților din prezenta cauză, s-a declarat un recurs în anulare, în curs de judecată pe rolul completului de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție.

La 2 decembrie 2009 a intervenit în cauză R.D.O., printr-o petiție de repunere a dosarului pe rol. Cererea a fost motivată de împrejurarea că, urmare a decesului reclamantului S.A., aceasta a devenit succesoarea tatălui său, potrivit certificatului de moștenitor nr. 134 din 6 decembrie 2004, și înțelege să continue procesul. Cererea a fost încuviințată prin încheierea din 26 ianuarie 2010 având în vedere că motivul suspendării judecării a încetat prin soluționarea recursului în anulare împotriva sentinței penale nr. 9 din 15 iulie 1999 a Curții Supreme de Justiție prin decizia 558 din 15 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Această din urmă decizie a devenit definitivă la data pronunțării adică 15 octombrie 2008. Ca urmare, se constată că la 15 octombrie 2008 a încetat motivul de suspendare invocat și încuviințat de instanță, astfel că nu au mai existat, de la acel moment impedimente legale de continuare a judecății.

Se constată că părțile care de altfel nu au solicitat în prezentul dosar judecarea cauzei și în lipsa acestora de la proces, au lăsat în nelucrare dosarul mai mult de un an, fără să se dovedească cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, sau cauze care să dovedească o împiedicare mai presus de voința părților care să le fi făcut imposibilă stăruirea în judecată. În cauză nu s-au dovedit nici împrejurări care să determine vreo obligație din partea instanței pentru dispunerea reluării judecății. Drept consecință se constată aplicabile dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și ca urmare Înalta Curte a constatat perimată judecata recursurilor declarate de pârâții Ministerul Apărării Naționale și respectiv S.V.A.

împotriva deciziei 120 din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimate recursurile declarate de pârâții Ministerul Apărării Naționale și S.V.A. împotriva deciziei nr. 120 din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.