ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2400/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101 din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Brașov a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 61/2006 a

Tribunalului Brașov formulată de condamnatul D.C., cu obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat, reținându-se, în esență, că aspectele

invocate, respectiv contrafacerea semnăturilor părților vătămate ar reprezenta

caz de revizuire numai dacă se dovedește prin hotărâre judecătorească sau

ordonanță a procurorului și dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei,

astfel că nu există înscrisuri care să facă dovada celor susținute și nici a

vreunei infracțiuni comise de un membru al completului de judecată, de procuror

ori de persoana care a efectuat acte de cercetare penală și prin urmare,

cererea nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul D.C., care a solicitat admiterea cererii de

revizuire, arătând că are înscrisuri și probe noi, ce nu au fost cunoscute de

instanțe, că declarațiile părților vătămate sunt contrafăcute și scrise de

organele de anchetă, că a solicitat efectuarea unei expertize grafologice însă,

cererea sa a fost respinsă și în final, a solicitat reducerea pedepsei, pe care

o consideră foarte mare.

Verificând sentința penală

atacată în raport cu motivele de apel s-a constatat că apelul este nefondat.

Prima instanță a constatat

corect că revizuientul nu a invocat împrejurări noi, care să nu fi fost

cunoscute de instanța de fond, deoarece împrejurările invocate au fost

analizate de instanța de fond și de instanțele de control judiciar.

În mod judicios prima

instanță a constatat că în speță nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 394

C. proc. pen. care prevăd expres și limitativ cazurile de revizuire.

Astfel, cu privire la

abuzurile reclamate de către condamnat a fi săvârșite de către polițiștii care

au efectuat actele de cercetare, corect a constatat Tribunalul Brașov că față

de aceștia nu a fost formulată nici o plângere pentru săvârșirea unor

infracțiuni de fals.

Pentru a fi incident cazul

de revizuire prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen. este necesar să se

constate prin hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului și dacă prin

acestea s-a dispus asupra fondului cauzei, or în speță nu se poate pune

problema vreunei infracțiuni de fals, câtă vreme chiar în fața instanței de

fond revizuientul a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice pe

semnăturile părților vătămate însă, acestea au recunoscut propriile semnături,

iar declarațiile din cursul urmăririi penale au fost confirmate și în fața

instanței de judecată și din acest motiv instanța de judecată a respins proba

solicitată cu expertiza.

Împotriva Deciziei penale nr.

3 din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov în termen legal a declarat

recurs condamnatul D.C., solicitând casarea celor două hotărâri întrucât

motivele invocate în cererea de revizuire se încadrează în dispozițiile art. 394

lit. a) și b) C. proc. pen.

Totodată, condamnatul a mai

solicitat reducerea pedepsei întrucât aceasta este prea aspră.

Examinând recursul declarat

în cauză, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Cererea de revizuire

formulată de condamnat a fost respinsă în mod corect, întrucât în cauză nu își

găsesc aplicabilitatea cazurile invocate de către condamnat, respectiv cele

prevăzute de art. 394 lit. a), b) și d) C. proc. pen.

Astfel, revizuientul nu a

arătat care sunt faptele și împrejurările noi care nu au fost cunoscute de

instanțe la soluționarea cauzei, nu există o hotărâre judecătorească sau o

ordonanță a procurorului prin care să se dispună asupra fondului cauzei, în

ipoteza cazurilor prevăzute de art. 394 lit. b) și d) C. proc. pen., recurentul

susținând că martorii au făcut declarații mincinoase, iar organele de cercetare

penală au contrafăcut semnăturile părților vătămate.

Referitor la declarațiile

acestora, așa cum s-a reținut și de către instanța de apel, părțile vătămate

și-au recunoscut semnăturile, iar în cursul judecății au confirmat declarațiile

date în cursul urmăririi penale, motiv pentru care instanța de judecată a

respins proba cu expertiză.

Revizuientul a mai solicitat

prin cererea de revizuire reducerea pedepsei, or revizuirea poate fi cerută

numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 394 lit. a), e) C.

proc. pen., printre care nu se numără și greșita individualizare a pedepsei.

Față de considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuient și

îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul condamnat D.C. împotriva Deciziei penale nr. 3/AP din

14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuient

condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din

oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.