ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2400/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 101 din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Brașov a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 61/2006 a Tribunalului Brașov formulată de condamnatul D.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, reținându-se, în esență, că aspectele invocate, respectiv contrafacerea semnăturilor părților vătămate ar reprezenta caz de revizuire numai dacă se dovedește prin hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului și dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei, astfel că nu există înscrisuri care să facă dovada celor susținute și nici a vreunei infracțiuni comise de un membru al completului de judecată, de procuror ori de persoana care a efectuat acte de cercetare penală și prin urmare, cererea nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc.

pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul D.C., care a solicitat admiterea cererii de revizuire, arătând că are înscrisuri și probe noi, ce nu au fost cunoscute de instanțe, că declarațiile părților vătămate sunt contrafăcute și scrise de organele de anchetă, că a solicitat efectuarea unei expertize grafologice însă, cererea sa a fost respinsă și în final, a solicitat reducerea pedepsei, pe care o consideră foarte mare. Verificând sentința penală atacată în raport cu motivele de apel s-a constatat că apelul este nefondat. Prima instanță a constatat corect că revizuientul nu a invocat împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanța de fond, deoarece împrejurările invocate au fost analizate de instanța de fond și de instanțele de control judiciar.

În mod judicios prima instanță a constatat că în speță nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 394 C. proc. pen. care prevăd expres și limitativ cazurile de revizuire. Astfel, cu privire la abuzurile reclamate de către condamnat a fi săvârșite de către polițiștii care au efectuat actele de cercetare, corect a constatat Tribunalul Brașov că față de aceștia nu a fost formulată nici o plângere pentru săvârșirea unor infracțiuni de fals. Pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen.

este necesar să se constate prin hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului și dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei, or în speță nu se poate pune problema vreunei infracțiuni de fals, câtă vreme chiar în fața instanței de fond revizuientul a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice pe semnăturile părților vătămate însă, acestea au recunoscut propriile semnături, iar declarațiile din cursul urmăririi penale au fost confirmate și în fața instanței de judecată și din acest motiv instanța de judecată a respins proba solicitată cu expertiza. Împotriva Deciziei penale nr. 3 din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov în termen legal a declarat recurs condamnatul D.C., solicitând casarea celor două hotărâri întrucât motivele invocate în cererea de revizuire se încadrează în dispozițiile art. 394 lit. a) și b) C. proc.

pen. Totodată, condamnatul a mai solicitat reducerea pedepsei întrucât aceasta este prea aspră. Examinând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Cererea de revizuire formulată de condamnat a fost respinsă în mod corect, întrucât în cauză nu își găsesc aplicabilitatea cazurile invocate de către condamnat, respectiv cele prevăzute de art. 394 lit. a), b) și d) C. proc. pen. Astfel, revizuientul nu a arătat care sunt faptele și împrejurările noi care nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, nu există o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului prin care să se dispună asupra fondului cauzei, în ipoteza cazurilor prevăzute de art. 394 lit. b) și d) C. proc.

pen., recurentul susținând că martorii au făcut declarații mincinoase, iar organele de cercetare penală au contrafăcut semnăturile părților vătămate. Referitor la declarațiile acestora, așa cum s-a reținut și de către instanța de apel, părțile vătămate și-au recunoscut semnăturile, iar în cursul judecății au confirmat declarațiile date în cursul urmăririi penale, motiv pentru care instanța de judecată a respins proba cu expertiză. Revizuientul a mai solicitat prin cererea de revizuire reducerea pedepsei, or revizuirea poate fi cerută numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 394 lit. a), e) C. proc. pen., printre care nu se numără și greșita individualizare a pedepsei. Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuient și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat D.C. împotriva Deciziei penale nr. 3/AP din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.