ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3912/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 226/S din 4 mai 2009, a Tribunalului Brașov, în baza art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 544 din 7 octombrie 2004 a Tribunalului Brașov formulată de petiționarul M.C.I.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin referatul nr. 961/III-6/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a înaintat instanței cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.I. privind revizuirea sentinței penale nr. 544 din 7 octombrie 2004 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 7157 din 20 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii condamnatul a solicitat administrarea mai multor probe, respectiv efectuarea unei expertize de specialitate formată din expert tehnic, ofițer examinator și un instructor auto, care să stabilească dacă petiționarul a avut sau nu îndemânări tehnice în conducerea autoturismelor pe străzi și șosele, reaudierea sa și a martorilor G.M. și B.I., pentru a se demonstra dacă avea sau nu abilitatea de a conduce un autoturism.

S-a mai reținut că raportat la motivele invocate și la întregul probatoriu administrat în dosarul de fond, cererea de revizuire este neîntemeiată.

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 57/A din 22 iulie 2009, a respins apelul declarat de condamnatul-revizuient M.C.I. împotriva sentinței penale nr. 226/S din 4 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a menținut-o.

Împotriva sus-menționatei decizii, a declarat recurs revizuientul M.C.I., reiterând motivele invocate în cererea inițială și în apel, respectiv faptul că există fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și că nu s-a procedat la dovedirea împrejurărilor pe baza cărora a fost condamnat, rămânând simple afirmații, instanța fără a se pronunța dacă sunt sau nu reale.

A mai susținut că instanțele nu au avute în vedere starea psihică a sa la momentul săvârșirii faptei, precum și aspectele legate de mașina sa.

De asemenea, a arătat că procurorul nu a efectuat cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, conform dispozițiilor art. 403 C. proc. pen., susținând că potrivit dispozițiilor art. 399 C. proc. pen. avea obligația să-l audieze, iar în situația în care cererea nu îndeplinea cerințele prevăzute de art. 397 alin. (2) C. proc. pen. trebuia să-i pună în vedere să o completeze și să o precizeze.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată, Curtea constată că M.C.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., tentativă la omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în baza sentinței penale nr. 544 din 7 octombrie 2004 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 7157 din 20 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres și limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) din text.

Or, revizuientul, prin motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile mai sus-arătate, nu invocă nici o faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost examinată de instanță, dimpotrivă arată că dovezile aflate la dosar nu au fost analizate minuțios, astfel că s-ar fi impus prelungirea probațiunii, respectiv readministrarea unor probe.

Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză, așa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă ca nefondată de instanța de apel.

Cât privește motivul de recurs invocat privind faptul că procurorul nu a efectuat cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, conform dispozițiilor art. 403 C. proc. pen., susținând că potrivit art. 399 C. proc. pen. avea obligația să-l audieze, iar în situația în care cererea nu îndeplinea cerințele prevăzute de art. 397 alin. (2) C. proc. pen. să-i pună în vedere să o completeze și să o precizeze, Curtea constată că și acesta este nefundat.

În acest sens, verificând actele de la dosar, Curtea constată că primul act din dosarul instanței de fond este referatul procurorului, întocmit conform dispozițiilor legale și îndeplinind cerințele prevăzute de lege.

Ca atare, conform dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.C.I. împotriva deciziei penale nr. 57/Ap din 22 iulie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24 noiembrie 2009.