ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2116/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele;

Revizuientul C.I. s-a adresat

Înaltei Curți, formulând recurs împotriva încheierii din 22 aprilie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și

familie, în dosarul nr. 4948/62/08, încheiere prin care s-a respins excepția

lipsei competenței materiale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov în

soluționarea cererii de revizuire a sentinței penale nr. 523/ S din 29

septembrie 2004 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 1247

din 27 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost

condamnat, la pedeapsa principală de 6 ani închisoare și cea complementară de 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/1001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, Curtea de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, investită cu soluționarea apelului

formulat de revizuientul condamnat C.I. împotriva sentinței penale nr. 46/ S

din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, a soluționat excepția

lipsei competenței materiale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov

invocată de revizuient, în sensul că în raport de natura infracțiunii pentru

care s-a pronunțat condamnarea respectiv, art. 12 din Legea nr. 678/2001,

procedura prealabilă a revizuirii desfășurate în fața procurorului, aparținea D.I.I.C.O.T.

– Serviciul Teritorial Brașov.

Instanța de apel, a apreciat

că dispozițiile art. 397 C. proc. civ., potrivit cărora „cererea de revizuire

se adresează procurorului din parchetul de pe lângă instanța care a judecat

cauza în primă instanță” în speță, acesta fiind Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov.

Împotriva încheierii,

revizuientul condamnat, a declarat recurs, cale de atac inadmisibilă.

Dispozițiile procesual

penale, respectiv art. 385 alin. (1) C. proc. pen., reglementează expres hotărârile

care pot fi supuse recursului.

Din expunerea limitativă a

acestora, rezultă fără echivoc că acestea sunt sentințele pronunțate de

judecătorii, în cazurile prevăzute de lege sau deciziile pronunțate ca instanțe

de apel, de tribunale.

Pe de altă parte, art. 385

1

C. proc. pen. „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu

sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot

fi atacate cu recurs.

Cum încheierea

interlocutorie, prin care instanța de apel s-a pronunțat asupra excepției

invocate de apelantul revizuient condamnat, nu face parte din categoria hotărârilor

ce pot fi atacate separat cu recurs, calea de atac dedusă judecății va fi respinsă

conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. pen., ca

inadmisibilă.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul revizuient condamnat, va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de recurentul revizuient C.I. împotriva încheierii din 22

aprilie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 iunie 2009.