ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2200/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2200/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 21 din 11 martie 2008 a Tribunalului
Teleorman,
a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuent
condamnat G.C.
,
împotriva sentinței
penale nr. 98/2006 pronunțată de Tribunalul
Teleorman,
sentință prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 8
ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută și pedepsită de
art. 183 C.
pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar în
baza art. 83 C. pen.
s-a revocat suspendarea condiționată a
executării
pedepsei de 1 ani și 8 luni închisoare aplicată aceluiași
inculpat prin sentința penală nr. 1039/2001 a
Judecătoriei Sector 3 București, inculpatul urmând a executa pedeapsa
rezultantă de 9 ani
și 8 luni închisoare.
A fost
obligat inculpatul și la plata despăgubirilor civile către partea civilă S.M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut
că, revizuent
condamnat G.C., a
solicitat revizuirea sentinței amintite
invocând dispozițiile art. 394 lit.
a) C. proc. pen., respectiv că este nevinovat în raport de probele administrate
în cauză și a solicitat audierea unui martor.
Pentru a respinge cererea de revizuire, prima
instanță a reținut
că în dovedirea
susținerilor sale, revizuentul a propus audierea unui
martor, pentru
care a solicitat „ protecție specială", acest martor în urma unei
convorbiri telefonice cu P.R., a aflat de la acesta că el a comis infracțiunea.
Susținerea
condamnatului revizuent nu s-a coroborat cu întregul material probator
administrat în cauză, din care a rezultat fără dubii vinovăția acestuia cu
privire la fapta pentru care a fost judecat și condamnat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc.
pen. care
prevăd strict și limitativ cazurile pentru care
se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive, instanța
de fond a reținut că motivul invocat de către revizuent nu poate conduce la
fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la
soluționarea cauzei.
Î
mpotriva
acestei sentințe a declarat apel condamnatul revizuent.
Prin criticile aduse sentinței fondului, revizuentul
condamnat a
arătat
că, nu este
vinovat de fapta pentru care a fost judecat și condamnat, că această faptă a
fost săvârșită de către P.R., iar despre acest fapt a aflat ulterior de la o
altă persoană pe care solicită a fi audiată ca martor în instanță.
Apelul este nefondat.
Examinând
sentința atacată sub aspectul criticii aduse și în lumina dispozițiilor art.
394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se
constată
că în mod corect prima instanță a conchis că în cauză n-au fost descoperite
fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute
de instanță la
soluționarea cauzei.
Așa fiind, prin decizia penală nr. 99 din 08
aprilie 2008, Curtea de apel București, secția l-a penală, a respins ca
nefondat apelul.
Î
mpotriva
acestei decizii a formulat recurs condamnatul revizuent solicitând admiterea
cererii de revizuire pentru aceleași motive invocate la fond și în apel.
Recursul este nefondat.
Î
ntr-adevăr, astfel cum s-a reținut de cele două
instanțe, prin
motivele de revizuire încadrate de
revizuent la art. 394 alin. (1) lit. a)
C.
proc. pen., condamnatul revizuent urmărește prelungirea
probațiunii pentru fapte sau împrejurări
cunoscute instanțelor ce au judecat cauza, lucru inadmisibil în sistemul
procesual penal actual,
acestea nerespectând dispozițiile art. 394 alin.
(2) C. proc. pen. în sensul că nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de
condamnare.
Î
n consecință, se va respinge recursul declarat de
revizuentul condamnat, motivat de faptul că art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.
pen., prevede strict și limitativ cazurile pentru care se poate cere
revizuirea, iar motivele invocate de către revizuentul
condamnat nu se
regăsesc în aceste dispoziții.
Î
n baza
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul condamnat G.C., va fi obligat la
plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul
condamnat G.C. împotriva deciziei penale nr. 99
din 08
aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția l-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de
100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18
iunie 2008.