ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1809/2010

Asupra cauzei penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 133 din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, a fost respinsă - ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de condamnatul G.A. împotriva sentinței penale nr. 72/1999 pronunțată de Tribunalul Teleorman. A fost obligat revizuientul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, prin cererea sa, condamnatul G.A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 72/1999, pronunțată de Tribunalul Teleorman, prin care a fost condamnat la 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea aspră.

Prima instanță, din examinarea cererii formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 72/1999, Tribunalul Teleorman l-a condamnat pe revizuientul G.A. la 16 ani închisoare, în temeiul art. 174 C. pen., sentință rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4427 din 10 noiembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție. S-a mai arătat că, potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere. c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals.

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere. e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Cum în speță, revizuientul nu a arătat care sunt temeiurile cererii sale, făcând doar referire la doi martori, fără a indica ce dorește prin referirea la aceste două persoane, Tribunalul a apreciat că cererea formulată de revizuient nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., respingând-o, ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a formulat apel condamnatul G.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire, arătând că se impune reducerea pedepsei aplicate, în raport de circumstanțele reale și cele personale.

Prin decizia penală nr. 1/A din 5 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul G.A. împotriva sentinței penale nr. 133/F din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman. A fost obligat revizuentul condamnat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanța de prim control judiciar a reținut că motivul indicat de către revizuent (reindividualizarea pedepsei) nu se înscrie în cazurile expres și limitativ prev. de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând în susținerea orală a recursului său, admiterea cererii de revizuire și reindividualizarea pedepsei aplicate.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac prin care se îndreptă erorile de judecată cu privire la faptele cauzei, datorate necunoașterii de către instanțele care au pronunțat hotărârii definitive a unor fapte și împrejurări în funcție de care aceasta nu corespunde adevărului și, ca urmare, nici legii. Cazurile pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen. Curm în speță, motivul invocat de către recurent nu se încadrează în niciunul din aceste cazuri, în mod corect i-a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Cererea revizuentului tinde practic la o nouă judecată în fond, prin care să se ajungă la o nouă apreciere a probatoriului, deja administrat cu consecința pronunțării unei soluții mai favorabile, fără însă a se invoca, în această cale extraordinară de atac, faptul că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost avute în vedere de instanța de fond și de control judiciar la momentul soluționării acțiunii penale, finalizată cu condamnarea sa. Mai mult, o cerere asemănătoare întemeiată pe aceleași motive de recurs (redozarea pedepsei, audierea a 2 martori) a fost soluționată prin sentința penală nr. 130 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 1319 din 9 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în conformitate cu decizia 36 din 14 decembrie 2009 a S.U.

a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că, cererile repetate de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoane, de temei legal de motive și apărări în soluționarea acesteia. Față de aceste considerente, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul condamnatului G.A. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul G.A. împotriva deciziei penale nr. 1/A din 5 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 6 mai 2010.