ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1809/2010

Asupra cauzei penale de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 133 din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul

Teleorman, secția penală, a fost respinsă - ca inadmisibilă - cererea de

revizuire formulată de condamnatul G.A. împotriva sentinței penale nr. 72/1999

pronunțată de Tribunalul Teleorman.

A

fost obligat revizuientul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, prin cererea sa,

condamnatul G.A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 72/1999,

pronunțată de Tribunalul Teleorman, prin care a fost condamnat la 16 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, cu motivarea că pedeapsa

aplicată este prea aspră.

Prima

instanță, din examinarea cererii formulate, în raport de actele și lucrările

dosarului, a reținut următoarele:

Prin

sentința penală nr. 72/1999, Tribunalul Teleorman l-a condamnat pe revizuientul

G.A. la 16 ani închisoare, în temeiul art. 174 C. pen., sentință rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 4427 din 10 noiembrie 2000 a Curții Supreme

de Justiție.

S-a

mai arătat că, potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi

cerută când:

a)

s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

b)

un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie

mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.

c)

un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost

declarat fals.

d)

un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat

acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei

revizuire se cere.

e)

când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Cum

în speță, revizuientul nu a arătat care sunt temeiurile cererii sale, făcând

doar referire la doi martori, fără a indica ce dorește prin referirea la aceste

două persoane, Tribunalul a apreciat că cererea formulată de revizuient nu se

încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.,

respingând-o, ca inadmisibilă.

Împotriva

acestei sentinței, în termen legal, a formulat apel condamnatul G.A.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei

respingeri a cererii de revizuire, arătând că se impune reducerea pedepsei

aplicate, în raport de circumstanțele reale și cele personale.

Prin

decizia penală nr. 1/A din 5 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția I

penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul G.A. împotriva

sentinței penale nr. 133/F din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman.

A fost obligat revizuentul condamnat la 400 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Instanța

de prim control judiciar a reținut că motivul indicat de către revizuent

(reindividualizarea pedepsei) nu se înscrie în cazurile expres și limitativ

prev. de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând în

susținerea orală a recursului său, admiterea cererii de revizuire și

reindividualizarea pedepsei aplicate.

Revizuirea

reprezintă o cale extraordinară de atac prin care se îndreptă erorile de

judecată cu privire la faptele cauzei, datorate necunoașterii de către

instanțele care au pronunțat hotărârii definitive a unor fapte și împrejurări

în funcție de care aceasta nu corespunde adevărului și, ca urmare, nici legii.

Cazurile

pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri sunt expres și limitativ

prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen. Curm în speță, motivul invocat

de către recurent nu se încadrează în niciunul din aceste cazuri, în mod corect

i-a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Cererea

revizuentului tinde practic la o nouă judecată în fond, prin care să se ajungă

la o nouă apreciere a probatoriului, deja administrat cu consecința pronunțării

unei soluții mai favorabile, fără însă a se invoca, în această cale

extraordinară de atac, faptul că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce

nu au fost avute în vedere de instanța de fond și de control judiciar la

momentul soluționării acțiunii penale, finalizată cu condamnarea sa.

Mai

mult, o cerere asemănătoare întemeiată pe aceleași motive de recurs (redozarea

pedepsei, audierea a 2 martori) a fost soluționată prin sentința penală nr. 130

din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, rămasă

definitivă prin decizia nr. 1319 din 9 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, iar în conformitate cu decizia 36 din 14 decembrie 2009 a S.U. a

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că, cererile repetate de

revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoane, de temei legal

de motive și apărări în soluționarea acesteia.

Față

de aceste considerente, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondat recursul condamnatului G.A.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuientul G.A. împotriva deciziei penale nr.

1/A din 5 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 6 mai 2010.