ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 875/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 108/2009 a Tribunalului Teleorman

s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 150 din 1 iunie 2004

pronunțată de Tribunalul Teleorman, formulată de condamnatul G.V., ca

inadmisibilă, obligând revizuientul să plătească statului 300 lei cheltuieli

judiciare.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că la 10 iulie

2004 condamnatul G.V. a solicitat acestei instanțe revizuirea sentinței penale

nr. 150 din 1 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Teleorman prin care a fost

condamnat la 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prev. și ped. de art. 174-175 lit. i) C. pen. în condițiile recidivei

postcondamnatorii.

În motivarea cererii condamnatul a arătat că situația de

fapt reținută de instanță nu corespunde adevărului, că împrejurările care au

condus la stabilirea vinovăției sale sunt nereale și a solicitat proba cu

martori, probă ce va aduce elemente noi, necunoscute la judecarea cauzei pe

fond.

Prin sentința penală nr. 101 din 4 august 2009 tribunalul a

trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman pentru efectuarea

actelor de cercetare conform art. 399 C. proc. pen.

Concluziile procurorului, după efectuarea cercetărilor sunt

cuprinse în referatul înregistrat sub nr. 489/111/6/2008 din 2 septembrie 2009

în care s-a arătat că motivele invocate de condamnat nu se circumscriu în

niciunul din cauzele de revizuire prev. de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen.

Tribunalul, examinând cererea de revizuire formulată de

condamnat în raport cu motivele invocate dar și din oficiu în raport cu

dispozițiile art. 394 C. proc. pen., a constatat că aceasta este inadmisibilă

pentru considerentele ce urmează:

Condamnatul în motivarea cererii a arătat că probatoriul

administrat în cursul urmăririi penale și readministrat de instanța de fond a

condus la reținerea unei situații de fapt ce nu corespunde adevărului cu

consecința condamnării sale la o pedeapsă privativă de libertate într-un

cuantum mare și a precizat că prin cererea de față tinde la reducerea pedepsei

aplicate.

Prin sentința penală nr. 150 din 1 iunie 2004 inculpatul G.V.

a fost condamnat la 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prev. și ped. de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit.

a) C. pen. constând în aceea că în noaptea de 1/2 aprilie 2004 a lovit cu cuțitul

în zona toracelui stâng pe victima S.G., cauzându-i leziuni ce au produs

decesul acesteia.

Din declarațiile martorilor, raportul medico-legal de

necropsie, declarațiile inculpatului, toate coroborate cu alte probe, instanța

a reținut că inculpatul este autorul faptei de omor pentru care a fost trimis

în judecată și condamnat. Sentința a rămas definitivă în căile ordinare de

atac.

Revizuirea ca o cale de atac extraordinară, îndreaptă

greșelile de judecată cu privire la faptele cauzei datorită necunoașterii de

către instanța care a pronunțat hotărârea definitivă a unor fapte și

împrejurări în funcție de care acestea nu corespund adevărului și ca urmare

nici legii.

Legea procesual penală reglementează în amănunt fiecare caz

de revizuire arătat în art. 394 lit. a)-e) instituind condiții de fond și formă

ce se cer a fi îndeplinite de natură să convingă despre necesitatea înlăturării

erorilor judiciare.

Raportând motivele arătate în cererea de revizuire a

condamnatului la dispozițiile legale prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

s-a constatat că cerințele acestui text de lege nu sunt îndeplinite.

Astfel, prin sintagma s-au descoperit fapte sau împrejurări

noi nu se referă la descoperirea de probe noi așa cum susține revizuientul căci

așa revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar

putea continua probatiunea și nu probele noi formează temeiul revizuirii ci

faptele și împrejurările pe care le dovedesc.

Așadar ceea ce legea cere a fi nouă este fapta probatorie și

nu mijloacele noi de probă așa cum cere revizuientul condamnat.

De asemenea, condamnatul nu a făcut dovada nici că faptele

și împrejurările invocate în revizuire sunt noi pentru instanța de judecată în

sensul că nu au fost cunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea

definitivă.

Așadar, cererea de revizuire prin motivul formulat nu a

răspuns cerințelor art. 394 lit. a) C. proc. pen. aspect ce face ca aceasta să

fie inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul,

criticând hotărârea sub aspectul temeiniciei și legalității, solicitând

admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond admiterea cererii de

revizuire ca fiind admisibilă și trimiterea cauzei pentru a fi rejudecată

cererea de revizuire.

Analizând actele dosarului și sentința penală apelată prin

prisma motivelor invocate și din oficiu Curtea a constatat că se impune

respingerea apelului.

În continuare rezivuientul a înțeles a promova și calea de

atac a recursului prin care a formulat aceeași solicitare, ca în funcție de

motivele invocate să se aprecieze că cererea de revizuire este admisibilă.

I.C.C.J. reține că instanța de fond a analizat actele

dosarului și a reținut în mod corect că cererea de revizuire formulată de

revizuient nu se întemeiază pe niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute

de art. 394 C. proc. pen. De altfel acest lucru se poate lesne constata prin

analiza comparativă a solicitării concrete formulate, a readministra probele și

a vedea că lipsește intenția criminală, cu consecințe asupra pedepsei aplicate,

și cazurile exprese de revizuire, unde nu se regăsesc astfel de situații.

În ceea ce privește motivul referitor la împrejurarea că

dacă s-ar fi apreciat materialul probator administrat și s-ar fi acordat

valoarea probantă corectă s-ar fi putut constata că intenția sa nu a fost aceea

de a ucide victima, reiterat și în scris, este de apreciat că acesta nu este

fondat.

Motivul referitor la reanalizarea valorii probante a

declarațiilor martorilor nu se poate încadra la cazul de revizuire prev. de

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât instanțele au administrat

această probă, iar în procedura revizuirii nu este admisibil să se dispună

extinderea probațiunii prin administrarea unor probe deja administrate de

instanțele care au soluționat cauza pe fond, iar pe de altă parte cazul prev.

de art. 394 lit. a) poate fi reținut doar în măsura în care ar duce la

pronunțarea unei soluții diametral opuse, or, revizuientul a invocat doar

constatarea faptului că nu a urmărit uciderea victimei, ci doar apărarea

tatălui său agresat, aspect ce nu ar duce la o soluție de achitare, opusă față

de soluția de condamnare.

De asemenea, declarațiile mincinoase (se arată că unii ar fi

fost părtinitori) date de unii dintre martorii care au fost audiați de

instanțele care l-au condamnat pe revizuient nu pot constitui motiv de

revizuire decât în măsura în care ar fi constatate pe baza unor hotărâri

definitive de condamnare sau pe baza ordonanțelor pronunțate de procurori în

acest sens, condiție care nu este îndeplinită în cauză, nefiind așadar incident

nici cazul prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen.

Așadar este de apreciat că recursul revizuientului nu este

fondat față de considerentele arătate, astfel încât în temeiul art. 385/15 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare și îl va obliga pe acesta la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., onorariul apărătorului din oficiu urmând să fie suportat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul G.V. împotriva

deciziei penale nr. 245 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Obligă recurentul

revizuient la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2010.