ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3996/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 133 din 6 decembrie 2011, pronunțată în Dosar nr. 3685/87/2011, Tribunalul Teleorman, secția penală, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat Z.I. împotriva Sentinței penale nr. 30 din 23 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, obligând revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 399 alin. (5) C. proc. pen., prin adresa nr. 151/III/6/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a înaintat instanței de judecată, referatul cu propunere de respingerea a cererii de revizuire formulată de condamnatul Z.I., deținut în Penitenciarul Giurgiu, spre competentă soluționare, la care a atașat declarația condamnatului.

S-a atașat la dosarul cauzei Dosarul de fond nr. 5188/121/2008 în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 30 din 23 martie 2010 de Tribunalul Teleorman, solicitată a fi revizuită. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire tribunalul a constatat că prin Sentința penală nr. 30 din 23 martie 2010, Tribunalul Teleorman a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul Z.I. din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 262 C. pen., și, în temeiul art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 17 ani închisoare. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

în condițiile art. 71 C. pen. A fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară prevăzută de art. 65 C. pen. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a computat prevenția la zi. Prin aceeași sentința a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de inculpatul M.I., din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și condamnarea acestui inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. la pedeapsa de 17 ani închisoare. În baza art. 83 alin. (1) C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului M.I.

prin Sentința penală nr. 414/2007 pronunțată de Judecătoria Galați și s-a dispus executarea acestei pedepse cumulate cu pedeapsa de 17 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 18 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale. A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului M.I. și s-a dedus prevenția la zi. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C.Z.

și au fost obligați inculpații în solidar la plata către aceasta a sumei de 100.000 RON daune materiale și 100.000 RON daune morale, precum și la plata unei prestații periodice lunare în cuantum de 1000 RON, calculată de la data săvârșirii faptei 8 iunie 2008 până la încetarea stării de nevoie. Totodată, s-a admis acțiunea civilă formulată de reprezentantul legal al minorei I.A., fiica victimei, și s-au obligat inculpații, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale precum și a sumei de 2000 RON, cu titlu de prestație periodică, până la majoratul minorei. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpați corpul delict, respectiv un cuțit tip baionetă.

A fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 2000 RON. Sentința instanței de fond a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 111 din 17 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin respingerea recursurilor declarate de inculpați. Împotriva Sentinței penale nr. 30 din 23 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman inculpatul Z.I. a formulat cerere de revizuire (dosar revizuire). În declarația dată la procuror la data de 22 iulie 2011 condamnatul a invocat ca motiv de revizuire împrejurarea că, în cauza penală a cărei revizuire a solicitat-o, un martor, pe nume D.G.A., din municipiul Galați a dat declarații mincinoase, susținând în mod nereal că l-a văzut pe revizuent lovind victima cu 2 cuțite, această afirmație a martorului fiind contrazisă de celelalte mijloace de probă.

A mai susținut revizuentul că și inculpatul M.I. a declarat la procuror că a lovit singur victima. În concluzie, a apreciat că hotărârea instanței de fond este greșită, întrucât probele administrate disculpă inculpatul, dovedindu-i nevinovăția în săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat. Prin notele de concluzii scrise depuse la dosar de apărătorul revizuentului (dosar revizuire) a fost solicitată admiterea în principiu a cererii de revizuire, invocându-se dispozițiile art. 394 C. proc. pen., fără a se fi făcut trimitere la vreunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen.

Examinând cauza în raport de dispozițiile legale invocate, tribunalul, a constatat că, în speța de față, revizuentul a invocat faptul că unul din martorii audiați în procesul penal finalizat prin condamnarea sa definitivă, respectiv martorul D. a făcut declarații mincinoase, aspect ce se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Pentru a fi admisă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., se cere ca martorul respectiv să fi comis o astfel de infracțiune iar mărturia martorului să fi determinat pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice de condamnare, ceea ce nu s-a dovedit în cauza de față, condamnarea inculpatului fundamentându-se pe o analiză făcută atât de instanța de fond cât și de cele de control judiciar, a întregului material probator, probele fiind privite în mod coroborat și conducând la stabilirea vinovăției condamnatului în comiterea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. Prin urmare, s-a apreciat că, în speță, cazul de revizuire înscris la art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. nu este incident, neexistând dovezi în susținerea celor menționate de revizuent.

Tribunalul a constatat că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. ci, reprezintă o prelungire a probatoriului pentru fapte verificate anterior de instanțe. Așa fiind, pentru considerentele arătate, prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire și a respins-o. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel condamnatul revizuent Z.I., pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că revizuirea solicitată se fundamentează pe dispozițiile art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., în sensul că organele de anchetă nu au identificat persoana de sex feminin care a sunat la serviciul de urgență 112, iar unul din martori a susținut, mincinos, că l-ar fi văzut pe revizuent lovind victima.

Prin Decizia penală nr. 83 din 15 martie 2012, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul Z.I. împotriva Sentinței penale nr. 133 din 6 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în Dosar nr. 3685/87/2011. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că revizuentul Z.I. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 30 din 20 martie 2010 a Tribunalului Teleorman, la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că la data de 8 aprilie 2008, revizuentul și cu inculpatul M.I. au lovit victima M.I., cu pumnii și picioarele și cu un corp tăietor înțepător, cauzându-i leziuni în urma cărora a decedat.

Condamnatul Z.I. a formulat cerere de revizuire pe care a întemeiat-o pe dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen. În apel, revizuentul a invocat două cazuri de revizuire și anume, cel prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. și cel prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen. Cu privire la primul caz de revizuire, prevederile art. 394 lit. a) C. proc. pen. impun condițiile ca în cauză să se fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Curtea a constatat că apelantul condamnat revizuent, nu a indicat vreo faptă sau împrejurare care să nu fi fost cunoscută de judecătorul cauzei în fond și care să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, susținerea condamnatului revizuent că organele de anchetă nu au identificat persoana care a apelat la 112, nereprezentând o împrejurare nouă deoarece vinovăția sa a fost constată pe baza tuturor probelor administrate în cauză.

În ceea ce privește cel de al doilea caz de revizuire, și anume, că, un martor, un expert sau un interpret ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauză a cărei revizuire se cere, Curtea a constatat că nu există în acest sens, o ordonanță a procurorului sau o hotărâre judecătorească care să stabilească existența vreunei mărturii mincinoase. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul Z.I., solicitând casarea ambelor hotărâri și rejudecând, admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată și precizată. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Revizuirea este o cale extraordinară de atac și poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc.

pen., motive ce vizează împrejurări necunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei, declarații mincinoase date în cauză, existența unui înscris falsificat care a servit ca temei al hotărârii, săvârșirea de către organul judiciar a unei infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, existența unor hotărâri definitive care nu se pot concilia. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că toate motivele invocate de recurent au fost analizate de instanțele de judecată care au dispus și menținut condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. În acord cu instanțele de fond și apel, Înalta Curte constată că motivele invocate de revizuentul condamnat, nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., pe de o parte pentru că susținerea condamnatului revizuent că organele de anchetă nu au identificat persoana care a apelat la 112, nu reprezintă o împrejurarea nouă, vinovăția sa fiind constată pe baza tuturor probelor administrate în cauză, iar pe de altă parte, nu s-a dovedit că în cauză martorul D.G.A. ar fi comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, neexistând vreo hotărâre judecătorească prin care să fie sancționat martorul sub acest aspect. Înalta Curte constată că revizuentul tinde, de fapt, să obțină o prelungire a probațiunii, pentru a dovedi fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanța de fond și de control judiciar, fapt nepermis de legiuitor, întrucât s-ar încălca astfel autoritatea de lucru judecat.

Așa fiind, reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul Z.I. Constatând că revizuentul este în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul Z.I. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 15 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 decembrie 2012. Procesat de GGC - AA