ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2767/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2418/2004 la Tribunalul Teleorman, condamnatul D.P. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 48 din 26 martie 2002, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 23 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen. În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat și că în cursul procesului penal nu au fost administrate toate probele solicitate în apărarea sa. În cauză au fost efectuate acte de cercetare de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman care a opinat pentru respingerea cererii, întrucât motivele invocate nu fac parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc.

pen. Tribunalul Teleorman, prin sentința penală nr. 303 din 30 noiembrie 2004, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.P. cu motivarea că, deși pe întreg parcursul procesului penal a susținut că nu este autorul faptei, vinovăția sa a fost dovedită cu declarațiile persoanelor audiate în calitate de martori, raportul de constatare medico-legală, iar la judecată i-au fost verificate apărările formulate care însă nu s-au confirmat prin probe, conchizându-se că aspectele învederate în cerere nu pot fi considerate fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul D.P., pe care o consideră greșită, întrucât așa cum a susținut pe tot parcursul procesului penal, nu se face vinovat de săvârșirea faptei imputate.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 110/ A din 14 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că, în mod justificat prima instanță i-a respins cererea de revizuire din moment ce motivele invocate nu fac parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc. pen. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul D.P., susținând în continuare, că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat, iar martorii care au confirmat vinovăția sa au declarat mincinos, în cauză impunându-se admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei pentru stabilirea adevărului.

Recursul declarat de condamnatul D.P. este nefondat. Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești poate fi cerută, între altele, când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei sau un martor, un expert, un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere. Verificând motivele de recurs invocate de condamnat se constată că acestea nu se înscriu în nici una din situațiile menționate, în sensul că instanțele care au judecat cauza au reținut apărarea constantă a acestuia, în sensul că nu este autorul faptei, dar pe care au înlăturat-o ca fiind contrară probelor de la dosar, iar în ce privește persoanele audiate în calitate de martori, nu s-a dovedit că se fac vinovate de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Pentru considerentele ce preced, urmează a se constata că recursul declarat este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.P. împotriva deciziei penale nr. 110/ A din 14 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2005.