ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2263/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94 din 20

mai 2003, Tribunalul Teleorman a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a

sentinței penale nr. 48 din 26 martie 2002 a aceleiași instanțe, formulată de

condamnatul D.P.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că motivele de revizuire invocate de condamnat, respectiv

greșita reținere a situației de fapt și, implicit, a vinovăției sale în

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C.

pen., raportat la art. 176 lit. a) din același cod, nu sunt dintre cele imperativ

și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva sentinței, condamnatul a

declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea, în sensul că probele în

baza cărora a fost condamnat la pedeapsa de 23 ani închisoare pentru uciderea

concubinei sale, B.T., nu-l incriminează, ci, dimpotrivă, dovedesc că nu el

este autorul faptei.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 623 din 23 octombrie 2003 a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs, și în

această cale de atac revizuientul susținând că nu este autorul infracțiunii de

omor deosebit de grav, probatoriul administrat fiind „dirijat” de procurorul

anchetator.

Recursul declarat nu este fondat.

Apelul și recursul declarate de D.P.

au vizat toate aspectele considerate ca fiind motive de revizuire, soluțiile

pronunțate fiind examinate (decizia penală nr. 318 din 6 iunie 2002 a Curții de

Apel București, secția I penală și decizia penală nr. 4821 din 12 noiembrie

2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală).

În consecință, în cauză nefiind

incident vreun caz de revizuire astfel cum prevede art. 394 C. proc. pen.,

recursul declarat de condamnat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b), va fi respins, ca nefondat.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient D.P. împotriva deciziei penale nr. 623 A din

23 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 aprilie 2004.