ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3399/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 375 din 16

martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins cererea

de revizuire formulată de condamnatul S.T., ca nefondată.

A fost obligat revizuientul la

600.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 200.000 lei onorariu de

avocat, avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că prin sentința penală nr. 463 din 30 septembrie 1999,

rămasă definitivă, revizuentul a fost condamnat la 18 ani închisoare, pentru

săvârșirea faptei de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176

lit. a) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 1 martie 1998,

inculpatul i-a aplicat concubinei sale T.A., multiple lovituri cu un corp dur,

pe tot corpul, în urma cărora victima a decedat, stabilindu-se prin raportul de

expertiză medico-legală, că moartea acesteia a fost violentă, datorându-se

șocului traumatic și hemoragic.

În susținerea cererii, revizuientul

a invocat reaudierea unor martori în favoarea sa de către instanța fondului

solicitând suplimentarea probatoriului și, totodată, schimbarea încadrării

juridice a faptei și reducerea pedepsei pe care o consideră deosebit de mare.

Potrivit art. 393 C. proc. pen.,

hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atunci când conțin grave

erori de fapt, iar situațiile în care se poate declanșa această procedură sunt

expres și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a exista primul caz de

revizuire invocat de condamnat, respectiv, art. 394 C. proc. pen., este necesar

caracterul de noutate al faptei, al împrejurărilor invocate sau faptelor

probatorii și mijloacelor de probă prin care acestea pot fi administrate în

cauză.

Revizuentul, prin cererea formulată

nu invocă fapte sau împrejurări noi, iar audierea unor noi martori, în această

situație, în vederea dovezilor administrate, nu poate fi considerată drept o

„probă nouă”, în sensul cerut de lege.

Mai mult, susținerile condamnatului

de maniera că nu au fost audiați martorii în apărare, nu pot fi reținute ca

relevante, atâta timp cât, la termenul de judecată din 25 martie 1999, acesta a

învederat faptul că nu are alte probe de solicitat, iar, ulterior, prin

apărător, s-a încuviințat proba cu martori, fiind audiată T.D.

Față de cele reținute, s-a constatat

că aceste motive de revizuire nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 394

lit. a) C. proc. pen., atâta vreme cât nu se aduc la cunoștință fapte și

împrejurări noi de natură a duce la ajungerea unei soluții contrare, respectiv,

la achitarea condamnatului.

De asemenea, nu constituie motiv de

revizuire, nici greșita încadrare juridică dată faptei, așa cum a susținut

condamnatul prin precizările efectuate și pe cale de consecință, pedeapsa mare

ce i-a fost aplicată, susținerii ce nu se întemeiază pe nici unul din cazurile

de revizuire, prevăzute de lege.

Cu privire la cel de-al treilea

motiv invocat de petent, în sensul că martorii audiați au fost influențați în

declarațiile ce le-au făcut s-a constatat că, nu poate fi vorba de situația

prevăzută de art. 394 lit. b) C. proc. pen., atâta timp cât mărturia mincinoasă

a martorului trebuie să fie dovedită printr-o hotărâre judecătorească sau prin

ordonanța procurorului, situație ce nu s-a confirmat în cauza de față.

Având în vedere că nici una din

situațiile relevate de revizuent nu se verifică, în cauză, s-a constatat că nu

sunt temeiuri pentru admiterea cererii de revizuire încât aceasta a fost

respinsă.

Apelul declarat de revizuientul S.T.

împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat, de către Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 292/ A din 19 aprilie

2004.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal a declarat recurs inculpatul revizuient S.T., criticând-o

pentru menținerea netemeinică și nelegală a hotărârii de respingere a cererii

de revizuire.

Recursul este nefondat.

Revizuientul n-a dovedit existența

vreunui temei din cele prevăzute de lege, deschizătoare a procedurii

revizuirii, încât, singura soluție legală, în speță, este aceea de respingere a

cererii de revizuire.

În atare situație, în mod corect,

instanța de control judiciar a respins apelul revizuientului.

Recursul revizuientului S.T.,

dovedindu-se, astfel, nefondat, Curtea va trebui să-l respingă, ca atare, în

baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din

oficiu;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul condamnat S.T. împotriva deciziei penale nr. 292/ A

din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul revizuient

condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din

care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 iunie 2004.