ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3399/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 375 din 16 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul S.T., ca nefondată. A fost obligat revizuientul la 600.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 200.000 lei onorariu de avocat, avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 463 din 30 septembrie 1999, rămasă definitivă, revizuentul a fost condamnat la 18 ani închisoare, pentru săvârșirea faptei de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 1 martie 1998, inculpatul i-a aplicat concubinei sale T.A., multiple lovituri cu un corp dur, pe tot corpul, în urma cărora victima a decedat, stabilindu-se prin raportul de expertiză medico-legală, că moartea acesteia a fost violentă, datorându-se șocului traumatic și hemoragic. În susținerea cererii, revizuientul a invocat reaudierea unor martori în favoarea sa de către instanța fondului solicitând suplimentarea probatoriului și, totodată, schimbarea încadrării juridice a faptei și reducerea pedepsei pe care o consideră deosebit de mare.

Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atunci când conțin grave erori de fapt, iar situațiile în care se poate declanșa această procedură sunt expres și limitativ prevăzute de lege. Pentru a exista primul caz de revizuire invocat de condamnat, respectiv, art. 394 C. proc. pen., este necesar caracterul de noutate al faptei, al împrejurărilor invocate sau faptelor probatorii și mijloacelor de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză. Revizuentul, prin cererea formulată nu invocă fapte sau împrejurări noi, iar audierea unor noi martori, în această situație, în vederea dovezilor administrate, nu poate fi considerată drept o „probă nouă”, în sensul cerut de lege.

Mai mult, susținerile condamnatului de maniera că nu au fost audiați martorii în apărare, nu pot fi reținute ca relevante, atâta timp cât, la termenul de judecată din 25 martie 1999, acesta a învederat faptul că nu are alte probe de solicitat, iar, ulterior, prin apărător, s-a încuviințat proba cu martori, fiind audiată T.D. Față de cele reținute, s-a constatat că aceste motive de revizuire nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., atâta vreme cât nu se aduc la cunoștință fapte și împrejurări noi de natură a duce la ajungerea unei soluții contrare, respectiv, la achitarea condamnatului. De asemenea, nu constituie motiv de revizuire, nici greșita încadrare juridică dată faptei, așa cum a susținut condamnatul prin precizările efectuate și pe cale de consecință, pedeapsa mare ce i-a fost aplicată, susținerii ce nu se întemeiază pe nici unul din cazurile de revizuire, prevăzute de lege.

Cu privire la cel de-al treilea motiv invocat de petent, în sensul că martorii audiați au fost influențați în declarațiile ce le-au făcut s-a constatat că, nu poate fi vorba de situația prevăzută de art. 394 lit. b) C. proc. pen., atâta timp cât mărturia mincinoasă a martorului trebuie să fie dovedită printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, situație ce nu s-a confirmat în cauza de față. Având în vedere că nici una din situațiile relevate de revizuent nu se verifică, în cauză, s-a constatat că nu sunt temeiuri pentru admiterea cererii de revizuire încât aceasta a fost respinsă. Apelul declarat de revizuientul S.T.

împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 292/ A din 19 aprilie 2004. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul revizuient S.T., criticând-o pentru menținerea netemeinică și nelegală a hotărârii de respingere a cererii de revizuire. Recursul este nefondat. Revizuientul n-a dovedit existența vreunui temei din cele prevăzute de lege, deschizătoare a procedurii revizuirii, încât, singura soluție legală, în speță, este aceea de respingere a cererii de revizuire. În atare situație, în mod corect, instanța de control judiciar a respins apelul revizuientului. Recursul revizuientului S.T., dovedindu-se, astfel, nefondat, Curtea va trebui să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat S.T. împotriva deciziei penale nr. 292/ A din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuient condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2004.