ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2512/2009

Deliberând asupra recursului de față pe

baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

1.Tribunalul Iași, secția

penală, prin sentința penală nr. 629 din 28 octombrie 2008, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a respins ca

inadmisibilă în principiu, în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (3)

teza a II-a C. proc. pen., cererea de revizuire formulată din Penitenciarul

Iași de către condamnatul M.C. împotriva sentinței penale nr. 501 din 26 iunie 2003

a aceleiași instanțe rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5935 din 16

decembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care

acesta a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor concurente/continuate

de viol, corupție sexuală și incest prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. 6) și

alin. (39 teza I, art. 202 alin. (2) și art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 33 lit. a) C. pen. la pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuientul la plata sumei de

140 lei din care 40 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu avansat din

fondul Ministerului Justiției cu titlul de cheltuieli judiciare statului.

Hotărând

astfel instanța de judecată a constatat, în același sens fiind și concluziile

cercetărilor prealabile potrivit art. 399 C. proc. pen. exprimate prin adresa

nr. 503/III/6/2008 din 28 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași,

că motivele indicate de titularul cererii de revizuire pentru anularea

hotărârii definitive de condamnare nu se încadrează în cazurile de revizuire,

prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a)- e) C. proc. pen.

2.

Apelul declarat în cauză de revizuientul-condamnat M.C. a fost respins ca

nefondat prin decizia penală nr. 57 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași,

secția penală, fiind menținută ca temeinică și legală sentința atacată cu

consecința obligării apelantului la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare

statului.

3.

Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către condamnat ca

solicitarea de a i se admite în principiu cererea de revizuire și a se trimite

cauza spre rejudecare la prima instanță pentru verificarea temeiniciei

motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (1) și (3)

teza I raportat la art. 385 pct. 10 și art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen.

Recursul

amintit este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform

art. 394 alin. (1) C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătorești

definitive în latura penală și civilă poate fi cerută numai atunci când „a) s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit

infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauză a cărei revizuire se cere; c) un

înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost

declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana

care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu

cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia”, [prin alin. (2) și (3) ale

textului de lege amintit legiuitorul adăugând suplimentar „cazul de la lit. a)

constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor se poate

dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori

de achitare”, iar „cazurile de la lit. b), c) și d) constituie motive de

revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice”].

Referitor

la motivele de revizuire în cauză, în declarația condamnatului făcută în fața

procurorului (f.3) se consemnează că „am mai formulat două cereri de revizuire

a aceleiași hotărâri ce mi-au fost respinse” respectiv „am reclamat pe unul din

procurorii care m–a anchetat și a și susținut acuzarea mea în instanțe de

judecată, iar prin Ordonanța nr. 635/P/2007 din data de 31 ianuarie 2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire

penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

acesta întrucât s-a stabilit ca fapte nu există”.

În

raport cu situația de fapt anterior arătată, astfel cum în mod corect s-a

reținut/dispus prin hotărârile atacate, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile

de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, întrucât motivele

invocate [faptele ilicite nu sunt dovedite prin probele administrate, victima M.E.L.

a întreținut în realitate relații intime cu numitul S.C.C. cu care este și

căsătorită actualmente, a fost achitat parțial pentru activitatea infracțională

atribuită în responsabilitate de către victimă, pedepsele aplicate sunt

excesive; a solicitat efectuarea cercetării penale împotriva procurorului de

caz, a martorilor în acuzare] au fost cunoscute și verificate ca apărări în

fond de instanța de condamnare iar caracterul pretins mincinos al depozițiilor

martorilor în acuzare ori săvârșirea de infracțiuni în activitatea de urmărire

penală efectuată de procuror nu sunt dovedite cu înscrisuri oficiale în acest

sens [hotărâri de condamnare, ordonanță procuror privind existența faptelor de

mărturie mincinoasă ori cercetare abuzivă].

Ca

atare, soluția respingerii ca principiu, ca inadmisibilă, a cererii de

revizuire în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (1) și (3) teza II C.

proc. pen., adoptată de prima instanță și menținută în apel, este legală și

temeinică iar reformarea sa nu se justifică.

Potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă

recurentul revizuient să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul M.C. împotriva deciziei penale nr. 57 din 30 aprilie 2009 a Curții

de Apel Iași, secția penală.

Obligă

recurentul revizuient să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30 iunie 2009.