ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1671/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1671/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Î
n baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 90 din 25noiembrie 2008, pronunțată de
Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 3002/115/2008, a fost
respinsă cererea de revizuire formulată de
revizuientul condamnat
G.P.,
împotriva sentinței penale nr. 10/1974, pronunțată
de Tribunalul
Caraș-Severin în dosar nr. 728/1973, prin care
revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 18 (optsprezece) ani
închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 174 C. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat
revizuientul condamnat la 50,00 lei cheltuieli
judiciare față de stat.
Pentru a se pronunța astfel,
tribunalul, a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă
Tribunalul
Caraș-Severin
și înregistrată la Tribunalul Caras-Severin sub dosar
nr. 3002/115 din 06noiembrie 2008,
revizuentul condamnat G.P. a
solicitat revizuirea sentinței penale nr. 10/1974 a
Tribunalului Caraș-
Severin; în motivare, revizuientul a arătat că a fost condamnat pe
nedrept pentru săvârșirea infracțiunii de
omor calificat și pentru
deținere de muniție;
arata că este' nevinovat pentru fapta reținută în
sarcina sa, comisă din greșeală de o altă
persoană, despre care i-a
spus fiul victimei; a solicitat redeschiderea
urmăririi penale, întrucât nu a fost corect efectuată de unul din procurori,
efectuarea unei
expertize medico legale,
care să stabilească că nu poate ține obiecte în dreaptă și efectuarea unei
expertize a armei și munițiilor.
Prin referatul nr.
149/111/6/2008 întocmit de Parchetul de
pe lângă Tribunalul Caraș-Severin la 11 aprilie 2008 s-a concluzionat,
în
temeiul art. 399 alin. ultim C.
proc. pen., respingerea cererii de
revizuire și s-a atașat dosarul de
fond.
Din analiza actelor și
lucrărilor de la dosar, tribunalul a reținut
următoarea situație de
fapt:
Prin sentința penală nr.
10/1974, pronunțată de Tribunalul
Caraș-Severin
în dosarul nr. 728/1973, a fost condamnat inculpatul G.P. la pedeapsa
(optsprezece) ani închisoare, pentru
comiterea infracțiunii prev. de
art. 174 C. pen.; în baza art. 297
alin.
(1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare;
în baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea
unei arme de
vânătoare cu două țevi,
ruptă, de calibru seria 4039 două tuburi de la
cartușele găsite în armă, pulberea extrasă dintr-un cartuș, 27 alice
extrse
din corpul victimei, o sabie militară.
Examinând cererea de revizuire a condamnatului G.P., prin
prisma motivelor invocate, precum și din
analiza
dosarului cauzei, tribunalul a constatat că cererea este
neîntemeiată.
Astfel, s-a reținut că motivul invocat de revizuient, în
sensul nevinovăției sale se bazează pe fapte sau împrejurări ce nu
au fost cunoscute de instanță la soluționarea
cauzei și nu s-a dovedit
că vreuna dintre persoanele care au efectuat
acte de cercetare penală ar fi săvârșit vreo infracțiune în legătură cu cauza a
cărei revizuire se cere.
Totodată, s-a constatat că revizuientul a invocat săvârșirea
faptelor de către altă persoană, și efectuarea unei
expertize medico legale, care să dovedească imposibilitatea folosirii
mâinii drepte și a unei expertize a armei și
munițiilor.
Ori, aceste aspecte
constituie apărarea șa din dosarul de
fond,
apărare care a fost verificată de către instanțe, la judecata pe
fond a cauzei, ocazie cu care s-au efectuat
expertizele menționate și s-au analizat detailat apărările inculpatului,
inclusiv cea referitoare la
comiterea faptei de către altă persoană.
În ceea ce privește motivul referitor la neefectuarea în mod
corect a urmăririi penale, s-a constatat că este nefondat; la dosar nu s-a
depus nici o hotărâre, în sensul că dintre persoanele
care au efectuat urmărirea penală ar fi comis o infracțiune referitor
la
a cărei revizuire s-a solicitat.
Reiterarea în revizuire a unor apărări cunoscute și
verificate de instanța, nu poate fi considerată
drept invocare a unor
fapte și împrejurări
noi, descoperite după soluționarea cauzei, ci ar
constitui doar o
readministrare și reapreciere a probelor aflate la dosar.
Având în vedere motivele
arătate, s-a apreciat că nu sunt
întrunite condițiile art. 394 alin. (1)
lit. a) și d) C. proc. pen.,
nefiind
descoperite fapte ori împrejurări necunoscute instanței la soluționarea cauzei,
în fond, și nefiind dovedită săvârșirea infracțiuni
de către persoane care au efectuat cercetarea
penală.
Față de aceste considerente, văzând că nu sunt îndeplinite
cerințele art. 394 lit. a) și d) C. proc. pen.,
tribunalul a respins cererea de revizuire formulată de rev condamnat
G.P., împotriva sentinței penale nr. 10/1974,
pronunțată
de Tribunalul
Caraș-Severin în dosar nr. 728/1973, prin care revizuientul a fost condamnat la
o pedeapsă de 18 (optsprezece) ani
închisoare,
pentru infracțiunea prev. de art. 174 C. pen.
Î
n baza art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul-condamnat la 50,00 lei
cheltuieli judiciare față de stat.
Împotriva sentinței penale nr. 90 din 25noiembrie 2008,
pronunțată de Tribunal Severin, a declarat apel revizuientul
G.P., solicitând anularea hotărârii de
condamnare,
deoarece nu el a săvârșit fapta.
Apelul a fost respins ca
nefondat, pentru următoarele
considerente:
Analizând hotărârea apelată, în raport cu solicitările
apelantului și din oficiu, s-a constatat că
Tribunalul Caras Severin a analizat susținerile revizuientului și a constatat
că apărările formulate
în această
cale de atac, au fost susținute și la judecarea dosarului pe
fond.
Revizuientul a solicitat
audierea unor martori, care potrivit
referatului întocmit de parchet,
sunt decedați în prezent, și în
consecință
audierea lor nu mai este posibilă, în acest moment.
De asemenea, s-a mai solicitat audierea martorului T., care
a fost procuror la data condamnării și nu s-a arătat ce anume poate fi dovedit
cu acest martor.
În consecință, în mod corect, s-a arătat că nu sunt
întrunite condițiile prev. de art. 394 lit.
a) C. proc. pen., aspectele invocate în
cererea de revizuire fiind
susținute și la instanța de fond, nefiind
descoperite
fapte sau împrejurări ce la data soluționării cauzei, nu au
fost
cunoscute de instanță.
Î
mpotriva acestei
decizii, în termen legal a declarat recurs
revizuentul condamnat G.P., care
a reiterat criticile
aduse la instanțele de
fond și apel, și a solicitat casarea hotărârilor cu
trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii
urmăririi penale.
Recursul declarat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea unei hotărâri se poate cere numai în cazurile și
condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Potrivit art. 394 lit.
a) C. proc. pen. se poate
cere
revizuirea unei hotărâri atunci când s-au descoperit fapte sau
împrejurări
ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar cu privire la
cazul prev. de art. 394 lit. d) C. proc. pen.
,
se poate cere revizuirea unei hotărâri atunci când
un membru al completului de judecată, procurorul
ori persoana care a
efectuat acte de
cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu
cauza a cărei
revizuire se cere;
Cu privire la motivele invocate de revizuent vizând
reiterarea în calea revizuirii a unor apărări
cunoscute și verificate de
instanța ( nu poate fi considerată drept
invocare a unor fapte și
împrejurări noi,
descoperite după soluționarea cauzei, ci ar constitui
doar o readministrare și reapreciere a probelor
aflate la dosar, fapt ce
nu este posibil în actualul ciclu procesual.
Astfel din motivele
invocate, Înalta Curte, a apreciat că nu sunt
întrunite condițiile art.
394 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen.,
nefiind
descoperite fapte ori împrejurări necunoscute instanței la soluționarea cauzei,
în fond, și nefiind dovedită săvârșirea infracțiuni
de către persoanele care au efectuat cercetarea
penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că
revizuentul nu a demonstrat în nici un fel susținerile că nu el este autorul
faptei pentru care a fost condamnat iar martorii a căror audiere o solicită,
sunt decedați în prezent, așa cum rezultă din referatul nr. 149/111/6/2008
întocmit de Parchetul de pe lângă
Tribunalul
Caraș-Severin, astfel că acest fapt nu mai este posibil la
acest moment.
În consecință hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și
temeinice.
Fată
de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs
invocate și nerezultând vreun motiv de casare din
cele prevăzute de art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza
art. 385
15
pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca
nefondat
recursul declarat de revizuentul
condamnat G.P.
Totodată, în
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
,
recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu
titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de revizuentul
condamnat G.P.,
împotriva deciziei penale nr. 23/A din
02 martie 2009 a Curții de Apel
Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata
sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției și
Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,
azi 06 mai 2009.