ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1671/2009

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 90 din 25noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 3002/115/2008, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat G.P., împotriva sentinței penale nr. 10/1974, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. 728/1973, prin care revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 18 (optsprezece) ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 174 C. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul condamnat la 50,00 lei cheltuieli judiciare față de stat. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a reținut următoarele: Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin și înregistrată la Tribunalul Caras-Severin sub dosar nr. 3002/115 din 06noiembrie 2008, revizuentul condamnat G.P.

a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 10/1974 a Tribunalului Caraș- Severin; în motivare, revizuientul a arătat că a fost condamnat pe nedrept pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și pentru deținere de muniție; arata că este' nevinovat pentru fapta reținută în sarcina sa, comisă din greșeală de o altă persoană, despre care i-a spus fiul victimei; a solicitat redeschiderea urmăririi penale, întrucât nu a fost corect efectuată de unul din procurori, efectuarea unei expertize medico legale, care să stabilească că nu poate ține obiecte în dreaptă și efectuarea unei expertize a armei și munițiilor. Prin referatul nr. 149/111/6/2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin la 11 aprilie 2008 s-a concluzionat, în temeiul art. 399 alin. ultim C. proc.

pen., respingerea cererii de revizuire și s-a atașat dosarul de fond. Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: Prin sentința penală nr. 10/1974, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 728/1973, a fost condamnat inculpatul G.P. la pedeapsa (optsprezece) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174 C. pen.; în baza art. 297 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare; în baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea unei arme de vânătoare cu două țevi, ruptă, de calibru seria 4039 două tuburi de la cartușele găsite în armă, pulberea extrasă dintr-un cartuș, 27 alice extrse din corpul victimei, o sabie militară.

Examinând cererea de revizuire a condamnatului G.P., prin prisma motivelor invocate, precum și din analiza dosarului cauzei, tribunalul a constatat că cererea este neîntemeiată. Astfel, s-a reținut că motivul invocat de revizuient, în sensul nevinovăției sale se bazează pe fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și nu s-a dovedit că vreuna dintre persoanele care au efectuat acte de cercetare penală ar fi săvârșit vreo infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere. Totodată, s-a constatat că revizuientul a invocat săvârșirea faptelor de către altă persoană, și efectuarea unei expertize medico legale, care să dovedească imposibilitatea folosirii mâinii drepte și a unei expertize a armei și munițiilor.

Ori, aceste aspecte constituie apărarea șa din dosarul de fond, apărare care a fost verificată de către instanțe, la judecata pe fond a cauzei, ocazie cu care s-au efectuat expertizele menționate și s-au analizat detailat apărările inculpatului, inclusiv cea referitoare la comiterea faptei de către altă persoană. În ceea ce privește motivul referitor la neefectuarea în mod corect a urmăririi penale, s-a constatat că este nefondat; la dosar nu s-a depus nici o hotărâre, în sensul că dintre persoanele care au efectuat urmărirea penală ar fi comis o infracțiune referitor la a cărei revizuire s-a solicitat. Reiterarea în revizuire a unor apărări cunoscute și verificate de instanța, nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte și împrejurări noi, descoperite după soluționarea cauzei, ci ar constitui doar o readministrare și reapreciere a probelor aflate la dosar.

Având în vedere motivele arătate, s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen., nefiind descoperite fapte ori împrejurări necunoscute instanței la soluționarea cauzei, în fond, și nefiind dovedită săvârșirea infracțiuni de către persoane care au efectuat cercetarea penală. Față de aceste considerente, văzând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 394 lit. a) și d) C. proc. pen., tribunalul a respins cererea de revizuire formulată de rev condamnat G.P., împotriva sentinței penale nr. 10/1974, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. 728/1973, prin care revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 18 (optsprezece) ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 174 C. pen.

Î n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul-condamnat la 50,00 lei cheltuieli judiciare față de stat. Împotriva sentinței penale nr. 90 din 25noiembrie 2008, pronunțată de Tribunal Severin, a declarat apel revizuientul G.P., solicitând anularea hotărârii de condamnare, deoarece nu el a săvârșit fapta. Apelul a fost respins ca nefondat, pentru următoarele considerente: Analizând hotărârea apelată, în raport cu solicitările apelantului și din oficiu, s-a constatat că Tribunalul Caras Severin a analizat susținerile revizuientului și a constatat că apărările formulate în această cale de atac, au fost susținute și la judecarea dosarului pe fond. Revizuientul a solicitat audierea unor martori, care potrivit referatului întocmit de parchet, sunt decedați în prezent, și în consecință audierea lor nu mai este posibilă, în acest moment.

De asemenea, s-a mai solicitat audierea martorului T., care a fost procuror la data condamnării și nu s-a arătat ce anume poate fi dovedit cu acest martor. În consecință, în mod corect, s-a arătat că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen., aspectele invocate în cererea de revizuire fiind susținute și la instanța de fond, nefiind descoperite fapte sau împrejurări ce la data soluționării cauzei, nu au fost cunoscute de instanță. Î mpotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs revizuentul condamnat G.P., care a reiterat criticile aduse la instanțele de fond și apel, și a solicitat casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

Recursul declarat nu este fondat pentru următoarele considerente: Revizuirea unei hotărâri se poate cere numai în cazurile și condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen. Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen. se poate cere revizuirea unei hotărâri atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar cu privire la cazul prev. de art. 394 lit. d) C. proc. pen.

, se poate cere revizuirea unei hotărâri atunci când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; Cu privire la motivele invocate de revizuent vizând reiterarea în calea revizuirii a unor apărări cunoscute și verificate de instanța ( nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte și împrejurări noi, descoperite după soluționarea cauzei, ci ar constitui doar o readministrare și reapreciere a probelor aflate la dosar, fapt ce nu este posibil în actualul ciclu procesual. Astfel din motivele invocate, Înalta Curte, a apreciat că nu sunt întrunite condițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și d) C. proc.

pen., nefiind descoperite fapte ori împrejurări necunoscute instanței la soluționarea cauzei, în fond, și nefiind dovedită săvârșirea infracțiuni de către persoanele care au efectuat cercetarea penală. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că revizuentul nu a demonstrat în nici un fel susținerile că nu el este autorul faptei pentru care a fost condamnat iar martorii a căror audiere o solicită, sunt decedați în prezent, așa cum rezultă din referatul nr. 149/111/6/2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, astfel că acest fapt nu mai este posibil la acest moment. În consecință hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice. Fată de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat G.P. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. , recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat G.P., împotriva deciziei penale nr. 23/A din 02 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 06 mai 2009.