ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 38/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

2604/2009 pronunțată la data de 17 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea formulată de reclamantul B.G.A. – Birou Contabil Autorizat, în

contradictoriu cu pârâții C.N.C.D., Ministerul Finanțelor Publice și Corpul

Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, acțiune având ca

obiect contestarea Deciziei nr. 291 din 13 mai 2008 emisă de C.N.C.D. și

obligarea pârâților de a emite o decizie privind organizarea examenului de

diferență pentru trecerea din categoria profesională contabil autorizat la

categoria profesională expert contabil în condiții similare cu reglementările

din decizia nr. 158 din 17 februarie 2007 și la plata unor daune morale în

valoare de un leu.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 291 din 13 mai 2008

emisă de pârâtul C.N.C.D. s-a constatat că nu pot fi reținute aspecte care

intră sub incidența O.G. nr. 137/2000 în legătură cu interzicerea accesului la

o treaptă superioară a contabililor autorizați, cu studii medii, fapt pentru

care a clasat dosarul, comunicând răspuns în acest sens petentului.

A reținut instanța de fond

că în mod corect C.N.C.D. prin decizia pronunțată a concluzionat că nu există

vreo discriminare între cele două categorii profesionale, contabil autorizat și

expert contabil, fiind vorba doar de categorii profesionale deosebite pentru

care legea prevede condiții distincte, prin decizia nr. 158/2007 fiind aprobate

Măsuri privind organizarea și desfășurarea examenului de diferență pentru

trecerea de la categoria profesională contabil autorizat cu studii superioare

în categoria profesională expert contabil.

A concluzionat instanța de

fond că decizia nr. 291/208 emisă de C.N.C.D. este legală și a considerat

neîntemeiat acest capăt de cerere.

Cu privire la solicitările

reclamantului prin adresa nr. 13058 din 26 octombrie 2007, instanța de fond a

reținut că acesta s-a prezentat în audiență la C.E.C.C.A.R. și i s-au dat

explicații în legătură cu problema solicitată și anume înscrierea la examenul

de diferență în vederea obținerii calității de expert contabil din 24 noiembrie

2007 și a contabililor autorizați care și-au definitivat studiile superioare economice,

astfel că nu se poate reține că a existat un refuz din partea pârâtului de a

răspunde cererii adresate de reclamant.

A mai reținut prima instanță

că este neîntemeiată și cererea reclamantului de obligare a pârâtelor

C.E.C.C.A.R. și Ministerul Economiei și Finanțelor de a emite un act prin care

să i se permită înscrierea la examenul de diferență, pentru obținerea

categoriei profesionale de expert contabil conform Deciziei nr. 158/2007,

deoarece susținerea examenului pentru a accede în categoria experților

contabili poate fi realizată de reclamant conform R.C.E.C.C.A.R. în privința

contabililor autorizați cu studii medii și nu conform Deciziei nr. 158/2007

care vizează categoria contabililor autorizați cu studii superioare.

Cât privește capătul de cerere

privind plata unor daune morale, instanța de fond a constatat că este un capăt

de cerere subsecvent, astfel încât acesta va primi rezolvarea dată capătului

principal de acțiune.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termenul prevăzut de lege, reclamantul criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, prin motivele de recurs

formulate că în mod greșit a statuat instanța de fond asupra faptului că

Hotărârea nr. 291/2008 emisă de C.N.C.D. este legală și temeinică, fiind evident

caracterul discriminatoriu al Deciziei nr. 158/2007, deoarece O.G. nr. 17/2007

a comasat cele două categorii de contabili autorizați, cu studii medii și cu

studii superioare, într-una singură și anume categoria de contabil autorizat,

iar decizia respectivă se referă doar la categoria de contabili autorizați cu

studii superioare fără a ține cont de faptul că această categorie nu mai

există, deosebirea dintre cele două categorii de contabili autorizați fiind în

defavoarea contabilului autorizat cu studii medii care pentru a deveni expert

contabil trebuie să susțină două examene și să efectueze doi ani de stagiu.

Recurentul-reclamant

consideră că i-a fost blocat astfel accesul la o treaptă superioară

profesională, cea de expert contabil, fiind vătămat într-un drept al său, acela

de a nu mai putea întocmi situații financiare, dat fiind că i-a fost respinsă

solicitarea către C.E.C.C.A.R. de a se aproba înscrierea tuturor contabililor

autorizați care și-au definitivat studiile superioare economice la examenul de

diferențe pentru obținerea calității de expert contabil conform Deciziei

C.E.C.C.A.R. nr. 158/2007.

Intimații C.E.C.C.A.R. și

Ministerul Finanțelor Publice au depus întâmpinări, solicitând respingerea

recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind

legală și temeinică.

Recursul este nefondat,

astfel că urmează a fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ., pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, cum rezultă din

motivarea sentinței recurate instanța de fond a pronunțat hotărârea cu

aplicarea și interpretarea corectă a legii.

Recurentul-reclamant prin

acțiunea formulată a solicitat ca cei doi pârâți – Ministerul Finanțelor

Publice și C.E.C.C.A.R. să emită un act prin care să i se permită înscrierea la

examenul de diferență pentru obținerea categoriei profesionale de expert contabil,

conform Deciziei nr. 158/2007 emisă de B.P.C.E.C.C.A.R.

În mod corect instanța de

fond a reținut că, prin lege, s-a reglementat un regim distinct și condiții

diferite de promovare pentru categoria profesională a contabililor autorizați

cu studii medii, astfel că reclamantul care și-a definitivat studiile

superioare după dobândirea printr-un examen de competență a calității de

contabil autorizat cu studii medii nu dobândește „ipso facto” calitatea de

contabil autorizat cu studii superioare pentru că nu a susținut niciodată un

examen de competență pentru această categorie profesională și ca atare poate

susține examen pentru a accede în categoria experților contabili conform

R.C.E.C.C.A.R. în privința contabililor autorizați cu studii medii și nu conform

Deciziei nr. 158/2007 care vizează categoria contabililor autorizați cu studii

superioare.

Așa cum de altfel susține și

recurentul-reclamant categoria profesională a contabililor autorizați cu studii

superioare a fost desființată prin O.G. nr. 17/2007, care a modificat și

completat O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză

contabilă și a contabililor autorizați, ca urmare abrogării condiției de

vechime în specialitate pentru fiecare categorie, fiind necesară emiterea unei

decizii prin care contabilii autorizați cu studii superioare să fie trecuți în

baza unui examen de diferență, la categoria profesională a experților

contabili, în aceste condiții fiind emisă Decizia nr. 158/2007 care face

referire numai la această categorie de contabili autorizați (cei cu studii

superioare), deoarece aceștia dețineau același nivel de studii (economice

superioare) ca și expertul contabil.

În ceea ce privește

serviciile prestate atât de experții contabili cât și de contabilii autorizați,

așa cum sunt stabilite la momentul actual, este firesc ca atribuțiile celor

două categorii să difere atâta timp cât nivelul de studii cerute pentru

accederea în profesie este diferit.

Contabilii autorizați au

dreptul să acceadă la treapta superioară, respectiv expert contabil după

obținerea studiilor superioare economice, susținerea examenului de admitere la

stagiu, efectuarea stagiului și susținerea examenului de aptitudini la finele

stagiului.

Potrivit art. 2 alin. (4)

din Regulamentul privind efectuarea stagiului și examenului de aptitudini în

vederea accesului la calitatea de expert contabil și de contabil autorizat,

republicat, cu modificările și completările ulterioare, contabililor autorizați

care au efectuat stagiul pentru această categorie li se echivalează un an și jumătate

de stagiu din cei trei ani pentru categoria expert contabil, respectiv jumătate

din durata stagiului și anume:

„în situația în care

candidatul a terminat sau se află în cursul efectuării stagiului la categoria

contabil autorizat și a promovat examenul la categoria expert contabil se

recunoaște stagiul efectuat, dar nu mai mult de 3 semestre; contabilii

autorizați, membri activi ai Corpului cu o vechime de cel puțin 2 ani, pot fi

supuși unui program intensiv de practică și pot susține examenul de aptitudini

în primele 6 luni de la data promovării examenului de admitere la stagiu pentru

accesul la profesia de expert contabil”.

Așadar, refuzului Corpului

de a-l înscrie pe recurentul-reclamant la examenul de diferență pentru

obținerea categoriei profesionale de expert contabil s-a bazat pe faptul că

acesta nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a accede la această

categorie profesională superioară, dovadă că este așa, fiind faptul că în

momentul în care acesta a îndeplinit condițiile necesare prevăzute de art. 4

din O.G. nr. 65/1994, republicată, a fost înscris pentru sesiunea martie 2009,

examenul fiind promovat de recurent.

Având în vedere toate aceste

considerente, concluzia ce se desprinde este aceea că instanța de fond în mod

corect a concluzionat asupra legalității Deciziei nr. 291/2008 prin care s-a

statuat că nu există vreo discriminare între cele două categorii profesionale

pornind de la reglementarea legală existentă și care este distinctă pentru

fiecare categorie profesională, contabil autorizat sau expert contabil.

Ca atare, în mod corect a

reținut instanța de fond și faptul că nu se poate vorbi de un refuz

nejustificat al C.E.C.C.A.R. de a înscrie la examenul de diferență pe

recurentul-reclamant.

Cât privește adresa nr.

13.058 din 25 octombrie 2005, așa cum corect a reținut și instanța de fond

(fapt recunoscut și de recurentul-reclamant în ședința publică din 3 iunie 2009

la instanța de fond) recurentul-reclamant s-a prezentat în audiență la

președintele C.S.C.E.C.C.A.R. și i s-a răspuns verbal la problemele puse în

discuție.

Așa fiind, constatând că

sentința instanței de fond este legală și temeinică, pronunțată cu aplicarea

corectă a legii, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.G.A. împotriva sentinței civile nr. 2604 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2010.