ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 38/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2604/2009 pronunțată la data de 17 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul B.G.A. – Birou Contabil Autorizat, în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D., Ministerul Finanțelor Publice și Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, acțiune având ca obiect contestarea Deciziei nr. 291 din 13 mai 2008 emisă de C.N.C.D. și obligarea pârâților de a emite o decizie privind organizarea examenului de diferență pentru trecerea din categoria profesională contabil autorizat la categoria profesională expert contabil în condiții similare cu reglementările din decizia nr. 158 din 17 februarie 2007 și la plata unor daune morale în valoare de un leu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 291 din 13 mai 2008 emisă de pârâtul C.N.C.D. s-a constatat că nu pot fi reținute aspecte care intră sub incidența O.G. nr. 137/2000 în legătură cu interzicerea accesului la o treaptă superioară a contabililor autorizați, cu studii medii, fapt pentru care a clasat dosarul, comunicând răspuns în acest sens petentului. A reținut instanța de fond că în mod corect C.N.C.D. prin decizia pronunțată a concluzionat că nu există vreo discriminare între cele două categorii profesionale, contabil autorizat și expert contabil, fiind vorba doar de categorii profesionale deosebite pentru care legea prevede condiții distincte, prin decizia nr. 158/2007 fiind aprobate Măsuri privind organizarea și desfășurarea examenului de diferență pentru trecerea de la categoria profesională contabil autorizat cu studii superioare în categoria profesională expert contabil.

A concluzionat instanța de fond că decizia nr. 291/208 emisă de C.N.C.D. este legală și a considerat neîntemeiat acest capăt de cerere. Cu privire la solicitările reclamantului prin adresa nr. 13058 din 26 octombrie 2007, instanța de fond a reținut că acesta s-a prezentat în audiență la C.E.C.C.A.R. și i s-au dat explicații în legătură cu problema solicitată și anume înscrierea la examenul de diferență în vederea obținerii calității de expert contabil din 24 noiembrie 2007 și a contabililor autorizați care și-au definitivat studiile superioare economice, astfel că nu se poate reține că a existat un refuz din partea pârâtului de a răspunde cererii adresate de reclamant. A mai reținut prima instanță că este neîntemeiată și cererea reclamantului de obligare a pârâtelor C.E.C.C.A.R.

și Ministerul Economiei și Finanțelor de a emite un act prin care să i se permită înscrierea la examenul de diferență, pentru obținerea categoriei profesionale de expert contabil conform Deciziei nr. 158/2007, deoarece susținerea examenului pentru a accede în categoria experților contabili poate fi realizată de reclamant conform R.C.E.C.C.A.R. în privința contabililor autorizați cu studii medii și nu conform Deciziei nr. 158/2007 care vizează categoria contabililor autorizați cu studii superioare. Cât privește capătul de cerere privind plata unor daune morale, instanța de fond a constatat că este un capăt de cerere subsecvent, astfel încât acesta va primi rezolvarea dată capătului principal de acțiune.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, prin motivele de recurs formulate că în mod greșit a statuat instanța de fond asupra faptului că Hotărârea nr. 291/2008 emisă de C.N.C.D. este legală și temeinică, fiind evident caracterul discriminatoriu al Deciziei nr. 158/2007, deoarece O.G. nr. 17/2007 a comasat cele două categorii de contabili autorizați, cu studii medii și cu studii superioare, într-una singură și anume categoria de contabil autorizat, iar decizia respectivă se referă doar la categoria de contabili autorizați cu studii superioare fără a ține cont de faptul că această categorie nu mai există, deosebirea dintre cele două categorii de contabili autorizați fiind în defavoarea contabilului autorizat cu studii medii care pentru a deveni expert contabil trebuie să susțină două examene și să efectueze doi ani de stagiu.

Recurentul-reclamant consideră că i-a fost blocat astfel accesul la o treaptă superioară profesională, cea de expert contabil, fiind vătămat într-un drept al său, acela de a nu mai putea întocmi situații financiare, dat fiind că i-a fost respinsă solicitarea către C.E.C.C.A.R. de a se aproba înscrierea tuturor contabililor autorizați care și-au definitivat studiile superioare economice la examenul de diferențe pentru obținerea calității de expert contabil conform Deciziei C.E.C.C.A.R. nr. 158/2007. Intimații C.E.C.C.A.R. și Ministerul Finanțelor Publice au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Recursul este nefondat, astfel că urmează a fi respins potrivit art. 312 C. proc.

civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, cum rezultă din motivarea sentinței recurate instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea și interpretarea corectă a legii. Recurentul-reclamant prin acțiunea formulată a solicitat ca cei doi pârâți – Ministerul Finanțelor Publice și C.E.C.C.A.R. să emită un act prin care să i se permită înscrierea la examenul de diferență pentru obținerea categoriei profesionale de expert contabil, conform Deciziei nr. 158/2007 emisă de B.P.C.E.C.C.A.R.

În mod corect instanța de fond a reținut că, prin lege, s-a reglementat un regim distinct și condiții diferite de promovare pentru categoria profesională a contabililor autorizați cu studii medii, astfel că reclamantul care și-a definitivat studiile superioare după dobândirea printr-un examen de competență a calității de contabil autorizat cu studii medii nu dobândește „ipso facto” calitatea de contabil autorizat cu studii superioare pentru că nu a susținut niciodată un examen de competență pentru această categorie profesională și ca atare poate susține examen pentru a accede în categoria experților contabili conform R.C.E.C.C.A.R. în privința contabililor autorizați cu studii medii și nu conform Deciziei nr. 158/2007 care vizează categoria contabililor autorizați cu studii superioare.

Așa cum de altfel susține și recurentul-reclamant categoria profesională a contabililor autorizați cu studii superioare a fost desființată prin O.G. nr. 17/2007, care a modificat și completat O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, ca urmare abrogării condiției de vechime în specialitate pentru fiecare categorie, fiind necesară emiterea unei decizii prin care contabilii autorizați cu studii superioare să fie trecuți în baza unui examen de diferență, la categoria profesională a experților contabili, în aceste condiții fiind emisă Decizia nr. 158/2007 care face referire numai la această categorie de contabili autorizați (cei cu studii superioare), deoarece aceștia dețineau același nivel de studii (economice superioare) ca și expertul contabil.

În ceea ce privește serviciile prestate atât de experții contabili cât și de contabilii autorizați, așa cum sunt stabilite la momentul actual, este firesc ca atribuțiile celor două categorii să difere atâta timp cât nivelul de studii cerute pentru accederea în profesie este diferit. Contabilii autorizați au dreptul să acceadă la treapta superioară, respectiv expert contabil după obținerea studiilor superioare economice, susținerea examenului de admitere la stagiu, efectuarea stagiului și susținerea examenului de aptitudini la finele stagiului.

Potrivit art. 2 alin. (4) din Regulamentul privind efectuarea stagiului și examenului de aptitudini în vederea accesului la calitatea de expert contabil și de contabil autorizat, republicat, cu modificările și completările ulterioare, contabililor autorizați care au efectuat stagiul pentru această categorie li se echivalează un an și jumătate de stagiu din cei trei ani pentru categoria expert contabil, respectiv jumătate din durata stagiului și anume: „în situația în care candidatul a terminat sau se află în cursul efectuării stagiului la categoria contabil autorizat și a promovat examenul la categoria expert contabil se recunoaște stagiul efectuat, dar nu mai mult de 3 semestre; contabilii autorizați, membri activi ai Corpului cu o vechime de cel puțin 2 ani, pot fi supuși unui program intensiv de practică și pot susține examenul de aptitudini în primele 6 luni de la data promovării examenului de admitere la stagiu pentru accesul la profesia de expert contabil”.

Așadar, refuzului Corpului de a-l înscrie pe recurentul-reclamant la examenul de diferență pentru obținerea categoriei profesionale de expert contabil s-a bazat pe faptul că acesta nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a accede la această categorie profesională superioară, dovadă că este așa, fiind faptul că în momentul în care acesta a îndeplinit condițiile necesare prevăzute de art. 4 din O.G. nr. 65/1994, republicată, a fost înscris pentru sesiunea martie 2009, examenul fiind promovat de recurent. Având în vedere toate aceste considerente, concluzia ce se desprinde este aceea că instanța de fond în mod corect a concluzionat asupra legalității Deciziei nr. 291/2008 prin care s-a statuat că nu există vreo discriminare între cele două categorii profesionale pornind de la reglementarea legală existentă și care este distinctă pentru fiecare categorie profesională, contabil autorizat sau expert contabil.

Ca atare, în mod corect a reținut instanța de fond și faptul că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al C.E.C.C.A.R. de a înscrie la examenul de diferență pe recurentul-reclamant. Cât privește adresa nr. 13.058 din 25 octombrie 2005, așa cum corect a reținut și instanța de fond (fapt recunoscut și de recurentul-reclamant în ședința publică din 3 iunie 2009 la instanța de fond) recurentul-reclamant s-a prezentat în audiență la președintele C.S.C.E.C.C.A.R. și i s-a răspuns verbal la problemele puse în discuție. Așa fiind, constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, pronunțată cu aplicarea corectă a legii, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.G.A. împotriva sentinței civile nr. 2604 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.