ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3034/2009

Deliberând asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 77 din 3 iulie 2009, Curtea

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de

petenta P.E. împotriva rezoluției nr. 257/P/2008 din 27 martie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Pentru a hotârî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcționarului public

care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește

un act, ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o

vătămare intereselor legale ale unei persoane. Ca atare, pentru existența

acestei infracțiuni este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv

atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui act, fie

printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca

urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

În plângerea sa, petenta a

arătat că notarul a întocmit în mod defectuos certificatul de moștenitor,

antecontractul de vânzare - cumpărare și declarația dată de C.F., aceste acte

nereflectând voința reală a părților.

Așa cum rezultă din

declarația dată la 02 februarie 2009 (fila 18 în fața procurorului, petenta a

fost de acord să se deplaseze la notariat împreună cu cei doi copii ai

defunctului din prima căsătorie, în vederea efectuării partajului.

Petenta a recunoscut că s-au

deplasat de mai multe ori la notariat întrucât nu ajungeau la un acord privind

împărțirea mesei succesorale. În cele din urmă, la data de 28 ianuarie 2008,

petenta a fost de acord ca fiii defunctului să-și ia teren acolo unde doresc.

În fața instanței, petenta a

precizat că a fost de acord cu această situație doar pentru că notarul se purta

foarte urât cu ea și o presa să le acorde și copiilor parte din avere.

Această situație nu poate

constitui însă latura obiectivă a vreunei infracțiuni, atâta timp cât petenta a

fost de acord să le dea celor doi copii din bunurile rămase după defunctul P.G.,

a semnat certificatul de moștenitor cu partaj și nu a înțeles să-și valorifice

testamentul.

Dreptul de opțiune

succesorală aparține tuturor persoanelor cu vocație succesorală, indiferent

dacă vocația lor este legală sau testamentară.

Astfel, nu se poate imputa

notarului că nu a fost trecut în certificatul de moștenitor faptul că petenta

este singura moștenitoare, în calitate de legatar universal, atâta timp cât și

moștenitorii rezervatari au înțeles să accepte moștenirea după tatăl lor,

defunctul P.G.

Cu privire la atribuirea

loturilor, aceasta exprimă manifestarea de voință a părților și potrivit art. 730

C. civ., coindivizarii pot împărți bunurile indivize „oricum ar voi”.

De asemenea, moștenitorii

pot împărți toate bunurile sau numai o parte din ele, astfel că certificatul de

moștenitor suplimentar în care se consemnează și terenurile obținute de decujus

prin hotărâre judecătorească nu poate constitui un abuz al notarului pe

considerentul că nu au fost trecute în primul certificat de moștenitor.

În ce privește

antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 778 din 05 mai 2008

(fila 13 dosar u.p.) Curtea a reținut că ambele părți se obligă, prin acest

înscris, să încheie, în viitor, contract de vânzare-cumpărare. Prin urmare,

dreptul de proprietate asupra terenului înscris în antecontract nu a fost

transmis, ci ambele părți s-au înțeles asupra bunului și asupra prețului.

Faptul că prețul menționat în acest înscris nu a fost achitat așa cum se

specifică nu constituie un abuz al notarului, atâta timp cât părțile au semnat

antecontractul.

Pentru neplata prețului

stipulat petenta are la îndemână calea unei acțiuni civile.

În ce privește declarația

dată de C.F. (f. 14 dosar u.p.), în sensul că nu are nici o prfetenție asupra

bunurilor ce compun masa succesorală descrise în certificatul de moștenitor nr.

8 din 28 ianuarie 2008, în certificatul de moștenitor nr. 48 din 05 mai 2008 și

antecontractul de vânzare-cumpărare din 05 mai 2008, aceasta reprezintă o

manifestare de voință a declarantei și este dată ulterior întocmirii

certificatului de moștenitor nr. 8 cu partaj din 28 ianuarie 2008.

Faptul că petenta i-a dat

numitei C.F. suma de 3.000 lei pentru terenul de 15.000 m.p. care a revenit, în urma partajului voluntar din 28 ianuarie 2008, acesteia din urmă, nu

constituie un abuz în serviciu al notarului, care a consemnat doar declarația

numitei C.F.

Dacă petenta a fost dusă în

eroare la încheierea actelor de către moștenitori, ea are la îndemână calea

unei acțiuni civile.

În consecință, Curtea a

reținut că rezoluția criticată este legală și temeinică, din actele

premergătoare efectuate nerezultând că notarul și-a îndeplinit în mod defectuos

îndatoririle de serviciu lezând interesele legale ale petentei.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a formulat rfecurs petenta P.E. solicitând casarea hotărârii

și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de

intimatul Ș.H.I., notar public sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute

de art. 246 C. pen.

Examinând actele și

lucrările dosarului și sentința atacată sub toate aspectele de fapt și de

drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul formulat nu este fondat, soluția primei instanțe este

legală și temeinică.

Înalta Curte constată că

soluția de neurmărire penală, dată de parchet față de intimat, este corectă,

întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care

să conducă la concluzia că actele efectuate de notar au fost întocmite prin

încălcarea legii, în detrimentul petentei.

Persoanele care îndeplinesc

o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate în temeiul

legii, fiind obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le revin pentru

rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea unor

soluții pe care le apreciază legale și temeinice în raport cu probele

administrate, soluții care pot fi verificate și desființate prin intermediul

căilor legale de atac (în sens larg, în speță dedusă judecății), căi de atac

care trebuie să fie îndreptate împotriva actelor emise, și nu împotriva

persoanelor care le-au emis.

Revenind la cauză, Înalta

Curte constată că petenta încearcă pe calea plângerii penale să obțină

modificarea actelor întocmite de intimat, acte care au fost întocmite pe baza

manifestării de voință exprimată și de către petentă, după cum rezultă din

actele premergătoare efectuate și din considerentele hotărârii atacate.

Petenta are la îndemână

promovarea unor acțiuni în fața instanței civile împotriva actelor emise de

notar - dacă ar considera că actele ar fi fost întocmite prin inducerea sa în

eroare, plângerea penală neputând constitui un mijloc de reformare a unor acte

notariale în condițiile în care la întocmirea acestora nu rezultă că s-a săvârșit

vreo faptă penală.

În consecință, având în

vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatul, notar

public, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea

și nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta

Curte, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

ca nefondat recursul declarat de petenta P.E.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara P.E. împotriva sentinței penale nr. 77

din 3 iulie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 29 septembrie 2009.