ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 03.06.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2083/2009

HOTĂRÂRE

03.06.2009

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2083/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta A.I.M. împotriva rezoluției nr. 2067/II-2/2008 din 22 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

A fost obligată petenta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut că la data de 21 ianuarie 2009, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București plângerea formulată de petenta A.I.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1235/P/2007 din 19 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București confirmată prin rezoluția Procurorului General nr. 2067/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru soluționarea plângerii, Curtea a dispus atașarea Dosarului nr. 1235/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Analizând actele depuse la dosar, curtea a reținut că petenta A.I.M. a formulat plângere penală împotriva notarului public D.F., solicitând cercetarea acesteia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., în legătură cu eliberarea nelegală a certificatelor de moștenitor nr. 26 și 27 din 23 martie 2006, în baza unor testamente olografe întocmite de testatorii P.P. și P.M.A., pe care nu le consideră ca emanând de la aceștia.

Astfel se reține că la data de 20 martie 2006 numita Z.M., în calitate de mandatar al numitului Ș.V.M., cetățean german, cu domiciliul în Germania, împuternicită cu procura nr. 88250 din 06 martie 2006 a notarului public B.H., având biroul notarial în Ravensburg - Germania, a solicitat notarului public D.F., din București, deschiderea procedurii succesorale notariale cu privire la persoanele decedate P.P. și P.M.A. și A.S.

Cererile de deschidere a procedurii succesorale notariale referitoare la persoanele decedate P.P., P.M.A. și A.S. au fost înregistrate la biroul notarului public D.F. în data de 20 martie 2006.

Cererea privind deschiderea succesiunii rămasă de pe urma defunctului P.P. a fost înregistrată sub nr. 182 din 20 martie 2006 și în cadrul dosarului notarial astfel constituit, având nr. 30/2006, s-au depus următoarele înscrisuri:

- procura nr. 88250 din 06 martie 2006 a notarului public B.H., având biroul notarial în Ravensburg - Germania;

- copie autentificată a certificatului de naștere a numitei C.(viitoare P.)M.A.

- testamentul olograf, original, întocmit de către P.P., datat 06 septembrie 1956;

- testamentul olograf, original, întocmit de către P.P., datat 29 iunie 1968;

- certificatul de deces privind pe P.P., decedat la data de 01 decembrie 1968, eliberat de Consiliului Local al Sectorului 6 București;

- certificatul nr. 3805 din 21 martie 2006, eliberat de Camera Notarilor Publici București, prin care se certifică faptul că în perioada 1953 - la zi nu s-a dezbătut procedura succesorală a defunctului P.P.;

- declarația martorei M.G., dată în fața notarului public F.D. la data de 23 martie 2006, cu depunerea jurământului potrivit art. 193 C. proc. civ. și cu atragerea atenției cu privire la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă în cazul nedeclarării adevărului.

A fost audiată martora M.G., care a declarat că nu l-a cunoscut pe defunctul P.P., însă știe că singura moștenitoare a acestuia este soția, în favoarea căreia defunctul a lăsat testamentul, care a acceptat în mod tacit succesiunea.

În baza acestor acte, notarul public D.F. a dat încheierea finală din 23 martie 2006, prin care a dispus eliberarea certificatului de moștenitor nr. 26 din 23 martie 2006, prin care s-a constatat calitatea de moștenitor legatar universal instituit de defunctul P.P. în baza testamentului olograf, a numitei P.M.A., soț supraviețuitor.

De asemenea, cererea privind deschiderea procedurii privind succesiunea legatară universală a persoanei decedate P.M.A. a fost înregistrată la biroul notarului public F.D. sub nr. 181 din 20 martie 2006 și în cadrul dosarului notarial astfel constituit, având nr. 31/2006, s-au administrat următoarele înscrisuri:

- procura nr. 88250 din 06 martie 2006 a notarului public B.H., având biroul notarial în Ravensburg - Germania;

- copie autentificată a certificatului de naștere a numitei C.(viitoare P.)M.A.,;

- testamentul olograf, original, întocmit de către P.M.A., datat 18 septembrie 1956;

- testamentul olograf, original, întocmit de către P.M.A., datat 04 iulie 1968;

- extrasul nr. 46181 din 16 noiembrie 2005 al Primăriei Sectorului 2 București din registrul de deces, privind pe P.M.A., decedată la data de 13 mai 1974;

- certificatul nr. 3801 din 21 martie 2006, eliberat de Camera Notarilor Publici București, prin care se certifică faptul că în perioada 1953 - la zi nu s-a dezbătut procedura succesorală a defunctei P.M.A.;

Din declarația martorei M.G. reieșea că „nu am cunoscut-o pe defuncta P.M.A., dar cunosc că fiica acesteia A.S. era singura moștenitoare. Din discuțiile purtate cu fiul acesteia, Ș.V., am aflat că defuncta a testat în favoarea fiicei acesteia, care în timpul vieții a acceptat în mod tacit succesiunea”.

În baza acestor acte, precum și a depoziției martorei M.G., notarul public F.D. a dat încheierea finală din 23 martie 2006, prin care, în temeiul art. 650 și următoarele C. civ. și art. 76 și art. 81 din Legea nr. 36/1995, a dispus eliberarea certificatului de moștenitor nr. 27 din 23 martie 2006 prin care s-a constatat calitatea de moștenitor legatar universal instituit de defuncta P.M.A., în baza testamentului olograf, a fiicei acesteia A.S.

Totodată, cererea privind deschiderea procedurii privind succesiunea legatară universală a persoanei decedate A.S. a fost înregistrată la biroul notarului public F.D. sub nr. 181 din 20 martie 2006 și în cadrul dosarului notarial astfel constituit, având nr. 32/2006, s-au administrat următoarele înscrisuri:

- procura nr. 88250 din 06 martie 2006 a notarului public B.H., având biroul notarial în Ravensburg - Germania;

- certificatul de naștere nr. 7191 din 16 martie 1956 a numitei A.(viitoare A.)S., eliberat de Consiliul Popular al Raionului T.V.;

- buletinul de naștere nr. 1518 din 14 decembrie 1931 a numitului Ș.V.M., fiul lui H.Ș. și A.S., eliberat de Primăria Municipiului Brăila;

- extrasul nr. 46182 din 16 noiembrie 2005 al Primăriei Sectorului 2 București din registrul de deces, privind pe A.S., decedată la data de 08 martie 1987;

- certificatul nr. 3802 din 21 martie 2006, eliberat de Camera Notarilor Publici București, prin care se certifică faptul că în perioada 1953 - la zi nu s-a dezbătut procedura succesorală a defunctei A.S.;

- declarația martorei M.G., dată în fața notarului public F.D., cu depunerea jurământului potrivit art. 193 C. proc. civ. și cu atragerea atenției cu privire la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă în cazul nedeclarării adevărului;

Din declarația martorei M.G. reieșea că „Am cunoscut-o pe defuncta A.S. din copilărie, fiind colegă cu fiul acesteia, Ș.M.V. Cunosc că de pe urma acesteia nu au rămas moștenitori rezervatari, cu excepția singurului fiu Ș.M.V., care a acceptat în mod tacit succesiunea”.

În baza acestor acte, precum și a depoziției martorei M.G., notarul public F.D. a dat încheierea finală din 23 martie 2006, prin care în temeiul art. 650 și următoarele C. civ. și art. 76 și art. 81 din Legea nr. 36/1995 a dispus eliberarea certificatului de moștenitor nr. 28 din 23 martie 2006, prin care s-a constatat calitatea de moștenitor legal a numitului Ș.V.M., unicul fiu al defunctei A.S.

Prin urmare, notarul public F.D. a eliberat în urma desfășurării procedurii succesorale notariale 3 certificate de moștenitor nr. 26, 27 și 28 din 23 martie 2006, prin care a constatat succesiv calitatea de moștenitor privind:

- legatul instituit de defunctul P.P., în baza testamentului olograf, în favoarea soției acestuia, P.M.A.(certificatul de moștenitor nr. 26 din 23 martie 2006), urmare a acceptării tacite a moștenirii în timpul vieții acesteia;

- legatul instituit de defuncta P.M.A., în baza testamentului olograf, în favoarea fiicei acesteia A.S., (certificatul de moștenitor nr. 27 din 23 martie 2006), urmare a acceptării tacite a moștenirii în timpul vieții acesteia;

- moștenirea legală a unicului moștenitor legal rezervatar, Ș.V., la succesiunea mamei acestuia, A.S.(certificatul de moștenitor nr. 28 din 23 martie 2006), urmare a acceptării tacite a moștenirii.

Prin rezoluția nr. 1235/P/2007 din data de 19 noiembrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.D., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., precum și față de numiții Ș.V.M. și Z.M., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen.

Din considerentele rezoluției atacate rezultă că la adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere faptul că din verificările efectuate la Camera Notarilor Publici București a reieșit faptul că în legătură cu succesiunile defuncților P.P., P.M.A. și A.S. nu a mai fost deschisă o procedură succesorală notarială, neexistând nici date cu privire la existența unor litigii civile privind succesiunile acestor defuncți.

Cu privire la neveridicitatea testamentelor olografe ale defuncților P.P. și P.M.A. se reține că susținerile petentei nu se justifică, fiind doar o presupunere legată de faptul că într-o anumită perioadă a conviețuirii soților P., aceștia ar fi fost despărțiți în fapt.

Împotriva acestei rezoluții, petenta A.I.M. a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin rezoluția nr. 2067/II-2/2008 din 22 decembrie 2008 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de A.I.M. împotriva soluției adoptată în Dosarul nr. 1235/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a dispune această soluție s-a avut în vedere faptul că în plângerea împotriva soluției petenta face afirmații cu caracter general în legătură cu neveridicitatea testamentelor olografe ale defuncților P.P. și P.M.A., fără a se referi la elemente concrete privind falsificarea scrierii și semnăturii acestor testamente olografe.

Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, în baza dispozițiilor art. 278

C. proc. pen., a formulat plângere petenta A.I.M., solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Susține petenta că testamentele olografe sunt false, nefiind scrise și semnate de autorii lor, P.P. și P.M.A. și deși a solicitat efectuarea unei expertize grafice și fizico-chimice a testamentelor în cauză, această probă nu a fost efectuată.

Solicită a se avea în vedere că notarul public a încălcat art. 77 din Legea nr. 36/1995 în sensul că a audiat un singur martor, deși legea se referă la „martori”, că a fost complice la mărturia mincinoasă a martorei M.G., că a eliberat certificatele de calitate de moștenitor încălcând prescripția dreptului la acțiune de 3 ani, prevăzută de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Cu privire la intimata Z.M., petenta solicită cercetarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, iar cu privire la intimatul Ș.V.M. solicită a se efectua cercetări cu privire la faptul că acesta, în baza unui testament olograf inexistent din data de 29 iunie 1968 a lui P.M.A. revendica imobilul aflat în proprietatea statului situat în str. X nr. 3 sector 2, în care își are sediul Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a Municipiului București.

Analizând actele existente la dosar și probele administrate în cauză, Curtea apreciază că plângerea formulată de petenta A.I.M. este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează:

Curtea apreciază că soluția dispusă prin rezoluția atacată este legală și temeinică, în mod corect dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de intimații D.F., Z.M. și Ș.V.M. pentru inexistența faptei.

Cu privire la notarul public D.F., Curtea reține că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen.

În cadrul procedurii de audiere a succesiunilor, notarul public a solicitat relații de la Camera Notarilor Publici București.

Prin certificatul nr. 3805 din 21 martie 2006, Camera Notarilor Publici București a comunicat intimatei F.D. faptul că din verificările efectuate în perioada 1953 - la zi, s-a dezbătut procedura succesorală a defunctului P.P., nu s-au înregistrat declarații de renunțare sau declarații de acceptare sub beneficiul de inventar.

Prin certificatul nr. 3802 din 21 martie 2006 Camera Notarilor Publici București a comunicat intimatei D.F. aceleași relații în legătură cu defuncta A.S., decedată la data de 08 martie 1987, în sensul că nu s-a dezbătut procedura succesorală a defunctei.

La dosar s-au depus toate actele prevăzute de lege necesare pentru eliberarea certificatului de moștenitor, a fost audiată martora M.G., împrejurări în raport de care Curtea apreciază că activitatea desfășurată de notarul public se înscrie în limitele legii, nefiind întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de către petenta A.I.M.

Aspectele relevate de către petentă cu privire la neveridicitatea testamentelor nu sunt întemeiate, ea făcând doar referiri de ordin general, fără a se referi la elemente concrete care să justifice suspiciunea cu privire la valabilitatea acestora, afirmând doar că la un moment dat soții P. s-au despărțit în fapt.

Faptul că notarul F.D. a audiat un singur martor în cadrul procedurii, nu poate conduce la concluzia că intimata a încălcat dispozițiile art. 77 din Legea nr. 36/1995.

Acest text de lege menționează înscrisurile și probele ce se administrează la stabilirea calității de moștenitor, fără a limita numărul de martori ce urmează a fi audiați.

În cauză nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., privind falsul în acte sub semnătură privată ca fiind infracțiunea pretinsă a fi comisă de intimații Z.M. și Ș.V.M.

Așa cum a menționat anterior, petenta nu prezintă elemente concrete care să conducă la concluzia că testamentele olografe nu emană de la autorii lor.

De altfel în plângerea adresată Curții, petenta A.I.M. solicită a se efectua cercetări cu privire la intimatul Ș.V.M. pentru faptul că acesta revendică imobilul aflat în proprietatea statului, situat în București, sector 2, dosarul de revendicare fiind pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 8813/3/2007, fără a arăta în ce constă activitatea infracțională a intimatului Ș.V.M.

Susține de asemenea petenta, în plângerea adresată Curții, că martora Z.M. a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă făcând afirmații mincinoase în fața notarului, iar notarul este complice la infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Curtea reține că aspectele invocate de petenta nu sunt întemeiate, notarul public procedând doar la consemnarea declarației intimatei Z.M., care o cunoștea pe autoarea intimatului Ș.V.M.

De altfel petenta, în plângerea adresată Curții, face referire la diferite infracțiuni comise de către intimații din prezenta cauză, aspecte care nu au fost ridicate cu ocazia plângerii adresate procurorului, ca și cele referitoare la prescripția extinctivă.

Curtea reține însă că notarul public F.D. a respectat dispozițiile Legii nr. 36/1995 în procedura de deschidere a succesiunilor defuncților P.P., P.M.A. și A.S., emițând certificate de calitate de moștenitor, care nu conferă ele însele un drept de proprietate asupra bunurilor ce conțin masa succesorală, ci doar calitatea de moștenitor.

În raport de aceste aspecte, Curtea urmează ca în baza art. 278

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., să respingă plângerea formulată de petentă ca nefondată.

II.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petenta A.I.M., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunile imputate, întrucât certificatul de atestare a calității de moștenitor a fost emis în baza unui testament falsificat.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petenta A.I.M. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât prima instanță, prin conformare la dispozițiile art. 278

alin. (7) C. proc. pen., a soluționat plângerea petentei A.I.M. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 1235/P/2007 din 19 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin rezoluția Procurorului General al aceleiași unități de parchet nr. 2067/II/2/2008 din 22 decembrie 2008 pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate, dispunând în mod legal și temeinic, în baza art. 278

alin. (8) lit. a) teza III C. proc. pen., respingerea plângerii ca nefondate.

Astfel, în propriul demers analitic al Înaltei Curți, se reține cu titlu de premisă că la data de 20 martie 2006 numita Zamă Maria, în calitate de mandatar al numitului Ș.V.M., cetățean german, cu domiciliul în Germania, împuternicită prin procura nr. 88250/06 martie 2006 a notarului public B.H., având biroul notarial în Ravensburg – Germania, a solicitat notarului public F.D. din București, deschiderea procedurii succesorale notariale cu privire la persoanele decedate P.M.A., P.P. și A.S.

Astfel, cererea privind deschiderea procedurii privind succesiunea legatară universală a persoanei decedate P.P. a fost înregistrată la biroul notarului public F.D. sub nr. 182 din 20 martie 2006 și, în cadrul Dosarului notarial astfel constituit, având nr. 30/2006, s-au administrat următoarele înscrisuri:

- procura nr. 88250/06 martie 2006 a notarului public B.H., având biroul notarial în Ravensburg - Germania;

- copie autentificată a certificatului de naștere a numitei C.(viitoare P.)M.A.,;

- testamentul olograf, original, întocmit de către P.P., datat 06 septembrie 1956;

- testamentul olograf, original, întocmit de către P.P., datat 29 iunie 1968;

- certificatul de deces privind pe P.P., decedat la data de 01 decembrie 1968, eliberat de Consiliului Local al Sectorului 6 București;

Din declarația martorei M.G. reieșea că „nu am cunoscut pe defunctul P.P., dar cunosc că singura moștenitoare era soția acestuia în favoarea căreia defunctul a lăsat testamentul. Aceasta a acceptat în mod tacit succesiunea.”

În baza acestor acte, precum și a depoziției martorei M.G., notarul public F.D. a dat încheierea finală din 23 martie 2006, prin care, în temeiul art. 650 și următoarele C. civ. și art. 76 și art. 81 din Legea nr. 36/1995 a dispus eliberarea certificatului de moștenitor nr. 26 din 23 martie 2006, prin care s-a constatat calitatea de moștenitor legatar universal instituit de defunctul P.P. în baza testamentului olograf, a numitei P.M.A., soț supraviețuitor.

De asemenea, cererea privind deschiderea procedurii privind succesiunea legatară universală a persoanei decedate P.M.A. a fost înregistrată la biroul notarului public F.D. sub nr. 181 din 20 martie 2006 și în cadrul Dosarului notarial astfel constituit, având nr. 31/2006, s-au administrat următoarele înscrisuri:

- procura nr. 88250 din 06 martie 2006 a notarului public B.H., având biroul notarial în Ravensburg - Germania;

- copie autentificată a certificatului de naștere a numitei C. (viitoare P.) M.A.;

- testamentul olograf, original, întocmit de către P.M.A., datat 18 septembrie 1956;

- testamentul olograf, original, întocmit de către P.M.A., datat 04 iulie 1968;

- extrasul nr. 46181 din 16 noiembrie 2005 a Primăriei Sectorului 2 București din registrul de deces, privind pe P.M.A., decedată la data de 13 mai 1974;

Din declarația martorei M.G. reieșea că „nu am cunoscut-o pe defuncta P.M.A., dar cunosc că fiica acesteia A.S. era singura moștenitoare. Din discuțiile purtate cu fiul acesteia, Ș.V., am aflat că defuncta a testat în favoarea fiicei acesteia care în timpul vieții a acceptat în mod tacit succesiunea.”

În baza acestor acte, precum și a depoziției martorei M.G., notarul public F.D. a dat încheierea finală din 23 martie 2006, prin care în temeiul art. 650 și următoarele C. civ. și art. 76 și art. 81 din Legea nr. 36/1995 a dispus eliberarea certificatului de moștenitor nr. 27 din 23 martie 2006, prin care s-a constatat calitatea de moștenitor legatar universal instituit de defuncta P.M.A. în baza testamentului olograf, a fiicei acesteia A.S.

Totodată, cererea privind deschiderea procedurii privind succesiunea legatară universală a persoanei decedate A.S. a fost înregistrată la biroul notarului public F.D. sub nr. 181 din 20 martie 2006 și în cadrul Dosarului notarial astfel constituit, având nr. 32/2006, s-au administrat următoarele înscrisuri:

- procura nr. 88250 din 06 martie 2006 a notarului public B.H. având biroul notarial în Ravensburg - Germania;

- certificatul de naștere nr. 7191 din 16 martie 1956 a numitei A. (viitoare A.) S., eliberat de Consiliul Popular al Raionului T.V.;

- buletinul de naștere nr. 1518 din 14 decembrie 1931 a numitului Ș.V.M., fiul lui H.Ș. și A.S., eliberat de Primăria Municipiului Brăila;

- extrasul nr. 46182 din 16 noiembrie 2005 al Primăriei Sectorului 2 București din registrul de deces, privind pe A.S., decedată la data de 08 martie 1987;

Din declarația martorei M.G. reieșea că „ Am cunoscut-o pe defuncta A.S. din copilărie, fiind colegă cu fiul acesteia Ș.M.V. Cunosc că de pe urma acesteia nu au rămas moștenitori rezervatari, cu excepția singurului fiu, Ș.M.V., care a acceptat în mod tacit succesiunea.”

Prin urmare, notarul public F.D. a eliberat în urma desfășurării procedurii succesorale notariale 3 certificate de moștenitor (nr. 26, 27 și 28 din 23 martie 2006) prin care a constatat succesiv calitatea de moștenitor privind:

- legatul instituit de defunctul P.P. în baza testamentului olograf, în favoarea soției acestuia, P.M.A.(certificatul de moștenitor nr. 26 din 23 martie 2006), urmare a acceptării tacite a moștenirii în timpul vieții acesteia:

- legatul instituit de defuncta P.M.A. în baza testamentului olograf, în favoarea fiicei acesteia A.S.(certificatul de moștenitor nr. 27 din 23 martie 2006), urmare a acceptării tacite a moștenirii în timpul vieții acesteia;

- moștenirea legală a unicului moștenitor legal rezervatar, Ș.V. la succesiunea mamei acestuia A.S.(certificatul de moștenitor nr. 28 din 23 martie 2006), urmare a acceptării tacite a moștenirii.

În cadrul acestei proceduri, notarul public F.D., a constatat, potrivit dispozițiilor art. 689 C. civ., acceptarea tacită a moștenirii testamentare a defuncților P.P. și P.M.A., precum și a moștenirii legale a defunctei A.S., fapt atestat de declarațiile martorei M.G., motiv pentru care, având în vedere și celelalte înscrisuri depuse la dosarele succesorale, au fost emise certificatele succesorale susmenționate.

În condițiile în care din verificările efectuate la Camera Notarilor Publici București a reieșit faptul că în legătură cu succesiunile defuncților P.P., P.M.A. și A.S. nu a mai existat deschisă o procedură succesorală notarială, neexistând nici date cu privire la existența unor litigii civile privind succesiunile acestor defuncți, notarul public F.D. a eliberat, în mod legal, certificatele de moștenitor nr. 26, 27 și 28 din 23 martie 2006.

Cu privire la cele invocate de către petenta A.I.M. vizând eventuala neveridicitate a testamentelor olografe ale defuncților P.P. și P.M.A., din motivarea dată acestei suspiciuni reiese faptul că acest caracter ar reieși din aceea că „unchiul meu P.P. era despărțit de P.M.A., locuind la fiica ei, care avea mijloace financiare să o întrețină.”

Prin urmare, petenta nu sesizează anumite elemente concrete privind falsitatea scrierii și semnăturii acestor testamente olografe, care să rezulte din neconcordanțe în raport de alte înscrisuri preexistente ale autorilor, ci doar dintr-o simplă presupunere legată de faptul că într-o anumită perioadă a conviețuirii soților P., aceștia ar fi fost despărțiți în fapt.

Această suspiciune este însă înlăturată de conținutul declarațiilor numitelor Z.M. și M.G., audiate în prezenta cauză.

Astfel, din declarațiile numitei Z.M., date la datele de 13 aprilie 2007 și 08 iulie 2008, reiese faptul că date fiind relațiile de prietenie cu A.S., fiica defunctei P.M.A., s-a ocupat de înmormântarea acesteia în cursul anului 1987. Înainte de a muri, defuncta A.S., întrucât copii acesteia erau stabiliți în Germania, i-a lăsat acesteia în păstrare actele de proprietate ale imobilului situat în București, sectorul 2, precum și 3 plicuri în care se aflau testamentele olografe ale defuncților P.P. și P.M.A. Aceste testamente olografe au fost înmânate lui Ș.V.M., în anul 2006, care a inițiat deschiderea succesiunii, prin intermediul acesteia, în calitate de mandatară.

De asemenea, din declarația numitei M.G. dată la data de 17 iulie 2008 rezultă aceea că, întrucât a fost colegă de serviciu cu numitul Ș.V. în perioada 1956-1985, a cunoscut-o în această perioadă pe mama acestuia, A.S. De la aceasta a aflat că bunicii acesteia, soții P., i-au lăsat moștenire întreaga avere, aceste împrejurări fiind relatate notarului public F.D. cu ocazia audierii în cadrul procedurii succesorale deschise cu privire la această moștenire.

Prin urmare, având în vedere declarațiile susmenționate, precum și înscrisurile notariale administrate în cadrul dosarelor notariale analizate mai sus, precum și relațiile de soț supraviețuitor, precum și de rudenie directă prin descendență a moștenitorilor P.M.A., respectiv A.S. și Ș.V.M., în cauză nu reies date sau indicii cu privire la falsificarea testamentelor olografe ale soților P., cele precizate de petenta A.I.M. prin declarația din 28 februarie 2007 fiind simple presupuneri nesusținute, explicabile având în vedere litigiul civil existent la data formulării plângerii penale cu privire la imobilul situat în sector 2, București.

Se conchide așadar, că din actele de urmărire penală prealabile efectuate a rezultat că notarul F.D. și-a îndeplinit obligațiile profesionale, emițând cele trei certificate de moștenitor pe baza actelor depuse, a martorului audiat și a verificărilor efectuate la Camera Notarilor Publici în București, în legătură cu lipsa unor litigii civile, privind succesiunile acestor defuncți.

În plângerea formulată împotriva soluției, petenta face afirmații cu caracter general în legătură cu neveridicitatea testamentelor olografe ale defuncților P.P. și M.A., fără a se referi la elemente concrete privind falsificarea scrierii și semnării acestor testamente olografe. Situațiile de fapt expuse de petentă în legătură cu o despărțire în fapt a soților nu pot constitui elemente care să schimbe caracterul de realitate al testamentelor întocmite de persoanele decedate.

În consecință, în mod legal și temeinic, prin rezoluția atacată a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public F.D., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. precum și față de numiții Ș.V.M. și Z.M., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., întrucât sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., respectiv faptele nu există.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A.I.M., împotriva sentinței penale nr. 78 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 iunie 2009.

§ Cauze similare