ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3158/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3158/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, la data de 13

august 2009, reclamanta SC I.D.C. SA Voluntari, în temeiul art. 280 alin. (5)

raportat la art. 581 alin. (3) și art. 403 alin. (3) C. proc. civ., a formulat

pe cale de ordonanță președințială cerere pentru suspendarea provizorie a

executării vremelnice a sentinței comerciale nr. 10229 din 26 iunie 2009,

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 11641/3/2008,

până la soluționarea cererii de suspendare a aceleiași hotărâri formulate în

cadrul apelului.

Prin sentința comercială nr. 126 din 23

septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins,

ca nefondată, cererea de suspendare vremelnică a executării sentinței

comerciale nr. 10229 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București.

În motivarea sentinței, Curtea a reținut că

prin sentința comercială nr. 10229/2009, pronunțată de Tribunalul București secția

a VI-a comercială, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu

privire la capătul doi al cererii, s-a respins excepția prescripției dreptului

la acțiune cu privire la capătul unu al cererii iar pe fond a fost admisă în

parte cererea formulată de reclamantul G.Ș. iar pârâta a fost obligată la plata

sumei de 404.530, 96 lei debit plus 8.236,83 cheltuieli de judecată. Totodată,

s-a respins, ca prescrisă, cererea privind plata contravalorii îmbunătățirilor

aduse imobilului.

Curtea a reținut că sentința comercială sus-menționată

nu a fost pusă în executare, prin urmare prejudiciul este eventual, ceea ce nu

justifică luarea măsurii suspendării executării pe cale de ordonanță

președințială. Cu privire la cercetarea aparenței dreptului, Curtea a arătat că

aspectele expuse de către reclamantă constituie mai mult decât indicii privind

netemeinicia și nelegalitatea hotărârii, aspecte asupra cărora nu se poate

pronunța instanța.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

SC I.D.C. SA Voluntari, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea

sentinței recurată, în sensul admiterii cererii privind suspendarea provizorie

a execuției vremelnice, până la soluționarea cererii de suspendare a aceleiași

hotărâri, formulate în cadrul apelului.

În susținerea motivului de recurs, recurenta

a susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 581

C. proc. civ., în materia ordonanței președințiale, în raport de dispozițiile

speciale ale art. 280 C. proc. civ. Astfel, iminența producerii unui prejudiciu

este reală, în condițiile în care partea adversă poate iniția oricând procedura

executării silite, având în vedere că sentința este executorie de drept, cum ar

fi indisponibilizarea conturilor bancare și vânzarea bunurilor mobile și

imobile ale subscrisei, afectarea activității societății, prejudicierea bunului

renume comercial. Pe de altă parte întoarcerea executării silite ar fi foarte

greu de realizat, în condițiile în care G.Ș. a dat dovadă de rea credință.

Cu referire la îndeplinirea condiției

vremelniciei, recurenta arată că aceasta este îndeplinită în speță, solicitarea

fiind limitată în timp, până la momentul soluționării cererii de suspendare

formulată în cadrul apelului.

Cu privire la condiția neprejudecării

fondului, instanța de apel nu a avut în vedere că există indicii de vadită

nelegalitate a sentinței apelată, care puteau fi lesne observate. Astfel,

recurenta susține că instanța de fond a soluționat acțiunea în pretenții fără a

observa că procedura concilierii directe nu a fost îndeplinită. În altă ordine

de idei, dreptul material la acțiune al părții adverse, în ceea ce privește

primul capăt al cererii era prescris iar sentința apelată a fost dată cu

greșita aplicare a dispozițiilor art. 969 C. civ.

Prin motivele suplimentare de recurs,

înregistrate în cadrul termenului legal de recurs, recurenta a susținut că

instanța de apel a apreciat în mod greșit că nu este îndeplinită condiția

urgenței. În acest fel, iminența producerii unui prejudiciu este justificată

prin aceea că sentința apelată este executorie de drept, astfel încât partea

adversă poate iniția oricând procedura executării silite. Măsura vremelnică a

suspendării executării, presupune în mod obligatoriu, ca prejudiciul să nu se

fi produs încă, acesta fiind doar iminent. Faptul că nu a fost începută

procedura executării silite nu reprezintă un argument care să justifice

respingerea cererii, întrucât această cerință nu este prevăzută de art. 280 C.

proc. civ. Condiția neprejudecării fondului a fost interpretată în mod greșit

de către instanță, în condițiile în care Curtea trebuia să extragă din

aspectele expuse doar indiciile de nelegalitate, fără să le analizeze ca

apărări care erau rezervate judecății în fața instanței de apel.

Prin întâmpinare, intimatul G.Ș. a răspuns

punctual criticilor formulate de recurentă și a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

În raport de criticile invocate prin cererea

de recurs, și având în vedere cererea de suspendare a executării, Înalta Curte

constată că, în speță, nu se impune suspendarea executării sentinței comerciale

nr. 10229/2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

constatând și reținând următoarele:

Ordonanța președințială reprezintă un mijloc

procedural ce întrunește condițiile unei acțiuni civile, având însă caracter

specific determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe

această cale. Astfel, cererea privind ordonanța președințială trebuie să

îndeplinească atât condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii

civile, cât și cerințe particulare, respectiv urgența, nerezolvarea fondului

cauzei și vremelnicia măsurii ordonate.

Urgența reprezintă o cerință esențială a

ordonanței președințiale, legea nedefinind conceptul de urgență, instanța de

judecată urmând să aprecieze, în concret asupra dispunerii măsurii, având în

vedere criteriile obiective ale speței. Legea indică doar situațiile ce pot

face necesară și posibilă o intervenție a justiției, respectiv pentru păstrarea

unui drept care s-ar pierde prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce

nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării. În

primele două situații, instanța are posibilitatea de a aprecia în concret

asupra urgenței.

În raport de aceste precizări, recurenta critică

sentința pronunțată, având în vedere iminența producerii unui prejudiciu prin

inițierea procedurii de executare silită în considerarea dispozițiilor art. 720

8

C. proc. civ., sentința fiind executorie de drept.

Criticile recurentei sunt nefondate, întrucât

scopul urmărit de lege este acela de a asigura imediata executare a titlurilor,

evitându-se întârzierile și cheltuielile. Dispozițiile art. 720

8

C.

proc. civ., consacră forță executorie hotărârilor pronunțate în materie

comercială, astfel încât situațiile invocate de către recurentă, respectiv

indisponibilizarea conturilor bancare, vânzarea bunurilor mobile/imobile,

afectarea activității, prejudicierea bunului renume comercial au fost

apreciate, în mod corect, de către Curtea de Apel ca nejustificând dispunerea

măsurii. Astfel, elementele invocate în sprijinul cerinței urgenței, sunt în

realitate consecințe previzibile ale desfășurării activității oricărei

societăți comerciale care încheie raporturi comerciale.

Argumentul instanței privind faptul că

prejudiciul invocat de către recurentă este eventual, întrucât sentința nu a

fost pusă în executare silită, a fost prezentat ca un motiv suplimentar al

neîndeplinirii cerinței urgenței, și nu ca o condiție necesară a suspendării

executării.

Neprejudecarea fondului pricinii reprezintă

cea de a doua condiție specifică de admisibilitate a ordonanței președințiale,

însă instanța este chemată să analizeze de partea cui este aparența dreptului,

pentru justificarea interesului legitim de a menține această situație de drept.

În susținerea acestei cerințe de

admisibilitate a cererii, recurenta a invocat lipsa îndeplinirii concilierii

directe, prescripția dreptului material la acțiune față de primul capăt al

cererii și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 969 C. civ.

Asupra argumentelor prezentate in extenso

asupra fiecărei critici, instanța nu se poate pronunța asupra legalității lor,

astfel cum sugerează recurenta, ci procedează la examinarea sumară a cauzei,

fără a răspunde, punctual asupra motivelor de nelegalitate invocate. Pe de altă

parte, apelul reprezintă o cale de atac devolutivă, caz în care se reia

judecata în fond a pricinii cu posibilitatea schimbării sentinței pronunțate la

fond, de aceea stabilirea adevărului în cauză și valorificarea dreptului constituțional

la apărare al părții, urmează a fi valorificat în cadrul apelului formulat.

În ceea ce privește condiția vremelniciei,

Curtea de Apel a reținut că această cerință este satisfăcută, întrucât măsura

se solicită a fi luată până la suspendarea vremelnică formulată în condițiile art.

280 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât criticile recurentei pe acest aspect

sunt lipsite de temei legal.

În situația în care sentința care constituie

titlu executoriu ar suferi modificări în căile de atac formulate, recurenta are

posibilitatea întoarcerii executării silite. Starea de insolvabilitate a

intimatului nu a fost probată, simplele afirmații privind neîndeplinirea

obligației de plată a ratelor de preț, pretenții care fac obiectul pricinii de

față, neputând face dovada imposibilității întoarcerii executării silite.

În consecință, întrucât nu sunt motive de

nelegalitate care să ducă la modificarea sau casarea sentinței pronunțată de

Curtea de Apel, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC I.D.C. SA VOLUNTARI împotriva sentinței comerciale nr. 126 din 23

septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

noiembrie  2009.