ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1836/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 141 din 15 octombrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea reclamantului L.I.E. SPRL în contradictoriu cu pârâtele A.N.R. și D.J.B.A.N. privind anularea adreselor din 10 august 2009 și 17 august 2009. În motivarea sentinței se reține că prin adresele contestate pârâtele îi fac cunoscut reclamantului că nu au posibilitatea de a prelua documentele cu valoare practică ale societății lichidate SC C. SA, deoarece nu li s-au asigurat resursele umane, logistice și financiare necesare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 18 din Legea nr. 16/1996 a arhivelor naționale.

Instanța de fond a apreciat că refuzul pârâtelor este justificat, în raport de textul de lege menționat, cu modificările aprobate prin O.U.G. nr. 39/2006, care prevăd că documentele „vor fi preluate” după înființarea structurilor specializate prevăzute la alin. (2) al art. 18 din legea menționată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta L.I.E. SPRL Bacău, susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 18 alin. (1) din Legea nr. 16/1996 a arhivelor naționale, cu modificările și completările ulterioare, text de lege care instituie obligația imperativă și imediată a A.N.R. sau direcțiilor județene ale A.N.R. de a prelua documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor.

Prioritar discutării motivelor de recurs invocate de recurent și care se referă la fondul cauzei, Înalta Curte a invocat din oficiu, în baza art. 306 alin. (2) cu referire la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motivul de recurs de ordine publică privind necompetența materială a instanței de fond în soluționarea cauzei. Astfel, potrivit actelor depuse la instanța de fond, obiectul cauzei îl reprezintă refuzul nejustificat al D.J.B.A.N. de a rezolva cererea reclamantei, refuz exprimat prin adresele din 15 septembrie 2008 și 17 august 2009, A.N.R. fiind sesizate ca instituție ierarhic superioară conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În raport de prevederile art. 10 alin. (1) din legea menționată cu referire la art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., față de împrejurarea că emitentul actului atacat este autoritate publică locală, D.J.B.A.N., Înalta Curte constată că în mod greșit prima instanță a apreciat că este competentă să soluționeze cauza, competența materială revenind tribunalului județean. Pentru considerentele menționate, în baza art. 312 alin. (5) cu referire la art. 304 pct. 3 C. proc. civ. recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul L.I.E. SPRL Bacău, împotriva sentinței civile nr. 141 din data de 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2010.