ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2903/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2009 , numitul G.I.C. a sesizat Curtea de Apel București cu privire la faptul că nu au fost desfășurate cercetările conform legii și că a formulat mai multe cereri către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, întrucât a fost victima mai multor abuzuri din partea mai multor ofițeri din penitenciarul Giurgiu, iar până în prezent nu s-au desfășurat cercetări. A solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată Administrația Națională a Penitenciarelor să dispună transferarea sa la Penitenciarul Rahova. Prin adresa nr. 95/P/2009 din 21 aprilie 2009, aflată la filele 7-8 din dosarul Curții de Apel București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a învederat că în urma verificărilor efectuate rezultă că în dosarul penal nr. 1452/P/2007 având ca obiect plângerea penală a numitului G.I.C.

formulată împotriva numiților A.M., M.V.M., T.C.L., la data de 16 iunie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., supunerea la rele tratamente prevăzută de art. 267 C. pen. și instigare la tortură prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 267/1 alin. (1) C. pen., iar împotriva soluției petiționarul G.I.C. nu a formulat plângere conform dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. pen.; în dosarul penal nr. 95/P/2009 având ca obiect plângerea penală formulată de G.I.C. împotriva mai multor angajați ai Penitenciarului Galați, Penitenciarului Jilava, Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău și Inspectoratului de Politie al Județului Buzău se efectuează acte premergătoare sub aspectul infracțiunii de rele tratamente prevăzută de art. 267 C. pen.

Prin sentința penală nr. 110 din 24 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția I a penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul G.I.C. și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat , cu motivarea că plângerea petentului nu vizează o rezoluție sau ordonanță de netrimitere în judecată care să poată fi cenzurată de instanță în condițiile art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., iar pe de altă parte solicitarea acestuia de pronunțare a unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligată Administrația Națională a Penitenciarelor să dispună transferarea sa din Penitenciarul Giurgiu, în Penitenciarul Rahova excede obiectului de competență al instanțelor judecătorești.

Împotriva hotărârii Curții de Apel București, la data de 18 mai 2009, petiționarul G.I.C. a declarat recursul de față, în susținerea căruia a arătat că nu a formulat plângere, ci a formulat o contestație pentru ca a dorit să rămână în Penitenciarul Rahova. Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu notele scrise de recurs precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate temeinicie, Înalta Curte constată că soluția dată de Curtea de Apel București, în sensul respingerii plângerii ca inadmisibilă, este legală și temeinică. Astfel, dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen.

instituie limitativ controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecata în raport cu cercetările efectuate în cazul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, fiind evident că în cazul celorlalte măsuri sau acte ale procurorului, sau efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, un asemenea control din partea judecătorului nu poate avea loc. S-a stabilit ca în măsura în care nu sunt vizate prevederile art. 278/1 C. proc. pen., orice alte măsuri sau acte ale procurorului ori efectuate în baza dispoziției sale nu sunt supuse plângerii ce se poate adresa judecătorului în temeiul acestui text de lege. Astfel, în mod corect a constatat Curtea de Apel București că plângerea petentului nu vizează o rezoluție sau ordonanță de netrimitere în judecată care să poată fi cenzurată de instanță în condițiile art. 278/1 alin. (1) C. proc.

pen. și totodată că, solicitarea acestuia în sensul ca Administrația Națională a Penitenciarelor să fie obligată să dispună transferarea sa din Penitenciarul Giurgiu în Penitenciarul Rahova, excede obiectului de competență al instanțelor judecătorești. Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul G.I.C. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat; PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.I.C. împotriva sentinței penale nr. 110 din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 septembrie 2009.