ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3289/2009

Deliberând

asupra recursului, se reține:

Prin încheierea din ședința publică de la

data de 30 septembrie 2009 Curtea de Apel București, secția I penală, a

menținut - în baza art. 300

2

alin. (3) raportat la art. 160

b

C. proc. pen. - măsura preventivă luată față de inculpatul

I.A., respingând cererea de

înlocuire a acesteia cu cea a obligării de a nu părăsi țara, pe considerentul

că, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă subzistă în continuare din

moment ce inculpatul, în calitate de comisar al Poliției Române a pretins și

primit cu titlu de mită de la investigatorii sub acoperire diverse sume de bani

pentru a nu-i sancționa contravențional la abateri de la legea circulației pe

drumuri publice.

În termen legal inculpatul a exercitat

calea ordinară de atac a recursului, criticând măsura instanței de fond pentru

nelegalitate și netemeinicie, întrucât lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un

pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele de ordin

personal.

Examinând criticile în raport cu actele

și lucrările cauzei, încheierea recurată, dar și din oficiu, sub toate aspectele

de fapt și de drept – conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C.

pen. – Înalta Curte constată că sunt fondate pentru considerentele ce vor fi

expuse în cele ce urmează.

Prin încheierea din 13 iunie 2009 a

Curții de Apel București, secția I penală, s-a dispus arestarea preventivă a

inculpatului I.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1)

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în 12

iunie 2009, ca și ofițer de poliție, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de

serviciu, ar fi pretins și primit 300 lei de la investigatorul sub acoperire I.A.,

1000 lei de la S.V.A. și 150 lei de la B.S. pentru a nu le aplica sancțiuni contravenționale

la regimul circulației pe drumurile publice.

În același timp ar fi atestat în 2

procese-verbale, mențiuni necorespunzătoare adevărului.

Urmărirea penală a fost finalizată prin

rechizitoriul din 3 iunie 2009, D.N.A. sesizând instanța de judecată cu fapte

pretins săvârșite de către inculpat.

Una din condițiile legale pentru

menținerea stării de arest preventiv o constituie aspectul ca lăsarea în libertate

a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică. Analizând

însă pericolul concret pentru comunitate dacă inculpatul ar fi lăsat liber se

constată că acesta nu mai subzistă. Astfel, inculpatul a fost privat de

libertate timp de 4 luni, estompându-se ecoul faptelor sale în comunitatea din

care face parte. Pe de altă parte inculpatul este o persoană cu studii

superioare, este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni de corupție, pe care a

și recunoscut-o și regretat-o sincer, are grave probleme de sănătate și este

singurul întreținător al familiei compusă din soție și 2 copii.

Acesta nemaiîndeplinind funcția în virtutea

căreia ar fi pretins și primit mita, evident că nu mai este posibilă repetarea

faptelor sale.

Imaginea organelor de poliție nu poate

constitui un argument în favoarea existenței pericolului social concret

prevăzut de persoana inculpatului, știut fiind că actele de conduită al

fiecărui membru al unui colectiv de muncă din cadrul instituției publice sau

private se răsfrâng singular, personalizat pe cel care le-a săvârșit și nu pe

întreg colectivul sau pe instituția în sine.

Nu în ultimul rând, starea de libertate

în care trebuiesc cercetați și judecați inculpații este cea normală, excepția

constituind-o starea de arest preventiv, dar numai pentru persoanele care

într-adevăr prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel că, dispărând temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii preventive, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d)

C. proc. pen., recursul va fi admis, casată în parte încheierea atacată și pe

fond revocată măsura preventivă cu consecința punerii de îndată în libertate a

inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul I.A. împotriva încheierii din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția I penală, în dosarul nr. 6166/2/2009 (nr. 1610/2009).

Casează în parte încheierea atacată și rejudecând, revocă măsura

arestării preventive a inculpatului I.A. și dispune punerea de îndată în

libertate a acestuia, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6/UP

din 13 iunie 2009 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, dacă nu

este arestat în altă cauză.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 25 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.