ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3289/2009

Deliberând asupra recursului, se reține: Prin încheierea din ședința publică de la data de 30 septembrie 2009 Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut - în baza art. 300 2 alin. (3) raportat la art. 160 b C. proc. pen. - măsura preventivă luată față de inculpatul I.A., respingând cererea de înlocuire a acesteia cu cea a obligării de a nu părăsi țara, pe considerentul că, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă subzistă în continuare din moment ce inculpatul, în calitate de comisar al Poliției Române a pretins și primit cu titlu de mită de la investigatorii sub acoperire diverse sume de bani pentru a nu-i sancționa contravențional la abateri de la legea circulației pe drumuri publice.

În termen legal inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând măsura instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele de ordin personal. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, încheierea recurată, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept – conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. pen. – Înalta Curte constată că sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. Prin încheierea din 13 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului I.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în 12 iunie 2009, ca și ofițer de poliție, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ar fi pretins și primit 300 lei de la investigatorul sub acoperire I.A., 1000 lei de la S.V.A. și 150 lei de la B.S. pentru a nu le aplica sancțiuni contravenționale la regimul circulației pe drumurile publice. În același timp ar fi atestat în 2 procese-verbale, mențiuni necorespunzătoare adevărului. Urmărirea penală a fost finalizată prin rechizitoriul din 3 iunie 2009, D.N.A.

sesizând instanța de judecată cu fapte pretins săvârșite de către inculpat. Una din condițiile legale pentru menținerea stării de arest preventiv o constituie aspectul ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică. Analizând însă pericolul concret pentru comunitate dacă inculpatul ar fi lăsat liber se constată că acesta nu mai subzistă. Astfel, inculpatul a fost privat de libertate timp de 4 luni, estompându-se ecoul faptelor sale în comunitatea din care face parte. Pe de altă parte inculpatul este o persoană cu studii superioare, este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni de corupție, pe care a și recunoscut-o și regretat-o sincer, are grave probleme de sănătate și este singurul întreținător al familiei compusă din soție și 2 copii.

Acesta nemaiîndeplinind funcția în virtutea căreia ar fi pretins și primit mita, evident că nu mai este posibilă repetarea faptelor sale. Imaginea organelor de poliție nu poate constitui un argument în favoarea existenței pericolului social concret prevăzut de persoana inculpatului, știut fiind că actele de conduită al fiecărui membru al unui colectiv de muncă din cadrul instituției publice sau private se răsfrâng singular, personalizat pe cel care le-a săvârșit și nu pe întreg colectivul sau pe instituția în sine. Nu în ultimul rând, starea de libertate în care trebuiesc cercetați și judecați inculpații este cea normală, excepția constituind-o starea de arest preventiv, dar numai pentru persoanele care într-adevăr prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel că, dispărând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis, casată în parte încheierea atacată și pe fond revocată măsura preventivă cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva încheierii din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 6166/2/2009 (nr. 1610/2009). Casează în parte încheierea atacată și rejudecând, revocă măsura arestării preventive a inculpatului I.A. și dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6/UP din 13 iunie 2009 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, dacă nu este arestat în altă cauză. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.