ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2640/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea din 8 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția I

penală, pronunțată în dosarul nr. 6166/2/2009 (1610/2009), în baza art. 300

1

alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și

temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul I.A., care a

fost astfel menținută.

S-a reținut, în esență, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea, în calitate de ofițer de poliție, a infracțiunilor de luare de mită

în formă continuată, fals intelectual aflat în legătură directă cu infracțiunea

de luare de mită în formă continuată și favorizarea infractorului.

În cauză, s-a apreciat că sunt suficiente indicii temeinice în sensul

săvârșirii de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat (în

condițiile în care a fost prins în flagrant), iar lăsarea sa în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce este evidențiat de

natura gravitatea faptelor calitatea în care acesta Ie-a comis.

În privința circumstanțelor personale

invocate de inculpat, s-a

reținut că acestea pot fi

valorificate într-un eventual proces de individualizare judiciară.

În concluzie, s-a apreciat că este justificată menținerea stării de

arest preventiv a inculpatului, temeiurile care au determinat luarea acestei

măsuri impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul invocând

atitudinea pe care a avut-o pe parcursul cercetărilor precum și alte

circumstanțe personale care ar justifica revocarea

măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul I.A. a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție sau în

legătură cu asemenea infracțiuni .constând în aceea că în calitate ofițer de

poliție, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a pretins și

primit diferite sume de bani pentru a nu aplica sancțiuni contravenționale la

regimul circulației rutiere, atestând în mod necorespunzător în actele

încheiate faptele constatate.

Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 13 iunie 2009 și trimis

în judecată prin rechizitoriul din 3 iulie 2009 întocmit de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

Analizând încheierea recurată, Curtea constată că instanța de fond a

reținut în mod corect că măsura arestării preventive împotriva inculpatului

este legală și temeinică și că temeiurile care au determinat luarea acesteia

impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Astfel, în cauză există cel puțin presupunerea rezonabilă că inculpatul

a comis faptele pentru care este cercetat (în condițiile în care pentru unele

dintre ele a fost surprins în flagrant), iar natura acestora (fapte de corupție),

împrejurările în care au fost comise .calitatea pe care inculpatul a avut-o (comisar

de poliție) justifică aprecierea că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol

concret

pentru ordinea publică, fiind de

natură a afecta buna desfășurare în

continuare a procesului penal. în

condițiile în care cercetarea judecătorească practic nu a debutat.

În privința circumstanțelor personale invocate de inculpat atât în fața

instanței de fond, cât și cu ocazia susținerii recursului .acestea vor putea fi

valorificate ulterior la individualizarea pedepsei, în măsura în care probele

ce se vor administra în cauză

vor răsturna

prezumția de nevinovăție de care inculpatul se bucură

potrivit legii.

În același sens, urmează a se da efecte și conduitei sale procesuale, cu

atât mai mult cu cât până în prezent inculpatul nici nu a fost audiat de către

instanța de fond.

În consecință, Curtea constată că încheierea primei instanțe este

legală și temeinică, iar solicitarea inculpatului de a fi cercetat în stare de

libertate nu are la acest moment suport în piesele dosarului, astfel încât

recursul său este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către

stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul I.

A. împotriva încheierii din 8 iulie 2009 a

Curții de Apel București, secția I penală pronunțată în dosarul nr. 6166/2/2009

(1610/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 300 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei reprezentând

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

iulie 2009.