ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2640/2009

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea din 8 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 6166/2/2009 (1610/2009), în baza art. 300 1 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul I.A., care a fost astfel menținută. S-a reținut, în esență, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea, în calitate de ofițer de poliție, a infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, fals intelectual aflat în legătură directă cu infracțiunea de luare de mită în formă continuată și favorizarea infractorului.

În cauză, s-a apreciat că sunt suficiente indicii temeinice în sensul săvârșirii de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat (în condițiile în care a fost prins în flagrant), iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce este evidențiat de natura gravitatea faptelor calitatea în care acesta Ie-a comis. În privința circumstanțelor personale invocate de inculpat, s-a reținut că acestea pot fi valorificate într-un eventual proces de individualizare judiciară. În concluzie, s-a apreciat că este justificată menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul invocând atitudinea pe care a avut-o pe parcursul cercetărilor precum și alte circumstanțe personale care ar justifica revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul I.A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție sau în legătură cu asemenea infracțiuni .constând în aceea că în calitate ofițer de poliție, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a pretins și primit diferite sume de bani pentru a nu aplica sancțiuni contravenționale la regimul circulației rutiere, atestând în mod necorespunzător în actele încheiate faptele constatate.

Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 13 iunie 2009 și trimis în judecată prin rechizitoriul din 3 iulie 2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. Analizând încheierea recurată, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect că măsura arestării preventive împotriva inculpatului este legală și temeinică și că temeiurile care au determinat luarea acesteia impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Astfel, în cauză există cel puțin presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat (în condițiile în care pentru unele dintre ele a fost surprins în flagrant), iar natura acestora (fapte de corupție), împrejurările în care au fost comise .calitatea pe care inculpatul a avut-o (comisar de poliție) justifică aprecierea că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a afecta buna desfășurare în continuare a procesului penal. în condițiile în care cercetarea judecătorească practic nu a debutat. În privința circumstanțelor personale invocate de inculpat atât în fața instanței de fond, cât și cu ocazia susținerii recursului .acestea vor putea fi valorificate ulterior la individualizarea pedepsei, în măsura în care probele ce se vor administra în cauză vor răsturna prezumția de nevinovăție de care inculpatul se bucură potrivit legii.

În același sens, urmează a se da efecte și conduitei sale procesuale, cu atât mai mult cu cât până în prezent inculpatul nici nu a fost audiat de către instanța de fond. În consecință, Curtea constată că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, iar solicitarea inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate nu are la acest moment suport în piesele dosarului, astfel încât recursul său este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I. A. împotriva încheierii din 8 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală pronunțată în dosarul nr. 6166/2/2009 (1610/2009). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2009.