ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2636/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea din 6 iulie 2009 a Curții de Apei Brașov, secția penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 67/64/2009, în baza art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de

inculpatul T.M.

S-a reținut, în esență, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea, în calitate de ofițer de poliție, a infracțiunilor de luare de mită,

fals intelectual și instigare la fals în declarații.

În cauză, s-a apreciat că temeiul care a determinat arestarea

preventivă respectiv cel prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

nu a dispărut și nici nu a suferit modificări, astfel că se impune privarea de

libertate a inculpatului.

Măsura arestării preventive a fost luată de Înalta Curte care a

constatat că, în speță, este îndeplinită cerința art. 143 și 148 lit. f) C. proc.

pen., arătând că pericolul concret pentru ordinea publică este determinat de

gravitatea faptei comise, de calitatea deținută de inculpat, lăsarea sa în

libertate creând un sentiment de insecuritate publică și de neîncredere în

capacitatea justiției de a acționa ferm în asemenea cazuri grave, ceea ce ar

periclita concret ordinea publică.

Instanța de fond a apreciat că materialul probator administrat până în

acest moment confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpat a infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată, iar în ce privește pericolul concret

pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a

inculpatului, acesta rezultă din circumstanțele reale în care au fost săvârșite

infracțiunile, natura și gravitatea acestora, împrejurările în care s-a

acționat, raportate la circumstanțele personale ale inculpatului și conduita

adoptată ulterior comiterii faptei.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, arătând că

dosarul se află în faza de finalizare în fața primei instanțe, astfel că este

exclusă posibilitatea influențării în vreun fel de către inculpat a

desfășurării normale a procesului penal, că a fost depășită durata rezonabilă a

măsurii arestării preventive și că nu mai subzistă temeiurile care au

determinat luarea acestei măsuri față de inculpat.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul I.A. a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție și de

fals în înscrisuri constând în aceea că în calitate ofițer de poliție, aflându-se

în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a pretins și primit diferite sume de

bani pentru a soluționa favorabil un dosar penal aflat în instrumentarea sa, determinând

o parte să ateste în declarația dată împrejurări necorespunzătoare adevărului

și consemnând apoi la rândul său în referatul cu propunere de neîncepere a

urmăririi penale faptul neadevărat că partea vătămată și-ar fi găsit bunurile.

Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 29 decembrie 2008 și

trimis în judecată prin rechizitoriul din 20 ianuarie 2009 întocmit de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

Analizând încheierea recurată, Curtea constată că temeiurile de fapt și

de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive împotriva

inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.

Astfel, în cauză există cel puțin presupunerea rezonabilă că inculpatul

a comis faptele pentru care este cercetat, iar natura acestora (fapte de

corupție), împrejurările în care au fost comise (în legătura cu instrumentarea

unui dosar penal) .calitatea pe care inculpatul a avut-o (subcomisar de

poliție) justifică aprecierea că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică, având în vedere că fenomenul corupției a

cuprins practic întreaga societate românească, fiind de natură a afecta buna

desfășurare în continuare a procesului penal, ținând seama și de conduita

procesuală adoptată de către inculpat.

În privința duratei măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că

aceasta nu a depășit o limită rezonabilă, având în vedere data la care a fost

pusă efectiv în executare și stadiul în care cauza se află în prezent

(administrarea probelor în faza cercetării judecătorești).

În consecință, Curtea constată că

încheierea primei instanțe

este legală și temeinică iar

solicitarea inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate nu are la acest

moment suport în piesele dosarului, astfel încât recursul său este nefondat și

va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu

obligarea acestuia la

plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE. MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

T.M.

împotriva

încheierii din 6 iulie 2009 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 67/64/2009.

Obligă recurentul inculpai la plata sumei

de 225 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 25 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

până la prezentarea apărătorului ales. se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

iulie 2009.