ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1075/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin încheierea de ședință din 6 martie 2009, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă pentru inculpatul T.M. aflat în curs de judecată în primă instanță sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, fals în declarații și fals intelectual prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 25 raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. și art. 289 alin. (1) C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în cauza penală ce formează obiectul dosarului nr. 67/64/2009.

Instanța, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive în cauză, a constatat că inculpatul a fost arestat cu începere de la 29 decembrie 2008, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând bănuiala legitimă că acesta în calitate de ofițer de poliție judiciară cu gradul de subcomisar în cadrul Poliției Municipiului Brașov, Secția 5 a comis fapte de corupție și fals (i-a pretins denunțătorului I.T.G.

suma de 1.500 euro din care a și încasat 1.000 euro, pentru a rezolva favorabil o cauză penală repartizată acestuia spre soluționare iar în altă lucrare de serviciu a determinat partea vătămată să scrie declarații necorespunzătoare adevărului pentru a influența soluția adoptată în speță) învinuiri confirmate ulterior în totalitate prin trimiterea sa în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 26 raportat la art. 292 alin. (1) și art. 289 alin. (1) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen., aflate în prezent în faza cercetării judecătorești.

Calitatea specială a subiectului activ al infracțiunilor sus-menționate (ofițer de poliție judiciară) caracterul repetat faptelor comise, gravitatea acestora și împrejurarea că inculpatul este arestat preventiv în cauza de circa 3 luni, interval de timp în raport de care s-a apreciat că subzistă și la momentul actual pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea sa în libertate, au constituit temeiuri justificative suplimentare pentru a concluziona asupra caracterului rezonabil al arestării preventive în raport cu dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O. 2. Recursul declarat în cauză de inculpatul T.M. cu solicitarea de a fi judecat în stare de libertate, prin revocarea arestării sale preventive în conformitate cu dispozițiile art. 160 b alin. (2) C. proc.

pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Punerea în libertate a inculpatului în cadrul verificărilor din oficiu asupra arestării sale preventive în cursul judecății efectuate de instanță, potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., este posibilă sub condiția că „temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate” [(alin. (2)] [în caz contrar instanța trebuind să dispună prin încheiere motivată, potrivit alin. (3) al textului de lege amintit, menținerea arestării preventive]. În același timp dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O.

obligă instanța să examineze din oficiu în cadrul verificărilor amintite și posibilitatea înlocuirii arestării preventive prin aplicarea altor măsuri mai blânde, neprivative de libertate (cauțiune, control judiciar) care să asigure prezența inculpaților la proces. În circumstanțele cauzei (ofițer de poliție judiciară care este învinuit în executarea atribuțiilor de serviciu de comiterea infracțiunii grave de corupție și fals fiind arestat preventiv de cca. 3 luni, iar cauza se află în cursul cercetării judecătorești) încheierea primei instanțe prin care a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului potrivit art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., este legală și temeinică iar reformarea sa în baza art. 160 b alin. (2) C. proc.

pen., potrivit solicitării inculpatului recurent, este nejustificată. Aceleași considerente anterior arătate, la momentul actual exclud posibilitatea înlocuirii preventive cu alte măsuri mai blânde neprivative de libertate potrivit art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O., în considerarea judecării cu celeritate a cauzei. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva încheierii din 16 martie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 67/64/2009. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2009.