ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 110/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 89/S din 22 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului T.M., fiul lui C. și N., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale. În baza art. 25 raportat la art. 292 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele de mai sus au fost contopite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. Din pedeapsa aplicată a fost dedusă reținerea pe 24 de ore, din data de 16 decembrie 2008, precum și arestarea preventivă începând cu data de 29 decembrie 2008 la zi și, în baza art. 350 și art. 160 b C. proc. pen., a fost menținută, în continuare, măsura arestării preventive față de inculpat.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 1000 euro sau echivalentul în lei la data aplicării efective a măsurii, la paritatea B.N.R. A fost menținută măsura de siguranță a sechestrului asigurator aplicată prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Brașov din data de 12 ianuarie 2009 (fila 213 vol.I dos.u.p.) până la concurența sumei de 1000 de euro. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 11.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul T.M., în calitate de ofițer de poliție judiciară cu gradul de subcomisar în cadrul Poliției Municipiului Brașov, în data de 11 octombrie 2008 i-a pretins denunțătorului Ioviță T.G.

suma de 1500 euro pentru a soluționa favorabil un dosar penal aflat în instrumentarea sa, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de furt de către fratele denunțătorului, primind în aceeași zi suma de 1000 euro prin intermediul martorului R.T., diferența urmând să-i fie remisă în perioada următoare, prin același intermediar. S-a mai reținut că inculpatul a determinat-o pe partea vătămată M.I.D. să scrie o declarație necorespunzătoare adevărului, în sensul că și-a găsit bunurile reclamate ca fiind sustrase, în scopul distrugerii unei soluții de neîncepere a urmăririi penale în cauză și în exercitarea atribuțiilor de serviciu a consemnat în referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale nr. 25185 din 13 decembrie 2007 al Poliției municipiului Brașov, fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că partea vătămată și-a găsit bunurile.

În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului care, în calitate de ofițer de poliție judiciară desemnat să efectueze cercetări în Dosarul nr. 6664/P/2007 având ca obiect săvârșirea de către AN a infracțiunii de furt în dauna părții vătămate M.I.D., de a determina partea vătămată să dea o declarație necorespunzătoare adevărului, în sensul că și-a găsit bunurile reclamate ca fiind furate, în scopul de a dispune o soluție de neîncepere a urmăririi penale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 25 raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. Totodată, s-a stabilit că fapta aceluiași inculpat, care în exercitarea atribuțiilor de serviciu a consemnat în referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale înregistrat sub nr. 6664/P/2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că partea vătămată M.I.D.

și-a găsit bijuteriile reclamate ca fiind sustrase, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. Pe de altă parte, s-a stabilit că fapta inculpatului T.M., care în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a pretins de la denunțătorul I.T. suma de 1500 euro pentru a nu continua cercetările în cauza în care fratele denunțătorului era acuzat de furt, sumă din care a și primit 1000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În procesul individualizării judiciare a tratamentului penal, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de comitere a acestora, dar și persoana inculpatului, care a comis faptele în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ceea ce relevă un pericol social sporit.

Pe de altă parte, a fost avut în vedere și faptul că inculpatul a avut anterior o conduită bună, în sensul că și-a desfășurat activitatea corespunzător și a fost apreciat pozitiv, că este integrat social și are doi copii minori, împrejurări de natură a justifica aplicarea unor pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Brașov, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul T.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Concluziile reprezentantului M.P., ale apărătorului ales al recurentului intimat inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Brașov este fondat, pentru considerentele care urmează: Astfel, verificând hotărârea atacată în raport de criticile formulate de Parchet, se constată faptul că, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, în cauză a fost făcută o corectă individualizare.

Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., având în vedere totodată elementele ce circumstanțiază favorabil persoana inculpatului, respectiv conduita bună avută anterior săvârșirii infracțiunii, faptul că este integrat în societate și are doi copii minori, așa încât nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține, însă, că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Brașov este admisibil sub celălalt aspect, referitor la restituirea sumei de 1000 euro martorului denunțător I.T.G.

Conform dispozițiilor art. 255 alin. (3), (5) C. pen., banii, valorile sau alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în condițiile în care mituitorul denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea infracțiune, în speță organul de urmărire penală fiind sesizat prin denunțul formulat de I.T.G. la data de 21 octombrie 2008. Prin urmare, este nelegală soluția instanței de fond prin care, în baza art. 255 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.M. a sumei de 1000 euro solicitată și primită de la martorul denunțător Ioviță T.G. cu scopul de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu, în condițiile în care acesta din urmă a denunțat fapta și a solicitat, în cuprinsul declarației sale dată în faza de urmărire penală, restituirea sumei respective.

Așadar, în mod greșit a procedat instanța de fond dispunând confiscarea specială de la inculpatul T.M. a sumei de 1000 euro și numai sub acest aspect recursul declarat de Parchet urmează a fi admis, dispunându-se restituirea acestei sume către denunțătorul I.T.G., celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate urmând a fi menținute. În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul T.M., Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Astfel, verificând probatoriul administrat în cauză și hotărârea atacată în raport de criticile aduse de recurentul intimat inculpat, se constată faptul că instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, precum și vinovăția inculpatului, în raport de toate cele trei infracțiuni, confirmată de probele administrate în cauză.

Prin urmare, Curtea de Apel Brașov a pronunțat o soluție legală din perspectiva condamnării inculpatului pentru cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa, o soluție de achitare în cauză nefiind justificată. Cu privire la solicitarea recurentului intimat inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptei de pretindere a sumei de 1500 euro din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de înșelăciune, Curtea apreciază că aceasta nu este întemeiată. Se reține, pe de o parte, că actul respectiv a fost comis în exercitarea atribuțiilor de serviciu ale inculpatului, iar pe de altă parte, acesta avea obligația de a aduce la cunoștința procurorului că nu a existat împrejurarea pe care s-a bazat propunerea de neîncepere a urmăririi penale și, ca atare, să solicite infirmarea soluției și reluarea urmăririi penale cu restituirea actelor organului de urmărire penală în vederea începerii urmăririi penale.

În consecință, în speță nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, instanța de fond în mod corect dispunând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 89/S din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, numai cu privire la dispoziția de confiscare a sumei de 1.000 euro, dispoziție pe care o înlătură. Conform art. 255 alin. (3) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000, dispune restituirea acestei sume către denunțătorul I.T.N. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva sentinței sus-menționate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii de 24 ore de la data de 16 decembrie 2008 și al arestării preventive de la 29 decembrie 2008 la 18 ianuarie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2010.