ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 110/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 89/S din 22 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 254 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, s-a dispus condamnarea

inculpatului T.M., fiul lui C. și N., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după terminarea

executării pedepsei principale.

În baza art. 25 raportat la art. 292

alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare

pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen.,

același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., pedepsele de mai sus au fost contopite și s-a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

Din pedeapsa aplicată a fost dedusă

reținerea pe 24 de ore, din data de 16 decembrie 2008, precum și arestarea

preventivă începând cu data de 29 decembrie 2008 la zi și, în baza art. 350 și art.

160

b

C. proc. pen., a fost menținută, în continuare, măsura

arestării preventive față de inculpat.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen.

și art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea specială de la

inculpat a sumei de 1000 euro sau echivalentul în lei la data aplicării

efective a măsurii, la paritatea B.N.R.

A fost menținută măsura de siguranță

a sechestrului asigurator aplicată prin ordonanța Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Brașov din

data de 12 ianuarie 2009 (fila 213 vol.I dos.u.p.) până la concurența sumei de

1000 de euro.

Inculpatul a fost obligat să

plătească statului suma de 11.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul T.M., în calitate de

ofițer de poliție judiciară cu gradul de subcomisar în cadrul Poliției Municipiului

Brașov, în data de 11 octombrie 2008 i-a pretins denunțătorului Ioviță T.G. suma

de 1500 euro pentru a soluționa favorabil un dosar penal aflat în

instrumentarea sa, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de furt de către

fratele denunțătorului, primind în aceeași zi suma de 1000 euro prin

intermediul martorului R.T., diferența urmând să-i fie remisă în perioada

următoare, prin același intermediar.

S-a mai reținut că inculpatul a

determinat-o pe partea vătămată M.I.D. să scrie o declarație necorespunzătoare

adevărului, în sensul că și-a găsit bunurile reclamate ca fiind sustrase, în

scopul distrugerii unei soluții de neîncepere a urmăririi penale în cauză și în

exercitarea atribuțiilor de serviciu a consemnat în referatul cu propunere de

neîncepere a urmăririi penale nr. 25185 din 13 decembrie 2007 al Poliției

municipiului Brașov, fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, în

sensul că partea vătămată și-a găsit bunurile.

În drept, instanța de fond a

apreciat că fapta inculpatului care, în calitate de ofițer de poliție judiciară

desemnat să efectueze cercetări în Dosarul nr. 6664/P/2007 având ca obiect

săvârșirea de către AN a infracțiunii de furt în dauna părții vătămate M.I.D.,

de a determina partea vătămată să dea o declarație necorespunzătoare

adevărului, în sensul că și-a găsit bunurile reclamate ca fiind furate, în

scopul de a dispune o soluție de neîncepere a urmăririi penale, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals

în declarații prevăzută de art. 25 raportat la art. 292 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a stabilit că fapta

aceluiași inculpat, care în exercitarea atribuțiilor de serviciu a consemnat în

referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale înregistrat sub nr. 6664/P/2007

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov fapte și împrejurări

necorespunzătoare adevărului, în sensul că partea vătămată M.I.D. și-a găsit

bijuteriile reclamate ca fiind sustrase, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, s-a stabilit că

fapta inculpatului T.M., care în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a pretins

de la denunțătorul I.T. suma de 1500 euro pentru a nu continua cercetările în

cauza în care fratele denunțătorului era acuzat de furt, sumă din care a și

primit 1000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare

de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000.

În procesul individualizării

judiciare a tratamentului penal, instanța de fond a avut în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor,

modalitatea de comitere a acestora, dar și persoana inculpatului, care a comis

faptele în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ceea ce relevă un pericol

social sporit. Pe de altă parte, a fost avut în vedere și faptul că inculpatul

a avut anterior o conduită bună, în sensul că și-a desfășurat activitatea

corespunzător și a fost apreciat pozitiv, că este integrat social și are doi

copii minori, împrejurări de natură a justifica aplicarea unor pedepse

orientate spre limita minimă prevăzută de lege pentru fiecare dintre

infracțiunile reținute în sarcina sa.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Brașov, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial

Brașov și inculpatul T.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Concluziile reprezentantului M.P.,

ale apărătorului ales al recurentului intimat inculpat și ultimul cuvânt al

acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând

a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând hotărârea

atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate

cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. –

Serviciul Teritorial Brașov este fondat, pentru considerentele care urmează:

Astfel, verificând hotărârea atacată

în raport de criticile formulate de Parchet, se constată faptul că, sub

aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, în cauză

a fost făcută o corectă individualizare.

Curtea apreciază că instanța de fond

a aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată în raport de

criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art.

72 C. pen., având în vedere totodată elementele ce circumstanțiază favorabil

persoana inculpatului, respectiv conduita bună avută anterior săvârșirii

infracțiunii, faptul că este integrat în societate și are doi copii minori, așa

încât nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă

reindividualizare.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, Curtea reține, însă, că recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Brașov este

admisibil sub celălalt aspect, referitor la restituirea sumei de 1000 euro

martorului denunțător I.T.G.

Conform dispozițiilor art. 255 alin.

(3), (5) C. pen., banii, valorile sau alte bunuri se restituie persoanei care

le-a dat în condițiile în care mituitorul denunță autorității fapta mai înainte

ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea infracțiune, în

speță organul de urmărire penală fiind sesizat prin denunțul formulat de I.T.G.

la data de 21 octombrie 2008.

Prin urmare, este nelegală soluția

instanței de fond prin care, în baza art. 255 alin. (1) C. pen. și art. 19 din

Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.M. a sumei

de 1000 euro solicitată și primită de la martorul denunțător Ioviță T.G. cu

scopul de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu, în condițiile în care

acesta din urmă a denunțat fapta și a solicitat, în cuprinsul declarației sale

dată în faza de urmărire penală, restituirea sumei respective.

Așadar, în mod greșit a procedat

instanța de fond dispunând confiscarea specială de la inculpatul T.M. a sumei

de 1000 euro și numai sub acest aspect recursul declarat de Parchet urmează a

fi admis, dispunându-se restituirea acestei sume către denunțătorul I.T.G.,

celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate urmând a fi menținute.

În ceea ce privește recursul

declarat de inculpatul T.M., Înalta Curte, examinând actele și lucrările

dosarului, constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Astfel, verificând probatoriul

administrat în cauză și hotărârea atacată în raport de criticile aduse de

recurentul intimat inculpat, se constată faptul că instanța de fond a reținut o

corectă situație de fapt, precum și vinovăția inculpatului, în raport de toate

cele trei infracțiuni, confirmată de probele administrate în cauză.

Prin urmare, Curtea de Apel Brașov a

pronunțat o soluție legală din perspectiva condamnării inculpatului pentru cele

trei infracțiuni reținute în sarcina sa, o soluție de achitare în cauză nefiind

justificată.

Cu privire la solicitarea

recurentului intimat inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptei de

pretindere a sumei de 1500 euro din infracțiunea de luare de mită în

infracțiunea de înșelăciune, Curtea apreciază că aceasta nu este întemeiată.

Se reține, pe de o parte, că actul

respectiv a fost comis în exercitarea atribuțiilor de serviciu ale

inculpatului, iar pe de altă parte, acesta avea obligația de a aduce la

cunoștința procurorului că nu a existat împrejurarea pe care s-a bazat

propunerea de neîncepere a urmăririi penale și, ca atare, să solicite

infirmarea soluției și reluarea urmăririi penale cu restituirea actelor

organului de urmărire penală în vederea începerii urmăririi penale. În consecință,

în speță nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, instanța de

fond în mod corect dispunând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul

Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 89/S din 22 octombrie 2009 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, numai cu

privire la dispoziția de confiscare a sumei de 1.000 euro, dispoziție pe care o

înlătură.

Conform art. 255 alin. (3) C. proc.

pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000, dispune restituirea acestei sume către

denunțătorul I.T.N.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței penale atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.M. împotriva sentinței sus-menționate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii de 24 ore de la data de 16 decembrie 2008 și al

arestării preventive de la 29 decembrie 2008 la 18 ianuarie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 ianuarie 2010.