ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1854/2010

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Prin cererile înregistrate sub nr. 554/102/2009 și 10416/2002 la secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Mureș, D.M. și D.C. prin reprezentantul legal S.E.G.N. Tg. Mureș cu sediul în Tg. Mureș, județul Mureș au solicitat în contradictoriu cu S.N.G.N. R. SA Mediaș obligarea acesteia la compensarea orelor prestate peste durata normală de muncă în delegații cu diurnă, iar în cazul în care compensarea în ore libere plătite nu este posibilă, munca suplimentară să fie plătită prin adăugarea unui spor la salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, în conformitate cu prevederile art. 27 coroborat cu art. 137 lit. o) din Contractul colectiv de muncă.

Prin decizia nr. 374 din 17 martie 2009 Tribunalul Mureș și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, reținând că reclamanții, membrii de sindicat își au domiciliul în județul Ialomița, ceea ce justifică incidența în cauză a dispozițiunilor art. 284 alin. (2) C. muncii. La rândul său, Tribunalul Ialomița verificându-și competența teritorială din oficiu, în raport de dispozițiunile art. 284 alin. (1) C. muncii, a conchis că Tribunalului Mureș îi revine competența, deoarece textul de referință face trimitere la competența instanțelor potrivit Codului de procedură civilă, raportat la circumscripția în care reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz sediul.

În atare situație, față de faptul că S.E.G.N. își are sediul în municipiul Tg. Mureș, Tribunalul Ilfov a admis excepția necompetenței sale și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tg. Mureș. Constatându-se existența în cauză a unui conflict negativ de competență, în cauză s-a făcut aplicarea art. 20 alin. (2) C. proc. civ. și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintându-se cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție. Având de soluționat conflictul negativ de competență teritorială între Tribunalul Mureș și Tribunalul Ialomița, instanțe care nu se găsesc în circumscripția aceleiași Curți de Apel, în sensul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză competența de soluționare a litigiului revine Tribunalului Mureș.

Potrivit art. 284 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă, iar alin. (2) al aceluiași text statuează că cererile referitoare la cauzele prevăzute la primul alineat se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz sediul. Așadar, raportat la alin. (1) al art. 284 C. muncii, coroborat cu art. 2 lit. c) C. proc. civ. la care textul face trimitere, competența materială aparține tribunalului. Alin. (2) al art. 284 C. muncii instituie o competență teritorială derogatorie de la competența generală prevăzută de art. 5 C. proc. civ., în favoarea instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul, reședința sau sediul reclamantul.

În speță, sediul S.E.G.N. - care-i reprezintă în proces pe reclamanți se află în municipiul Tg. Mureș. Cum prin încheierea din 12 martie 2009 instanța a disjuns cauza față de D.M. și D.C., care își au domiciliul în județul Ialomița, rămânând să soluționeze numai acțiunea S.E.G.N., care își are sediul în municipiul Tg. Mureș, în aplicarea art. 284 alin. (2) competența revine Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.