ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 207/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictul negativ de competență, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2405 din 23 martie 2009, a admis excepția de necompetență teritorială și pe cale de consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul F.N.F.M.C. cu sediul în București sector 1, și pe pârâtul CN C.F. C.F.R. SA, cu sediul în București, sector 1, în favoarea Tribunalului Cluj. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că reclamanții - membri de sindicat menționați în tabel, au domiciliul în județul Cluj. Că, în conformitate cu dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, competența teritorială revine instanțe în a cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința.

Această dispoziție este una de ordine publică, așa încât aplicarea ei nu poate fi eludată prin voința reclamanților, această calitate revenind salariaților reprezentați prin F.N.F.M.C., conform art. 222 C. muncii. Ceea ce interesează în cauză este domiciliul real al reclamanților și nu reprezentantul acestora care are rolul de a exercita acțiunea și alte drepturi procesuale.

Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1754 din 11 iunie 2009 a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu de către instanță și pe cale de consecință: a constatat că Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale este necompetent din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea formulată de către reclamantă; a constatat ivit conflictul negativ de competență teritorială privind acțiunea formulată de către reclamanta F.N.F.M.C. cu sediul în București, sector 1, în contradictoriu cu pârâta CN C.F.R. SA, cu sediul în București, sector 1 și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluj a reținut că potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, în litigiile de muncă, competența revine instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, respectiv în București, sector 1. Competent să soluționeze prezentul litigiu este Tribunalul Cluj, secția conflicte de muncă, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, competența teritorială aparține instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul. Dispoziția legală mai sus menționată este una de ordine publică, așa încât aplicarea ei nu poate fi eludată prin voința reclamanților, această calitate revine salariaților reprezentați prin Federația Națională, conform cu dispozițiile art. 222 C. muncii.

Desemnarea unui reprezentant pentru exercitarea acțiunii în vederea obținerii unor drepturi salariale nu poate înlătura caracterul de ordine publică a competenței teritoriale în materia litigiilor de muncă, ceea ce reprezintă relevanță în cauza juridică este domiciliul reclamanților. În speță, F.N.F.M.C. nu a solicitat drepturi salariale proprii, ci aceasta este doar un mandatar al membrilor de sindicat și pentru aceștia a solicitat drepturile salariale respective. Mai mult, majoritatea membrilor de sindicat își au domiciliul pe raza de competență teritorială a Tribunalului Cluj. Prin urmare, față de cele reținute, urmează a se stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția conflicte de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2010 .