ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 207/2010

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictul negativ de competență,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2405 din 23

martie 2009, a admis excepția de necompetență teritorială și pe cale de

consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamantul F.N.F.M.C. cu sediul în București sector 1, și pe pârâtul CN C.F.

C.F.R. SA, cu sediul în București, sector 1, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul București a reținut că reclamanții - membri de sindicat

menționați în tabel, au domiciliul în județul Cluj. Că, în conformitate cu

dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, competența teritorială revine

instanțe în a cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința. Această

dispoziție este una de ordine publică, așa încât aplicarea ei nu poate fi

eludată prin voința reclamanților, această calitate revenind salariaților

reprezentați prin F.N.F.M.C., conform art. 222 C. muncii. Ceea ce interesează

în cauză este domiciliul real al reclamanților și nu reprezentantul acestora

care are rolul de a exercita acțiunea și alte drepturi procesuale.

Tribunalul Cluj, secția

mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin sentința civilă nr. 1754 din 11 iunie 2009 a admis excepția

necompetenței teritoriale invocate din oficiu de către instanță și pe cale de

consecință: a constatat că Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios

administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale este necompetent

din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea formulată de către

reclamantă; a constatat ivit conflictul negativ de competență teritorială

privind acțiunea formulată de către reclamanta F.N.F.M.C. cu sediul în

București, sector 1, în contradictoriu cu pârâta CN C.F.R. SA, cu sediul în

București, sector 1 și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul Cluj a reținut că potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (2)

din Legea nr. 53/2003, în litigiile de muncă, competența revine instanței în a

cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul,

respectiv în București, sector 1.

Competent să

soluționeze prezentul litigiu este Tribunalul Cluj, secția conflicte de muncă,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 284 alin.

(2) C. muncii, competența teritorială aparține instanței în a cărei

circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.

Dispoziția legală mai

sus menționată este una de ordine publică, așa încât aplicarea ei nu poate fi

eludată prin voința reclamanților, această calitate revine salariaților

reprezentați prin Federația Națională, conform cu dispozițiile art. 222 C. muncii.

Desemnarea unui

reprezentant pentru exercitarea acțiunii în vederea obținerii unor drepturi

salariale nu poate înlătura caracterul de ordine publică a competenței

teritoriale în materia litigiilor de muncă, ceea ce reprezintă relevanță în

cauza juridică este domiciliul reclamanților.

În speță, F.N.F.M.C.

nu a solicitat drepturi salariale proprii, ci aceasta este doar un mandatar al

membrilor de sindicat și pentru aceștia a solicitat drepturile salariale

respective. Mai mult, majoritatea membrilor de sindicat își au domiciliul pe

raza de competență teritorială a Tribunalului Cluj.

Prin urmare, față de

cele reținute, urmează a se stabili competența teritorială de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția conflicte de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

18

ianuarie 2010

.