ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1470/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 158/F-CONT

din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

formulată de reclamanții D.E., V.E., V.G., F.I., C.N., G.I., S.M., T.E.,

M.D., D.V. și B.Ș., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin care solicitau anularea

parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor Seria MO7 nr. 0364 emis la data de 6 aprilie 1998 de

către Ministerul Agriculturii și Alimentației pentru SC V.A. Râmnicu-Vâlcea.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență,

că reclamanții nu au exercitat plângerea prealabilă în termenul

legal, prevăzut de dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamanții,

în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând,

în esență, că, față de împrejurarea că data

luării la cunoștință de emiterea actului contestat este

luna mai a anului 2008, exercitarea plângerii prealabile, la data de 5 iunie

2008, se încadrează în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile

art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Înainte de a se

adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite

autorității publice emitente sau autorității ierarhic

superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia” [alin. (1)]

și „

Este îndreptățită să introducă

plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept

al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu

caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a

luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în

limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)” [

alin. (3)]

.

Așa cum rezultă din

dispozițiile legale citate, momentul de la care începe să curgă

termenul de 30 de zile, în care poate fi introdusă plângerea

prealabilă de către un terț

vătămat

într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act

administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, este

momentul în care terțul interesat a luat cunoștință, pe

orice cale, de existența actului.

De asemenea,

potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea

cadastrului

și a publicității imobiliare

nr. 7/1996,

republicată, „

Înscrierile în cartea funciară

își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de

la data înregistrării cererilor … .

”

Or, la

data de 12 martie 2003, lucrările de publicitate imobiliară pentru

terenurile menționate în lista anexă a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate contestat au fost înscrise la Judecătoria Drăgășani – Biroul de Carte Funciară

Drăgășani.

În speță,

așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, data

de la care actul administrativ contestat a devenit opozabil

recurenților-reclamanți este, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1)

din Legea nr. 7/1996, data de 12 martie 2003, când a fost realizată î

nscrierea

în cartea funciară a

terenurilor menționate în lista

anexă a Certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

Seria MO7 nr. 0364, act față de care recurenții au calitatea de

terți, fără a avea relevanță împrejurarea că la

acea dată titlurile de proprietate ale acestora nu fuseseră emise.

Așa fiind, raportat la data de

12 martie 2003, când actul administrativ contestat a devenit

opozabil, în temeiul legii, recurenților-reclamanți,

în mod

corect a reținut instanța de fond că sesizarea

autorității administrative emitente a actului atacat, la data de 5

iunie 2008, a fost făcută cu depășirea termenului de 30 de

zile prevăzut de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele arătate,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții D.E., V.E.,

V.G., F.I., C.N., G.I., S.M., T.E., M.D., D.V. și B.Ș. împotriva sentinței

nr. 158/F-CONT din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 martie 2010.