ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10094/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10094/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului civil de

față;

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Timiș sub nr. 9265/30 din 21 noiembrie 2008, reclamanți L.J.

și L.E. au chemat în judecată pe pârâții P. Ortișoara, județul Timiș și P.C.

Ortișoara, județul Timiș, solicitând instanței ca prin sentința ce o va

pronunța să anuleze dispoziția nr. 136 din 27 octombrie 2008 emisă de primarul

acestei localități și să-l oblige pe acesta să emită o nouă dispoziție, prin

care să acorde măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv în anul 1981

și respectiv în anul 1983, în temeiul Decretului nr. 223/1974.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că, inițial, P. a emis decizia nr. 42 din 19 septembrie 2005

prin care a soluționat notificarea nr. 83 din 8 mai 2003 și a stabilit măsuri

reparatorii prin echivalent, în sumă de 477.481.000 lei, pentru imobilul situat

în comuna Ortișoara, înscris în C.F. 802.

Ulterior, același primar a

emis dispoziția nr. 136 din 27 octombrie 2008 prin care a respins notificarea nr.

83 din 8 mai 2003 a reclamantelor, susținând că aceasta este tardivă, depășind

termenul impus de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 887/

PI din 05 martie 2009 a Tribunalului Timiș, secția civilă, a fost admisă, în

parte, contestația formulată de reclamanți, a fost anulată dispoziția nr. 136

din 27 octombrie 2008 emisă de P. Ortișoara, județul Timiș și a fost respinsă,

în rest, contestația și anume, cu privire la capătul de cerere privind

obligarea la emiterea unei noi dispoziții, fiind recunoscută validitatea

dispoziției nr. 42 din 19 septembrie 2005.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut că dispoziția emisă, în anul 2005, nu putea fi anulată

prin cea de-a doua dispoziție, emisă în anul 2008, deoarece prima a intrat în

circuitul civil și a produs efecte juridice, iar pârâții nu au solicitat

anularea primei dispoziții, pe care jurisdicțională.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel pârâții P. Ortișoara și C.L.C. Ortișoara, județul Timiș.

Prin decizia civilă nr. 105/

A din 11 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a fost respins, ca

neîntemeiat, apelul declarat de pârâți.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 25 și 26 din Legea nr.

10/2001, republicată, dispoziția prin care s-a soluționat notificarea reclamanților

are forța probantă a unui înscris autentic și este titlu executoriu, aceasta

însemnând că, odată emisă, ea a intrat în circuitul juridic civil și a produs

și consecințe juridice.

Prin urmare, dispoziția

emisă în anul 2005 nu mai putea fi revocată de organul emitent câtă vreme ea nu

a fost atacată nici măcar de Prefectul județului Timiș, în condițiile prevăzute

de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâții P.C. Ortișoara și C.L.C. Ortișoara, județul Timiș,

aducându-i următoarele critici.

Hotărârea pronunțată de

instanța de apel este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

republicată, având în vedere faptul că dispoziția nr. 42/2005 emisă de P. Ortișoara,

județul Timiș nu a intrat în circuitul civil, deoarece această dispoziție a

fost trimisă către A.N.R.P., iar această instituție a returnat dosarul pe motiv

că notificarea a fost depusă tardiv.

Pârâții-recurenți au

solicitat judecarea în lipsă.

Analizând decizia recurată,

prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

întemeiat criticile din recurs pe dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că respectivele critici pot fi încadrate cel

mult în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, republicată, referitoare

la tardivitatea notificării nu pot fi reținute.

Deși, într-adevăr, art. 22 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede un termen limită până la care

persoanele îndreptățite pot depune notificarea arătată de acest articol,

potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (4), raportat la art. 26 alin. (1) din

aceeași lege, odată emisă decizia /dispoziția de către unitatea deținătoare,

această decizie/dispoziție are forța probantă a unui înscris autentic și

constituie titlu executoriu.

administrativ nu a fost atacat, în fața unei jurisdicții, nici de către organul

emitent, nici de către Prefectul județului Timiș, în baza prerogativelor

conferite de către art. 11 din Legea nr. 554/2004, republicată.

Prin urmare, ea a intrat în

circuitul civil și își produce efectele juridice, iar C.C.S.D. este obligată să

țină cont de această dispoziție.

Având în vedere cele de mai

sus, Înalta Curte, constatând că decizia recurată a fost pronunțată cu corecta

aplicare a dispozițiilor art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâții P.C. Ortișoara și C.L.C. Ortișoara împotriva

deciziei nr. 105/ A din 11 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 decembrie 2009.