ÎCCJ, decizie (scj.ro #81921)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81921) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
. Construcție înstrăinată în baza
Legii nr. 112/1995. Cerere de restituire a unei suprafețe de teren în care
este inclus și terenul aferent construcției
.
Cuprins pe materii :
Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate
privată. Teren aferent construcției înstrăinate în baza Legii
nr. 112/1995. Situația juridică a terenului. Contestație
formulată în baza Legii nr. 10/2001.
Index alfabetic:
Imobil naționalizat abuziv.
- Contestație în baza Legii
nr. 10/2001.
- Cerere de restituire în
natură.
- Construcție
înstrăinată în baza Legii nr. 112/1995.
- Teren aferent
construcției.
Legea nr.
112/1995 : art. 26
Normele
metodologice de aplicare a Legii nr.
112/1995 :
art. 37
Legea nr.
10/2001
Dispozițiile art. 37 din
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, prevăd că în
situațiile de vânzare a apartamentelor către foștii
chiriași, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului
aferent.
Însă transmiterea
dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției este una
convențională, neoperând de drept, în temeiul legii,
Ca
proprietari asupra construcției, în absența unei asemenea
convenții, cumpărătorii au drept de folosință
asupra terenului, dar numai în măsura necesară exercitării
dreptului de proprietate asupra construcției.
În
vederea stabilirii măsurilor reparatorii ce se cuvin fostului proprietar
asupra terenului, trebuie a se ține seama de
principiul restituirii în natură și de
modalitatea în care acesta este compatibil cu
situația deținerii proprietății construcției de pe
teren de alte persoane.
ICCJ, Secția civilă si de proprietate
intelectuală, decizia civilă nr. 215 din
16 ianuarie 2008
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Timiș, reclamanții J.S. și M.S. au solicitat
anularea dispoziției nr. 34 din 10 mai 2004 emisă de Primarul comunei
Orțișoara, să se constate în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 calitatea de proprietari a reclamanților și reconstituirea
dreptului acestora asupra imobilului situat în comuna Orțișoara;
să se dispună retrocedarea în natură a terenului în
suprafață de 1116 m.p., aferent construcției și în baza
art. 46 din Legea nr. 10/2001, să se constate nulitatea absolută a
contractului de vânzare-cumpărare, încheiat de reprezentanții
statului, cu soții C.
Ulterior, s-a renunțat la judecata
capătului de cerere având ca obiect nulitatea contractului de vânzare –
cumpărare.
Prin sentința civilă nr. 804 din
3 mai 2005, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea, a anulat
dispoziția emisă de primar, pe care l-a obligat la măsuri
reparatorii prin echivalent pentru imobilul constând în casă, situată
în comuna Orțișoara. A fost obligat Primarul comunei
Orțișoara să restituie în natură terenul aferent
construcției și a fost respinsă cererea referitoare la
restituirea în natură a construcției.
Împotriva sentinței a declarat apel
Primarul comunei Orțișoara, care a susținut interpretarea
greșită dată de tribunal dispozițiilor art. 18 lit. d
și art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În cauză, au formulat cerere de
intervenție în interesul pârâtului numiții C.L.D. și C.I.
Prin decizia nr. 30 din 26 ianuarie 2006,
Curtea de Apel Timișoara, Secția civilă a admis apelul și
cererea de intervenție accesorie, a schimbat în parte sentința, în
sensul obligării pârâtului la măsurii reparatorii prin echivalent
și pentru terenul aferent construcției. Au fost menținute în
rest dispozițiile sentinței.
S-a reținut în considerentele
deciziei, că măsurile reparatorii se datorează numai în
echivalent, atunci când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea
prevederilor legale, astfel cum rezultă din art. 18 lit. d și art. 20
alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În același sens, s-a constatat a fi
incidente dispozițiile art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea
Legii nr. 112/1995, conform cărora în situațiile de vânzare
către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor
gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se
dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea
dispozițiilor art. 26 din lege.
Decizia a fost atacată cu recurs de
către reclamanți, care au susținut că
instanța a reținut în mod greșit incidența
dispozițiilor art. 18 lit. d și ale art. 19 alin.(2) din Legea nr.
10/2001, deoarece terenul nu a fost înstrăinat, Statul Român fiind indicat
și în acest moment ca proprietar tabular.
În drept, criticile au fost încadrate
în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.civ.
Examinând criticile deduse
judecății pe calea recursului, Înalta Curte a constatat caracterul
fondat al acestora în privința situației juridice a terenului.
Astfel, schimbând pe acest aspect
sentința tribunalului, instanța de apel a reținut că
măsurile reparatorii nu pot fi stabilite decât prin echivalent, în
condițiile în care terenul a făcut obiectul înstrăinării
conform Legii nr.112/1995. Or, o asemenea constatare vine în contradicție
cu conținutul contractului de vânzare-cumpărare, potrivit căruia
obiect al înstrăinării l-a reprezentat locuința din comuna
Orțișoara, fără nicio mențiune la terenul aferent.
De asemenea, din extrasul de carte
funciară rezultă că Statul Român este în continuare
proprietarul terenului.
Referirea făcută de instanța
de apel la dispozițiile art. 37 din Normele metodologice de aplicare a
Legii nr. 112/1995, în sensul că, în situațiile de vânzare a
apartamentelor către foștii chiriași, dreptul de proprietate se
dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea
dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 112/1995, nu este de natură
să ducă la o altă concluzie în legătură cu
situația juridică a terenului în speță.
Astfel, transmiterea dreptului de
proprietate asupra terenului aferent construcției este una
convențională, ea neoperând de drept, în temeiul legii.
Cadrul normativ doar permite ca, o
dată cu imobilul – construcție, să poată fi înstrăinat
și terenul aferent acestuia, concretizarea vocației la dobândirea
dreptului urmând a se realiza însă prin perfectarea contractului de
vânzare – cumpărare.
Aprecierea în sens contrar a instanței
de apel, a condus la reținerea unei situații juridice eronate a
terenului, din punct de vedere al titularului dreptului de proprietate, acesta
a rămas în continuare Statul Român.
Tot astfel, aprecierea conform căreia
o altă măsură de restituire, decât cea prin echivalent, ar
împiedica pe actualii proprietari ai construcției să-și exercite
prerogativele dreptului de proprietate asupra acesteia, ignoră faptul că
suprafața totală rămasă în proprietatea statului este de
1116 m.p. și că, din punct de vedere al utilizării terenului din
jurul casei, acesta nu poate constitui
în întregime teren necesar.
Față de greșita stabilire a
situației juridice a terenului și de insuficienta lămurire a
elementelor de fapt care să permită concluzia referitoare la
împiedicarea exercitării prerogativelor dreptului de proprietate asupra
construcției, recursul a fost admis și conform art. 313 C.pr.civ.,
cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de apel.
La reluarea judecății, în vederea
stabilirii măsurilor reparatorii ce se cuvin asupra terenului,
urmează a se ține seama de principiul restituirii în natură,
care este prioritar și de modalitatea în care acesta este compatibil cu
situația deținerii proprietății construcției de pe
teren de alte persoane.
Ca
proprietari asupra construcției, intervenienții au drept de
folosință asupra terenului (drept de superficie), dar numai în
măsura necesară exercitării dreptului de proprietate asupra
construcției.
Pentru aceasta se impune însă, ca din
totalul suprafeței de 1116 m.p., să se determine partea care este
afectată (operând ca o dezmembrare a dreptului de proprietate asupra
terenului, specifică dreptului de superficie) de necesitatea folosirii
corespunzătoare a construcției, pe baza unei expertize topografice.
În funcție de aceste delimitări,
se poate aprecia și asupra noțiunii de teren liber supus restituirii
în natură, în condițiile Legii nr. 10/2001.