ÎCCJ, decizie (scj.ro #81921)

. Construcție înstrăinată în baza Legii nr. 112/1995. Cerere de restituire a unei suprafețe de teren în care este inclus și terenul aferent construcției . Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate privată. Teren aferent construcției înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995. Situația juridică a terenului. Contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001. Index alfabetic: Imobil naționalizat abuziv. - Contestație în baza Legii nr. 10/2001. - Cerere de restituire în natură. - Construcție înstrăinată în baza Legii nr. 112/1995. - Teren aferent construcției. Legea nr. 112/1995 : art. 26 Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 : art. 37 Legea nr. 10/2001 Dispozițiile art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, prevăd că în situațiile de vânzare a apartamentelor către foștii chiriași, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent.

Însă transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției este una convențională, neoperând de drept, în temeiul legii, Ca proprietari asupra construcției, în absența unei asemenea convenții, cumpărătorii au drept de folosință asupra terenului, dar numai în măsura necesară exercitării dreptului de proprietate asupra construcției. În vederea stabilirii măsurilor reparatorii ce se cuvin fostului proprietar asupra terenului, trebuie a se ține seama de principiul restituirii în natură și de modalitatea în care acesta este compatibil cu situația deținerii proprietății construcției de pe teren de alte persoane. ICCJ, Secția civilă si de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 215 din 16 ianuarie 2008 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanții J.S.

și M.S. au solicitat anularea dispoziției nr. 34 din 10 mai 2004 emisă de Primarul comunei Orțișoara, să se constate în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 calitatea de proprietari a reclamanților și reconstituirea dreptului acestora asupra imobilului situat în comuna Orțișoara; să se dispună retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 1116 m.p., aferent construcției și în baza art. 46 din Legea nr. 10/2001, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat de reprezentanții statului, cu soții C. Ulterior, s-a renunțat la judecata capătului de cerere având ca obiect nulitatea contractului de vânzare – cumpărare. Prin sentința civilă nr. 804 din 3 mai 2005, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția emisă de primar, pe care l-a obligat la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul constând în casă, situată în comuna Orțișoara.

A fost obligat Primarul comunei Orțișoara să restituie în natură terenul aferent construcției și a fost respinsă cererea referitoare la restituirea în natură a construcției. Împotriva sentinței a declarat apel Primarul comunei Orțișoara, care a susținut interpretarea greșită dată de tribunal dispozițiilor art. 18 lit. d și art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În cauză, au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului numiții C.L.D. și C.I. Prin decizia nr. 30 din 26 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timișoara, Secția civilă a admis apelul și cererea de intervenție accesorie, a schimbat în parte sentința, în sensul obligării pârâtului la măsurii reparatorii prin echivalent și pentru terenul aferent construcției.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței. S-a reținut în considerentele deciziei, că măsurile reparatorii se datorează numai în echivalent, atunci când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea prevederilor legale, astfel cum rezultă din art. 18 lit. d și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În același sens, s-a constatat a fi incidente dispozițiile art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, conform cărora în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din lege.

Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamanți, care au susținut că instanța a reținut în mod greșit incidența dispozițiilor art. 18 lit. d și ale art. 19 alin.(2) din Legea nr. 10/2001, deoarece terenul nu a fost înstrăinat, Statul Român fiind indicat și în acest moment ca proprietar tabular. În drept, criticile au fost încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.civ. Examinând criticile deduse judecății pe calea recursului, Înalta Curte a constatat caracterul fondat al acestora în privința situației juridice a terenului. Astfel, schimbând pe acest aspect sentința tribunalului, instanța de apel a reținut că măsurile reparatorii nu pot fi stabilite decât prin echivalent, în condițiile în care terenul a făcut obiectul înstrăinării conform Legii nr.112/1995.

Or, o asemenea constatare vine în contradicție cu conținutul contractului de vânzare-cumpărare, potrivit căruia obiect al înstrăinării l-a reprezentat locuința din comuna Orțișoara, fără nicio mențiune la terenul aferent. De asemenea, din extrasul de carte funciară rezultă că Statul Român este în continuare proprietarul terenului. Referirea făcută de instanța de apel la dispozițiile art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, în sensul că, în situațiile de vânzare a apartamentelor către foștii chiriași, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 112/1995, nu este de natură să ducă la o altă concluzie în legătură cu situația juridică a terenului în speță.

Astfel, transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției este una convențională, ea neoperând de drept, în temeiul legii. Cadrul normativ doar permite ca, o dată cu imobilul – construcție, să poată fi înstrăinat și terenul aferent acestuia, concretizarea vocației la dobândirea dreptului urmând a se realiza însă prin perfectarea contractului de vânzare – cumpărare. Aprecierea în sens contrar a instanței de apel, a condus la reținerea unei situații juridice eronate a terenului, din punct de vedere al titularului dreptului de proprietate, acesta a rămas în continuare Statul Român. Tot astfel, aprecierea conform căreia o altă măsură de restituire, decât cea prin echivalent, ar împiedica pe actualii proprietari ai construcției să-și exercite prerogativele dreptului de proprietate asupra acesteia, ignoră faptul că suprafața totală rămasă în proprietatea statului este de 1116 m.p.

și că, din punct de vedere al utilizării terenului din jurul casei, acesta nu poate constitui în întregime teren necesar. Față de greșita stabilire a situației juridice a terenului și de insuficienta lămurire a elementelor de fapt care să permită concluzia referitoare la împiedicarea exercitării prerogativelor dreptului de proprietate asupra construcției, recursul a fost admis și conform art. 313 C.pr.civ., cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de apel. La reluarea judecății, în vederea stabilirii măsurilor reparatorii ce se cuvin asupra terenului, urmează a se ține seama de principiul restituirii în natură, care este prioritar și de modalitatea în care acesta este compatibil cu situația deținerii proprietății construcției de pe teren de alte persoane.

Ca proprietari asupra construcției, intervenienții au drept de folosință asupra terenului (drept de superficie), dar numai în măsura necesară exercitării dreptului de proprietate asupra construcției. Pentru aceasta se impune însă, ca din totalul suprafeței de 1116 m.p., să se determine partea care este afectată (operând ca o dezmembrare a dreptului de proprietate asupra terenului, specifică dreptului de superficie) de necesitatea folosirii corespunzătoare a construcției, pe baza unei expertize topografice. În funcție de aceste delimitări, se poate aprecia și asupra noțiunii de teren liber supus restituirii în natură, în condițiile Legii nr. 10/2001.