ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La data de 29 noiembrie 2006 petiționara P.C. a formulat plângere penală împotriva magistratului procuror B.C. din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie, prin care a solicitat tragerea acestuia la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. și omisiunea de a încunoștința organele judiciare, prevăzută de art. 265 C. pen. Î n esență, petiționara, în cuprinsul memoriului, a arătat că magistratul procuror B.C.

a săvârșit infracțiunile mai sus­menționate, cu ocazia instrumentării dosarului nr. 120/P/ 2005 al aceleiași unități de parchet, având spre soluționare mai multe plângeri precum și lucrări declinate de la diverse unități de parchet, privind săvârșirea unor fapte de corupție de către persoane care, în virtutea calităților deținute - magistrați, notari, avocați, înalți funcționari de stat și oameni politici - în decursul timpului, au fost implicate în procesul de transfer „fraudulos" al patrimoniului SC H.C. SA Sinaia. Prin rezoluția nr. 1352/P/2006 din 7 mai 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248, art. 247 și art. 264 C. pen., apreciindu-se că aspectele sesizate nu reprezintă fapte de natură a atrage incidența normelor penale. S-a arătat în cuprinsul rezoluției că, în urma efectuării actelor premergătoare în dosarul nr. 120/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, la 14 noiembrie 2006, s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de „C.V., B.V., R.E. și magistrații Judecătoriei Sinaia... sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de corupție" în legătură cu modul în care au fost înstrăinate activele SC H.C.

SA către SC „C.I.T.C." SA - societate aflată în procedură de reorganizare judiciară, cauza fiind instrumentată de procuror B.C. Prin rezoluția nr. 10400/971/2006 din 18 ianuarie 2007 a procurorului șef al Secției de Combatere a Corupției din cadrul D.N.A., emisă în urma controlului de legalitate efectuat asupra rezoluției nr. 120/P/2005 din 14 noiembrie 2006, s-a dispus infirmarea soluției adoptată în cauza cu același număr și reluarea cercetărilor, urmând ca procurorul să se pronunțe cu privire la toate persoanele și în raport de toate aspectele infracționale, ce au făcut obiectul dosarului respectiv.

În acest context au fost reluate verificările, dosarul fiind finalizat prin rezoluția din 23 februarie 2007 emisă de procurorul B.C., rezoluție prin care au fost supuse analizei toate aspectele ce au făcut obiectul dosarului nr. 120/P/2005, cu indicarea exactă a actelor de sesizare (în număr de 12, începând din anul 2002) a persoanelor vizate prin fiecare dintre acestea și a infracțiunilor cu privire la care s-au efectuat acte premergătoare, precum și cu motivarea în drept și în fapt a soluțiilor dispuse, referitor la fiecare dintre aceste aspecte. În aceste condiții procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., față de numiții: P.F., C.M., B.M.O., C.A., L.P.E. , B.A.M., D.M., T.M., N.M., B.F., B.S., P.M., P.R. , B.V., C.V., P.M., P.G., P.M.G., I.C., B.N., R.E. și R.E.A., sub aspectul infracțiunilor sesizate. S-a relevat că, în cauză nu pot fi reținute în sarcina magistratului B.C. infracțiunile sesizate prin plângerea ce constituie obiectul prezentei cauze, neexistând niciun indiciu care să conducă la concluzia că acesta ar fi acționat abuziv și ar fi dispus soluții părtinitoare față de persoanele implicate.

Totodată, s-a mai apreciat că, chiar dacă procurorul, prin rezoluția nr. 1207P/2005 dată la 14 noiembrie 2006, a omis să se pronunțe asupra unora dintre persoanele reclamate prin numeroasele memorii care au stat la baza constituirii dosarului, nu reprezintă un aspect de natură penală, cu atât mai mult cu cât, în chiar cuprinsul rezoluției criticate de petiționară este menționat faptul că, referitor la acele persoane, existau soluții dispuse de aceeași unitate de parchet sau de alte unități de parchet. S-a conchis în sensul că, chiar și în situația în care s-ar accepta ideea că actul emis de procuror la 14 noiembrie 2006 denotă a relativă lipsă de rigurozitate, acest aspect nu are aptitudinea de a angaja răspunderea penală a magistratului, în lipsa altor elemente care să contureze intenția de a acționa abuziv, în scopul de a favoriza anumite persoane.

î n temeiul art. 278 C. proc. pen. petiționara a formulat plângere, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 7727/3107/2007 din 21 iunie 2006, dată de Procurorul Șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Î n urma verificărilor efectuate în cauză, s-a constatat că, după reluarea cercetărilor dispuse în urma infirmării rezoluției dată sub nr. 120/P/2005 din 14 noiembrie 2006, efectuate de același magistrat procuror B.C., împrejurările de fapt au fost corect stabilite și s-a dat o interpretare justă probelor administrate, ajungându-se în mod justificat la concluzia că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numiții P.F., C.M., B.M.O., C.A., L.P.E., B.A.M., D.M., T.M., N.M., B.F., B.S.

, P.M., P.R., B.V., C.V. , P.M., P.G., P.M.G., I.C. , B.N., R.E. și R.E.A., dispusă la 23 februarie 2007 sub același nr. 120/P/2005 , este legală și temeinică, neputându-se reține în sarcina acestora săvârșirea vreunei infracțiuni. S-a constatat că cercetările efectuate nu au confirmat săvârșirea de către magistratul procuror a unor fapte penale, cu prilejul instrumentării și soluționării dosarului 120/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Corupției. Fiind nemulțumită de soluția dată, petiționara, în termen legal, a formulat și depus plângere atât la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, cauza înregistrându-se sub nr. 6739/1/2007 cât și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, care ulterior, a fost înregistrată pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7541/1/2007.

Deși legal citată, petiționara P.C. nu s-a prezentat la niciunul din termenele acordate, pentru a-și susține apărările în fața instanței, iar Înalta Curte constatând incidența dispozițiilor art. 34 lit. d) C. proc. pen., a dispus conexare celor două cauze, astfel cum rezultă din cuprinsul practicalei prezentei sentințe. Analizând actele și lucrările dosarului în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că rezoluția nr. 1352/P/2006 dată la 7 mai 2007 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistratului procuror B.C., este legală și temeinică.

Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, dispuse în timpul urmăririi penale, să facă plângere împotriva acestora, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare. Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa cum de altfel, a procedat și petiționara prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de fată.

De asemenea, se constată, în urma actelor premergătoare efectuate în cauză, că procurorul, după reluarea verificărilor în cauza ce a instrumentat-o sub nr. 120/P/2005, a reținut corect și în detaliu situația de fapt, ajungând la concluzia că se impunea, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru fiecare din intimații făptuitori, cercetați sub aspectul infracțiunilor sesizate, cele susținute de petiționară având mai degrabă caracterul unor suspiciuni și nemulțumiri față de modul în care intimatul procuror și-a desfășurat activitatea de investigare și cercetare. Totodată, s-a mai reținut în mod corect că, în urma probatoriului administrat în dosar, nu s-au verificat nici sesizările petiționarei privind săvârșirea actelor de corupție, nefiind îndeplinite cerințele art. 222 C. proc.

pen., privind plângerea ca mod de sesizare. Totodată, se mai constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatului procuror B.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 247, art. 248 , art. 264 C. pen., presupuse a fi săvârșite de acesta, dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, este legală și temeinică. Din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă faptul că pe parcursul instrumentării dosarului penal ce a făcut obiectul cauzei nr. 120/P/2005, cu ocazia efectuării actelor de cercetare penală specifice activității de premergătoare începerii urmăririi penale, intimatul și-ar fi îndeplinit cu rea credință și în mod defectuos atribuțiile de serviciu sau ar fi săvârșit vreun act material , care să aibă valențele vreunei fapte de natură penală.

În speță, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că în timpul efectuării actelor specifice de cercetare penală intimatul magistrat procuror B.C., cu ocazia instrumentării dosarului nr. 120/P/2005, ar fi săvârșit vreo faptă de natură a antrena răspunderea sa penală. De altfel, deficiențele formale ale rezoluției nr. 120/P/2005 din 14 noiembrie 2006 au fost remediate în urma verificării efectuate asupra acesteia, fiind ulterior infirmată, în condițiile procedurii prevăzute de art. 278 C. proc. pen., prin emiterea rezoluției nr. 10400/971/2006 a procurorului ierarhic superior, ceea ce a determinat reluarea cercetărilor sub toate aspectele semnalate.

Prin urmare, în mod justificat, s-a apreciat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, că susținerile petiționarei sunt simple afirmații fără niciun suport probator, exprimându-și mai degrabă nemulțumirea față de modul în care s-au derulat cercetările în dosarul nr. 120/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Corupției.

Pe de altă parte, persoanele care îndeplinesc o activitate judiciară în cadrul instanțelor judecătorești, așa cum este cazul intimatului B.C., procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, își desfășoară activitatea în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, îndeplinindu-și atribuțiile profesionale, ce le revin pentru rezolvarea cauzelor deduse cercetării penale, prin pronunțarea unor soluții pe care le consideră legale și temeinice, în raport de probele administrate, iar aceste soluții, pot fi ulterior verificate și, eventual, desființate prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

Or, în speță nu a fost făcută dovada că intimatul, cu ocazia emiterii rezoluției nr. 120/P/2005 dată la 23 februarie 2007, ar fi săvârșit vreo faptă de natură a atrage răspunderea sa penală, petiționara fiind nemulțumită de faptul că, pe parcursul cercetării cauzei anterior menționate, ar fi depus la dosar în anul 2004 „ peste 1000 pagini de înscrisuri", care ulterior nu s-au mai regăsit, „documente și probe care susțineau vinovăția persoanelor nominalizate, care au fost distruse". Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara P.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1352/P/2006 din 7 mai 2007 dată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o va menține ca fiind legală și temeinică V ăzând și dispozițiile art. 192 alin. (2). proc.

pen., PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara P.C. împotriva rezoluției nr. 1352/P/2006 din 7 mai 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în dosarul cu același număr. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționara la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2008.