ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9176/2009

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra contestației în anulare de fată, retine următoarele: Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 91S din 18 martie 2008 a respins contestația formulată la 31 noiembrie 2006 în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatoarea F.E. împotriva dispoziției nr. 3955 din 23 octombrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Brașov. În motivarea sentinței Tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 3955 din 23 octombrie 2006 dată în soluționarea notificării nr. 282 din 14 februarie 2002 s-a propus acordarea de titluri de despăgubire moștenitorului notificatorului B.I., decedat pe parcursul procedurii administrative și anume, numiților A.F., B.S., B.J., B.H.E.

pentru cota de ½ din imobilul situat în Brașov în suprafață de 1039,59 mp care nu se mai poate restitui în natură, fiind ocupat de un bloc de locuințe. Cât privește imobilele înscrise în C.F. 30363 BN nr.top 1827/1/5/b/1/1 și respectiv în C.F. 66 Brașov nr.top 1827/1/5/a s-a dispus transmiterea notificării către SC C. SA și respectiv SC I. SA în a căror administrare se află acestea. S-a reținut că nu este justificată nemulțumirea contestatoarei față de neincluderea ei printre persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 prin zisa dispoziție a primarului municipiului Brașov pentru că aceasta nu a formulat în termen legal notificare. Astfel s-a apreciat că procura aflată la fila 47 în dosar prin care contestatoarea l-a împuternicit în 1990 pe B.I.

(decedat la 28 februarie 2004) să o reprezinte a fost o procură cu caracter general, dată în legătură cu operațiunile pe care mandatarul le-ar fi putut efectua în interesul comun al foștilor soți, deci cu privire la bunurile care au avut caracter comun înainte de desfacerea căsătoriei lor. Instanța a mai apreciat, din modul în care a fost redactată notificarea, că petentul B.I. a acționat în nume propriu fără a-și menționa și calitatea de mandatar al contestatoarei, el cerând numai ½ din imobilul aflat în proprietatea sa și doar pe numele moștenitorilor săi. Instanța a mai apreciat că reclamanta are la îndemână acțiunea împotriva moștenitorilor mandatarului său pentru a fi despăgubită în cazul în care consideră că acesta nu și-a îndeplinit mandatul.

Curtea de Apel Brașov prin decizia civilă nr. 94/Ap din 23 septembrie 2008 a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința nr. 91s din 18 martie 2008 a Tribunalului Brașov în sensul că a admis contestația precizată de contestatoare și a dispus completarea și modificarea dispoziției nr. 3955/2006 în sensul că a fost inclusă și reclamanta printre beneficiarii propunerii de acordare de titluri de despăgubire. În motivarea acestei decizii instanța de apel a reținut în esență următoarele: La data preluării imobilului, acesta se afla în coproprietatea devălmașă a soților B.I. și E., care au divorțat în 1989. Urmare divorțului părțile nu și-au partajat bunurile și reclamanta i-a dat fostului soț o procură în 6 septembrie 1990 prin care l-a împuternicit să rezolve toate tranzacțiile și să o reprezinte la toate oficiile predându-i toată capacitatea de a acționa în interes comun.

Instanța a reținut că pârâta acordând despăgubirile moștenitorilor persoanei care a formulat notificare pentru cota de ½ din imobil a realizat practic în mod nejustificat un partaj parțial al imobilului devălmaș stabilind cota parte a fostului soț cu ignorarea criticilor privind împărțirea bunurilor comune ale soților. S-a apreciat că notificatorul a formulat notificare și în interesul fostei soții pentru că până la partaj devălmășia soților este întemeiată pe prezumția de mandat tacit reciproc dar și pentru că reclamanta l-a mandatat expres pe fostul soț, conform procurii și și-a manifestat și ulterior interesul și contribuția directă, prin depunerea actelor necesare, în soluționarea notificării.

S-a mai reținut că prin revendicarea bunului comun, s-a urmărit sporirea patrimoniului comun care profita ambilor soți. S-a mai observat că includerea reclamantei în cadrul persoanelor îndreptățite să primească reparații pentru acest imobil nu aduce atingere fostului patrimoniu comun al soților și că moștenitorii lui B.I. și-au manifestat acordul pentru includerea reclamantei în persoanele față de care s-a decis propunerea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii pârâții Primăria municipiului Brașov și Municipiul Brașov prin primar au declarat în termen recurs. În drept a fost invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar în fapt s-a a susținut în esență că proprietatea codevălmașă a soților încetează prin desfacerea căsătoriei prin divorț și că după acest moment ea se transformă în proprietate pe cote părți prezumate egale și că nu mai operează mandatul tacit.

Ca urmare, s-a criticat soluția instanței, și în raport de împrejurarea că formularea de către reclamantă în cursul procedurilor administrative a unei cereri nu-i dă acesteia dreptul, în lipsa depunerii unei notificări în termen, să formuleze cereri în temeiul Legii nr. 10/2001. Recursul este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente: Prin notificarea nr. 282/2002 aflată la fila 43 din dosarul de fond, B.I. a solicitat Primăriei municipiului Brașov în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri bănești pentru un imobil situat în Brașov în suprafață de 4528,80 mp înscris în C.F. 66 Brașov nr.top 1827/1/5. În examinarea notificării, Primăria, conform celor consemnate în dispoziția nr. 3955/2006, a constatat că imobilul revendicat a fost trecut în proprietatea statului din proprietatea soților B.I.

și B.E., prin expropriere, pe terenul în discuție fiind în prezent construit un bloc. Cererea petentului s-a considerat îndreptățită pentru ½ imobilul revendicat (față de constatarea că imobilul era coproprietate a foștilor soți) deși acesta făcuse notificare pentru întregul imobil. Împrejurarea că obiectul notificării formulată de B.I. s-a referit la imobilul în totalitatea sa și nu la cota de ½ ce-i revenea din acesta este o dovadă că fostul soț al reclamantei a acționat și în numele fostei soții, contestatoarea din acțiunea de față, în virtutea procurii dată de aceasta în 1990, în mod expres cât privește bunurile dobândite în timpul căsătoriei.

Împrejurarea că petentul a decedat înainte de soluționarea notificării de către pârâtă explică de ce dispoziția nu a fost atacată de beneficiarii – moștenitorii petentului care nu au cunoscut și calitatea de mandatar a reclamantului și care de altfel au confirmat calitatea reclamantei de coproprietară a imobilului, fiind de acord cu pretențiile acesteia. Ca urmare în mod corect s-a apreciat de către instanța de apel că reclamanta prin mandatarul acesteia, fostul soț – a formulat în termen notificarea și, ca urmare, în raport de probele dosarului are calitate de persoană îndreptățită la despăgubiri alături de moștenitorii fostului soț. Susținerea recurentei că după desfacerea căsătoriei proprietatea devălmașă a soților se transformă în coproprietate indiviză este nefondată, devălmășia încetând nu prin divorț ci prin partajarea bunurilor.

După divorț, bunurile care intră în patrimoniul foștilor soți vor avea regimul juridic fie al proprietății individuale fie al coproprietății indivize. Împrejurarea că după desfacerea căsătoriei prin divorț în patrimoniul foștilor soți a reintrat un bun ce a avut regimul juridic al proprietății devălmașe la momentul exproprierii nu-i schimbă acestuia natura juridică și regulile proprietății devălmașe sunt aplicabile. Pe de altă parte problema care interesează în cauză este dacă pentru bunul în discuție reclamanta a formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru a putea beneficia de reglementările acestui act normativ. Or, conform celor arătate mai sus în cauză s-a dovedit că aceasta i-a dat fostului soț o procură pentru a o reprezenta în fața autorităților în mod expres în legătură cu bunurile lor comune precum și împrejurarea că fostul soț al reclamantei a înțeles s-o reprezinte și pe fosta soție când a formulat notificarea pentru întregul imobil.

Constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru a modifica hotărârea atacată nedovedindu-se motivul de recurs invocat, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primăria municipiului Brașov și Municipiul Brașov împotriva deciziei nr. 94Ap din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2009.