ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5481/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin

acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj,

secția  comercială și  de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.A. a

solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Cluj anularea hotărârii nr. 24132 din 13

februarie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii 189/2000, recunoașterea calității

de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor aferente conform legii.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că din cauza conflictelor de

frontieră din vara anului 1940, satul Popești a fost ocupat de Statul Ungar ca

urmare a Dictatului de la Viena, astfel că a fost nevoită ca împreună cu

familia sa să se refugieze în Localitatea Turda, Jud. Cluj.

Prin sentința nr. 237 din 26 mai 2009, Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

reclamantei M.A., a dispus anularea hotărârii nr. 24132 din 13 februarie 2009 a

Comisiei de aplicare a Legii 189/2000 și a obligat pârâta să-i recunoască

calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000

pentru perioada 01 octombrie 1940 - 06 martie 1944, începând cu data de 01

martie 2009.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr.

24132 din 13 februarie 2009, pârâta C.J.P. Cluj a respins cererea reclamantei,

întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată și completată prin Legea

189/2000, cu motivarea că „există date contradictorii în dovedirea calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000”.

În baza probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit

prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi

compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta

fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele

de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Maramureș,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în

mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține,

în esență, că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. l din O.G. nr.

105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, care

prevăd expres și limitativ persecuțiile etnice ce fac obiectul acestei legi. Se

mai susține că o persoană născută într-o anumită localitate nu poate fi

considerată strămutată în aceeași localitate.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului,

cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate

(declarațiile autentificate ale martorilor L.N. și M.M.) că reclamanta s-a

născut la data de 13 iunie 1938 în Satul Popești, Jud. Cluj, iar din luna

septembrie 1940 până în luna martie 1945 a fost nevoită să se refugieze

împreună cu părinții săi în Loc. Turda, Jud. Cluj ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Fiind născută în perioada refugiului părinților săi,

intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând

consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii

sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a

procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei

calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință,

să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(l) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTTVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței nr.

237 din 26 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.