ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 313/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22682 din data de 14 februarie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor prevăzute de această lege. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost nevoită ca în luna martie a anului 1942, să părăsească Ardealul de Nord, ocupat de autoritățile hortiste și să se refugieze împreună cu mama sa din satul Cojocna, jud. Cluj, în satul Buteni, comuna Mărgău, jud. Cluj, localitate care în aceea perioadă aparținea de România, de unde s-a reîntors în cursul lunii august anul 1945, în localitatea Cojocna.

Prin sentința civilă nr. 534 din 25 iunie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii nr. 22682 din data de 14 februarie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și a obligat pârâta să-i recunoască acesteia calitatea de refugiat în perioada 15 martie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. 105/199 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2007. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din probele existente la dosar, respectiv actele de stare civilă și declarațiile autentificate ale martorilor G.V., S.A.

precum și din declarațiile acestora date sub prestare de jurământ rezultă împrejurarea că reclamanta împreună cu mama sa s-a refugiat din satul Cojocna, jud. Cluj, în satul Buteni, Comuna Mărgău, Jud. Cluj, refugiul fiind determinat de persecuțiile etnice în urma cedării Ardealului de Nord, reîntoarcerea din refugiu având loc în luna august a anului 1945. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și ale art. 304 ind. l C. proc. civ., arătând că martorii nu au putut furniza date concrete în ceea ce privește refugiul reclamantei. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este neîntemeiat, după cum se va arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul și interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, această situație putând fi dovedită cu acte oficiale, iar în lipsa acestora cu declarații de martori, potrivit art. 4 alin. l din H.G.

127/2002 cuprinzând Normele Metodologice de Aplicare a O.G. 105/1999. Or, din declarațiile martorilor G.V., S.A., date în fața notarului public, și ulterior, date în fața instanței de fond, rezultă cu certitudine că reclamanta, împreună cu familia sa, din motive etnice, s-a refugiat în primăvara anului 1942 în satul Buteni, Comuna Mărgău, Jud. Cluj, reîntoarcerea din refugiu având loc în luna august a anului 1945. Totodată, în conformitate cu art. 2 teza a I-a din Normele de aplicare, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice". Esențial în cauză este, așadar, faptul că din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, reclamanta și familia sa au fost obligați să își părăsească domiciliul, refugiindu-se într-o altă localitate.

Că schimbarea domiciliului de către reclamantă și familia sa a fost determinată de persecuțiile etnice suferite de aceștia rezultă și din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga perioadă prevăzută de O.G. nr. 105/1999, la sfârșitul căreia reclamanta s-a reîntors în localitatea de domiciliu, în luna august a anului 1945. În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, așadar conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și în consecință să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 534 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2009.