ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 313/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta

a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22682 din

data de 14 februarie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr.

189/2000 și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea

drepturilor prevăzute de această lege.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că a fost nevoită ca în luna martie a anului 1942,

să părăsească Ardealul de Nord, ocupat de autoritățile hortiste și să se

refugieze împreună cu mama sa din satul Cojocna, jud. Cluj, în satul Buteni, comuna

Mărgău, jud. Cluj, localitate care în aceea perioadă aparținea de România, de

unde s-a reîntors în cursul lunii august anul 1945, în localitatea Cojocna.

Prin sentința

civilă nr. 534 din 25 iunie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii

nr. 22682 din data de 14 februarie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea

prevederilor Legii nr. 189/2000 și a obligat pârâta să-i recunoască acesteia

calitatea de refugiat în perioada 15 martie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de O.G. 105/199 aprobată prin Legea nr. 189/2000

cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2007.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că din probele existente la dosar, respectiv

actele de stare civilă și declarațiile autentificate ale martorilor G.V., S.A. precum

și din declarațiile acestora date sub prestare de jurământ rezultă împrejurarea

că reclamanta împreună cu mama sa s-a refugiat din satul Cojocna, jud. Cluj, în

satul Buteni, Comuna Mărgău, Jud. Cluj, refugiul fiind determinat de

persecuțiile etnice în urma cedării Ardealului de Nord, reîntoarcerea din

refugiu având loc în luna august a anului 1945.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9

și ale art. 304 ind. l C. proc. civ., arătând că martorii nu au putut furniza

date concrete în ceea ce privește refugiul reclamantei.

Recursul este

nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

neîntemeiat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul și

interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii

se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în

perioada precizată, această situație putând fi dovedită cu acte oficiale, iar

în lipsa acestora cu declarații de martori, potrivit art. 4 alin. l din H.G. 127/2002

cuprinzând Normele Metodologice de Aplicare a O.G. 105/1999.

Or, din declarațiile

martorilor G.V., S.A., date în fața notarului public, și ulterior, date în fața

instanței de fond, rezultă cu certitudine că reclamanta, împreună cu familia

sa, din motive etnice, s-a refugiat în primăvara anului 1942 în satul Buteni,

Comuna Mărgău, Jud. Cluj, reîntoarcerea din refugiu având loc în luna august a

anului 1945.

Totodată, în

conformitate cu art. 2 teza a I-a din Normele de aplicare, prin persoană care a

fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice".

Esențial în

cauză este, așadar, faptul că din cauza persecuțiilor etnice la care au fost

supuși, reclamanta și familia sa au fost obligați să își părăsească domiciliul,

refugiindu-se într-o altă localitate. Că schimbarea domiciliului de către

reclamantă și familia sa a fost determinată de persecuțiile etnice suferite de

aceștia rezultă și din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga

perioadă prevăzută de O.G. nr. 105/1999, la sfârșitul căreia reclamanta s-a

reîntors în localitatea de domiciliu, în luna august a anului 1945.

În cauză,

dovada refugiului reclamantei s-a făcut, așadar conform legii, instanța de fond

în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și în

consecință să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.

Pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică

și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 534 din 25

iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 ianuarie 2009.