ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2750/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Vâlcea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta P.R. a chemat în judecată A.N.R.P.

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată

pârâta să-i plătească suma de 80.202 lei despăgubiri

civile.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că i-a fost recunoscut dreptul de a i se acorda

despăgubiri în calitate de moștenitoare a autorului său P.N.

prin hotărârea nr. 65 din 12 octombrie 2007, iar ca urmare a

validării hotărârii a solicitat acordarea despăgubirilor

integral sau eșalonat în două tranșe, însă, deși de la

data stabilirii acestora au trecut mai mult de doi ani, nu a primit nici o

sumă.

Tribunalul Vâlcea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 1388 din 3 noiembrie 2009, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Pitești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, reținând

că prin O.U.G. nr. 81/2007 a fost modificat Titlul VII din Legea nr. 247/2005

în sensul că despăgubirilor acordate prin hotărâri ale

Consiliilor Județene și Municipiului București li se aplică

procedura prevăzută de Legea nr. 247/2007, iar plata

despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 290/2003 se face de către A.N.R.P.

Cum în cauză cererea este

îndreptată împotriva unei autorități centrale, în temeiul art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența aparține Curții de

apel.

La rândul ei, Curtea de Apel

Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 25/ F – CONT din 27 ianuarie 2010, a declinat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea și, constatând ivit conflict

negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal în vederea pronunțării unui regulator de

competență.

Curtea de Apel Pitești a

reținut în motivarea hotărârii faptul că potrivit art. 7 din

H.G. nr. 1120/2006 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003,

cu modificările aduse prin H.G. nr. 57/2008, plata despăgubirilor se propune

de către Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003

vicepreședintelui A.N.R.P. desemnat cu coordonarea serviciului respectiv.

Deciziile vicepreședintelui

sunt supuse controlului judecătoresc al instanței de contencios

administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul

despăgubirilor, astfel că prin lege specială derogatorie s-a

prevăzut competența tribunalului.

Hotărând asupra conflictului

negativ de competență ivit între cele două instanțe, în condițiile

art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de

contencios administrativ, pentru considerentele în continuare arătate:

Sesizând instanța de contencios

administrativ, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la achitarea sumei de

80.202 lei, cu indexările legale, reprezentând despăgubirile stabilite

în temeiul Legii nr. 290/2003 de Comisia Județeană de pe lângă I.P.J.

Vâlcea, prin Hotărârea  nr. 65/2007 validată de pârâtă, pentru

bunurile imobile rămase în teritoriul Republicii Moldova.

Reclamata și-a întemeiat

pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 290/2003, ale H.G. nr. 1120/2006

și H.G. nr. 57/2008.

Potrivit art. 8 alin. (5) din Legea

nr. 290/2003, hotărârile A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003

sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare.

Același text de lege prevede,

la alin. (6), că hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse

căilor de atac prevăzute de lege.

Prevederi similare conțin

și Normele metodologice de aplicare a legii nr. 290/2003 aprobate prin

H.G. nr. 1120/2006, așa cum au fost modificate prin H.G. nr. 57/2008.

Astfel, potrivit art. 17 alin. (1) și

(4) lit. e) din aceste Norme metodologice, Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003

care funcționează în cadrul A.N.R.P. verifică documentele de

plată depuse de beneficiarii despăgubirilor și propune

vicepreședintelui efectuarea plății pe baza documentelor

prezentate, iar în conformitate cu dispozițiile alin. (6) ale

aceluiași text, deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului

judecătoresc conform prevederilor legale, putând fi atacate la secția

de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază

reclamantul.

Întrucât aceste norme legale cu

caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 – prevăd competența

exclusivă a secției de contencios administrativ a tribunalului în

primă instanță, în ceea ce privește acțiunile având ca

obiect contestarea hotărârilor A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea legii

nr. 290/2003 și a deciziilor vicepreședintelui A.N.R.P., pentru

identitate de rațiune competența materială este aceeași în

privința oricăror acțiuni întemeiate pe prevederile respectivei

legi.

Față de cele expuse,

competența de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului

Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a litigiului privind pe P.R. și pe A.N.R.P. în favoarea Tribunalului

Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 mai 2010.