ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2750/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.R. a chemat în judecată A.N.R.P. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 80.202 lei despăgubiri civile. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că i-a fost recunoscut dreptul de a i se acorda despăgubiri în calitate de moștenitoare a autorului său P.N. prin hotărârea nr. 65 din 12 octombrie 2007, iar ca urmare a validării hotărârii a solicitat acordarea despăgubirilor integral sau eșalonat în două tranșe, însă, deși de la data stabilirii acestora au trecut mai mult de doi ani, nu a primit nici o sumă.

Tribunalul Vâlcea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1388 din 3 noiembrie 2009, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reținând că prin O.U.G. nr. 81/2007 a fost modificat Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în sensul că despăgubirilor acordate prin hotărâri ale Consiliilor Județene și Municipiului București li se aplică procedura prevăzută de Legea nr. 247/2007, iar plata despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 290/2003 se face de către A.N.R.P. Cum în cauză cererea este îndreptată împotriva unei autorități centrale, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența aparține Curții de apel.

La rândul ei, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 25/ F – CONT din 27 ianuarie 2010, a declinat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea și, constatând ivit conflict negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării unui regulator de competență. Curtea de Apel Pitești a reținut în motivarea hotărârii faptul că potrivit art. 7 din H.G. nr. 1120/2006 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, cu modificările aduse prin H.G. nr. 57/2008, plata despăgubirilor se propune de către Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 vicepreședintelui A.N.R.P.

desemnat cu coordonarea serviciului respectiv. Deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc al instanței de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul despăgubirilor, astfel că prin lege specială derogatorie s-a prevăzut competența tribunalului. Hotărând asupra conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, în condițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ, pentru considerentele în continuare arătate: Sesizând instanța de contencios administrativ, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la achitarea sumei de 80.202 lei, cu indexările legale, reprezentând despăgubirile stabilite în temeiul Legii nr. 290/2003 de Comisia Județeană de pe lângă I.P.J.

Vâlcea, prin Hotărârea nr. 65/2007 validată de pârâtă, pentru bunurile imobile rămase în teritoriul Republicii Moldova. Reclamata și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 290/2003, ale H.G. nr. 1120/2006 și H.G. nr. 57/2008. Potrivit art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003, hotărârile A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Același text de lege prevede, la alin. (6), că hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. Prevederi similare conțin și Normele metodologice de aplicare a legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G.

nr. 1120/2006, așa cum au fost modificate prin H.G. nr. 57/2008. Astfel, potrivit art. 17 alin. (1) și (4) lit. e) din aceste Norme metodologice, Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003 care funcționează în cadrul A.N.R.P. verifică documentele de plată depuse de beneficiarii despăgubirilor și propune vicepreședintelui efectuarea plății pe baza documentelor prezentate, iar în conformitate cu dispozițiile alin. (6) ale aceluiași text, deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc conform prevederilor legale, putând fi atacate la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul. Întrucât aceste norme legale cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 – prevăd competența exclusivă a secției de contencios administrativ a tribunalului în primă instanță, în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor A.N.R.P.

- Serviciul pentru aplicarea legii nr. 290/2003 și a deciziilor vicepreședintelui A.N.R.P., pentru identitate de rațiune competența materială este aceeași în privința oricăror acțiuni întemeiate pe prevederile respectivei legi. Față de cele expuse, competența de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe P.R. și pe A.N.R.P. în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.