ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1099 din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul S.D. în contradictoriu cu Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și A.N.R.P. în favoarea Curții de Apel Pitești. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea cererii introductive a reținut că cererea reclamantului vizează acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998, însă reclamantul nu a epuizat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 9/1998, întrucât reclamantul nu se află în posesia unei hotărâri a Comisiei Centrale, pentru a putea fi competent tribunalul.

Instanța a constatat că cererea de chemare în judecată este formulată în contradictoriu cu o autoritate publică de nivel central, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ, care stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel. Prin sentința nr. 210/F/ Cont din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești a fost disjuns capătul doi al cererii de chemare în judecată formulată de S.D. și a fost format un alt dosar, iar în privința capătului unu din cererea introductivă a fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vâlcea. Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel Pitești a reținut că până la acest moment cererea reclamantului adresată Comisiei Municipiului București nu a fost soluționată, iar A.N.R.P. nu poate fi obligată odată cu prima pârâtă la soluționarea cererii, pentru că cererea față de A.N.R.P. este accesorie celei dintâi, căci emiterea titlurilor de plată nu poate fi făcută decât după ce Comisia Municipiului București a emis decizia de compensare și această decizie a fost validată de Comisia Centrală. Pentru aceste considerente, instanța a disjuns capătul doi din cerere și a dispus formarea unui nou dosar.

Curtea a constatat că în mod greșit Tribunalul și-a declinat competența de soluționare a primului capăt de cerere, întrucât văzând dispozițiile art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 9/1998 a rezultat că hotărârile emise de Comisia Municipiului București se înaintează spre validare Comisiei Centrale, iar hotărârea acesteia din urmă poate fi contestată la secția de contencios administrativ a tribunalelor județene, motiv pentru care cererea reclamantului de obligare a Comisiei Municipiului București să-i soluționeze petiția urmează a fi soluționată de Tribunalul Vâlcea. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Conflictul de competență ivit între Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea se va rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei privind pe S.D. în contradictoriu cu Comisia Municipiului București în favoarea Tribunalului Vâlcea, pentru considerentele ce urmează. Cererea de chemare în judecată are ca temei de drept prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, respectiv ale normelor metodologice pentru aplicarea acestui act normativ aprobate prin H.G. nr. 753/1998.

Ținând seama de obiectul cererii de chemare în judecată și pentru rațiuni de simetrie juridică, se apreciază că prin sentința Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit în mod corect competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998 și art. 31 din O.G. nr. 94/2004 în favoarea Tribunalului Vâlcea, dat fiind caracterul derogatoriu al normelor de procedură instituite prin actele normative enunțate anterior, care stabilesc în mod expres competența materială de soluționare a unor astfel de cauze în favoarea secției de contencios administrativ, a Tribunalului.

În altă ordine de idei, trebuie precizat că art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificarile si completările ulterioare, prevede că, “prin decizie, vicepreședintele A.N.R.P., care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București.

Deciziile de plata prin care se modifica hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin care se soluționează contestațiile se comunica beneficiarilor și pot fi atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.” Ca atare, Înalta Curte reține că nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată și apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 9/1998, soluție de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor secției contencios administrativ a Înaltei Curții de Casație și Justiție din data de 03 decembrie 2007, conform ar.33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Având în vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe S.D. în contradictoriu cu Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și A.N.R.P. în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.