ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2010

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1099 din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de

reclamantul S.D. în contradictoriu cu

Comisia Municipiului București pentru

aplicarea Legii nr. 9/1998 și A.N.R.P. în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța investită cu soluționarea cererii introductive a

reținut că cererea reclamantului vizează acordarea de despăgubiri în temeiul

Legii nr. 9/1998, însă reclamantul nu a epuizat procedura prevăzută de art. 7

din Legea nr. 9/1998, întrucât reclamantul nu se află în posesia unei hotărâri

a Comisiei Centrale, pentru a putea fi competent tribunalul.

Instanța a constatat

că cererea de chemare în judecată este formulată în contradictoriu cu o

autoritate publică de nivel central, motiv pentru care sunt aplicabile

dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ, care stabilesc

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel.

Prin sentința nr. 210/F/

Cont din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești a fost disjuns capătul doi

al cererii de chemare în judecată formulată de S.D. și a fost format un alt

dosar, iar în privința capătului unu din cererea introductivă a fost declinată

competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vâlcea. Instanța a constatat

ivit un conflict negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea de Apel Pitești a reținut că până la acest moment

cererea reclamantului adresată Comisiei Municipiului București nu a fost

soluționată, iar A.N.R.P. nu poate fi obligată odată cu prima pârâtă la

soluționarea cererii, pentru că cererea față de A.N.R.P. este accesorie celei

dintâi, căci emiterea titlurilor de plată nu poate fi făcută decât după ce

Comisia Municipiului București a emis decizia de compensare și această decizie

a fost validată de Comisia Centrală.

Pentru aceste

considerente, instanța a disjuns capătul doi din cerere și a dispus formarea

unui nou dosar.

Curtea a constatat că

în mod greșit Tribunalul și-a declinat competența de soluționare a primului

capăt de cerere, întrucât văzând dispozițiile art. 7 alin. (1) și (4) din

Legea nr. 9/1998 a rezultat că hotărârile emise de Comisia Municipiului

București se înaintează spre validare Comisiei Centrale, iar hotărârea acesteia

din urmă poate fi contestată la secția de contencios administrativ a

tribunalelor județene, motiv pentru care cererea reclamantului de obligare a

Comisiei Municipiului București să-i soluționeze petiția urmează a fi

soluționată de Tribunalul Vâlcea.

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 C. proc. civ.,

urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Conflictul de

competență ivit între Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea se va rezolva

în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei privind pe S.D. în

contradictoriu cu Comisia Municipiului București în favoarea Tribunalului

Vâlcea, pentru considerentele ce urmează.

Cererea de chemare în

judecată are ca temei de drept prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea

de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea

statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat

la Craiova, la 7 septembrie 1940, respectiv ale normelor metodologice pentru

aplicarea acestui act normativ aprobate prin H.G. nr. 753/1998.

Ținând

seama de obiectul cererii de chemare în judecată și pentru rațiuni de simetrie

juridică, se apreciază că prin sentința Curții de Apel Pitești, secția contencios

administrativ și fiscal, s-a stabilit în mod corect competența de soluționare a

cauzei în raport de dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998 și art. 31

din O.G. nr. 94/2004 în favoarea Tribunalului Vâlcea, dat fiind caracterul

derogatoriu al normelor de procedură instituite prin actele normative enunțate

anterior, care stabilesc în mod expres competența materială de soluționare a

unor astfel de cauze în favoarea secției de contencios administrativ, a

Tribunalului.

În altă

ordine de idei, trebuie precizat că art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007

privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului

de lucru al Guvernului, cu modificarile si completările ulterioare,

prevede

că, “prin decizie, vicepreședintele A.N.R.P., care coordonează aplicarea Legii nr.

9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în

conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene,

respectiv ale comisiei municipiului București.

Deciziile

de plata prin care se modifica hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și

cele prin care se soluționează contestațiile se comunica beneficiarilor și pot

fi atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a

tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.”

Ca atare, Înalta

Curte reține că nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia

competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr.

554/2004, modificată și apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia

generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei

norme speciale, respectiv Legea nr. 9/1998, soluție de principiu ce a fost

adoptată de Plenul judecătorilor secției contencios administrativ a Înaltei Curții

de Casație și Justiție din data de 03 decembrie 2007, conform

ar.33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea

administrativă a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Având în vedere

considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și

care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului Vâlcea,

secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei

privind pe S.D. în contradictoriu cu Comisia Municipiului București pentru

aplicarea Legii nr. 9/1998 și A.N.R.P. în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2010.