- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 20 decembrie 2005
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
- Prejudiciu material — sumă acordată
- Prejudiciu moral
- Cheltuieli de judecată — cerere respinsă
- Cheltuieli de judecată — sumă acordată
Özer și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
În 1993, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü), un organism de stat responsabil, printre altele, pentru construcția autostrăzii, a expropriat o parte a unei parcele de teren din Ankara aparținând reclamanților și altor persoane. Un comitet de experți a evaluat valoarea terenurilor reclamanților și suma fixată a fost plătită astfel atunci când a avut loc expropiarea. La 28 decembrie 1993, reclamanții, împreună cu douăzeci și un coproprietenți, au depus un caz la Tribunalul Civil Ankara de Primă Instanță, cerând o compensație sporită. La 14 septembrie 1994, Tribunalul Civil Ankara de Primă Instanță a acordat reclamanților compensații suplimentare de 5.305.080,000 de lire turce (TRL) (aproximativ 126.200 euro) plus dobânzi la rata legală aplicabilă la data hotărârii instanței, care decurge de la 15 februarie 1993. Valoarea compensației acordate reclamanților a fost de 2,269,264,010 TRL (aproximativ 53,980).
La 30 ianuarie 1995, Curtea de casă a susținut hotărârea instanței de primă instanță. 10. La 17 februarie 1998, administrația a plătit reclamanților un total de 13.208.453.000 TRL (aproximativ 53.900 EUR). Reclamanții au primit TRL 5.649.955.705 (aproximativ 23.000 EUR). 11. Legea și practicile interne relevante sunt stabilite în Aka v. Hotărârea Turciei din 23 septembrie 1998 (Reporturi ale hotărârilor și deciziilor 1998-VI, §§ 17-25).
6. In 1993, the General Directorate of National Roads and Highways (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü), a State body responsible, inter alia, for motorway construction, expropriated a part of a plot of land in Ankara belonging to the applicants and several other persons. A committee of experts assessed the value of the applicants’ land and the sum fixed thereby was paid when the expropriation took place. 7. On 28 December 1993 the applicants, along with twenty-one coowners, lodged a case with the Ankara Civil Court of First Instance, requesting increased compensation.
8. On 14 September 1994 the Ankara Civil Court of First Instance awarded the plaintiffs additional compensation of 5,305,080,000 Turkish liras (TRL) (approximately 126,200 euros (EUR)) plus interest at the statutory rate applicable at the date of the court’s decision, running from 15 February 1993. The amount of compensation that was awarded to the applicants was TRL 2,269,264,010 (approximately EUR 53,980). 9. On 30 January 1995 the Court of Cassation upheld the judgment of the first-instance court. 10. On 17 February 1998 the administration paid the plaintiffs a total of TRL 13,208,453,000 (approximately EUR 53,900). The applicants received TRL 5,649,955,705 (approximately EUR 23,000). 11. The relevant domestic law and practice are set out in the Aka v. Turkey judgment of 23 September 1998 (Reports of Judgments and Decisions 1998-VI, §§ 17-25).