ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3066/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.C. a solicitat suspendarea deciziei de imputare nr. 1649 din 10 octombrie 2008 emisă de pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și anularea deciziei cu același număr. î n motivarea cererii de suspendare a deciziei de imputare, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, respectiv condiția prevenirii unei pagube iminente și existența cazului bine justificat. Prin încheierea de ședința din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a deciziei de imputare nr. 1649 din 10 octombrie 2008 emisa de pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În condițiile în care reclamantul nu contestă de principiu existența unei obligații de restituire a unor sume de bani pentru cheltuielile de școlarizare, instanța de fond a constatat că în cauză nu există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului, iar modul de stabilire a acestor sume și cuantumul lor real sunt aspecte ce vor fi soluționate cu ocazia soluționării fondului. î mpotriva acestei încheieri de ședință , considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs S.C. S-a criticat hotărârea pentru faptul că a fost pronunțată fără temei legal, instanța apreciind că suspendarea nu poate opera doar pentru faptul că suma imputată este disproporționată, pentru că verificarea cuantumului cheltuielilor imputate nu se poate face decât prin judecarea fondului.

Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând motivele de recurs și încheierea atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele: Curtea de Apel București prin încheierea din 16 octombrie 2009, a respins cererea de suspendare a executării deciziei de imputare nr. 164915/2008 emisă de pârâtă, apreciindu-se că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Din analiza actelor dosarului rezultă fără posibilitate de tăgadă că în speță nu există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, întrucât recurentul-reclamant nu contestă existența obligației de restituire a sumelor de bani. Aspectele relatate în cererea de suspendare privesc probleme de fond, care trebuie analizate în detaliu cu ocazia admiterii și administrării de probatorii.

Cazul bine justificat și paguba iminentă, nu au fost dovedite de recurent și sunt condiții expres prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 fără de care instanța de fond nu poate concluziona în ceea ce privește suspendarea actului administrativ. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că Încheierea atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de S.C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.C. împotriva Încheierii de ședință din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.