ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3066/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul S.C. a solicitat suspendarea deciziei

de imputare nr. 1649 din 10 octombrie 2008 emisă de pârâta Direcția

Generală de Poliție a Municipiului București și anularea

deciziei cu același număr.

î

n

motivarea cererii de suspendare a deciziei de imputare, reclamantul a

arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea

nr. 554/2004, respectiv condiția prevenirii unei pagube iminente și

existența cazului bine justificat.

Prin încheierea de ședința din

6 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII a

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea

de suspendare a deciziei de imputare nr. 1649 din 10 octombrie 2008 emisa de

pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului

București.

Pentru a pronunța această

încheiere, prima instanță a reținut, în esență,

următoarele:

În condițiile în care reclamantul nu

contestă de principiu existența unei obligații de restituire a

unor sume de bani pentru cheltuielile de școlarizare, instanța de

fond a constatat că în cauză nu există o îndoială

serioasă cu privire la legalitatea actului, iar modul de stabilire a

acestor sume și cuantumul

lor

real sunt aspecte ce vor fi soluționate cu ocazia soluționării

fondului.

î

mpotriva

acestei încheieri de ședință , considerând-o netemeinică

și nelegală, a declarat recurs S.C.

S-a criticat hotărârea pentru faptul

că a fost pronunțată fără temei legal, instanța

apreciind că suspendarea nu poate opera doar pentru faptul că suma

imputată este disproporționată, pentru că verificarea

cuantumului cheltuielilor imputate nu se poate face decât prin judecarea

fondului.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând motivele de recurs și încheierea

atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține

următoarele:

Curtea de Apel București prin

încheierea din 16 octombrie 2009, a respins cererea de suspendare a

executării deciziei de imputare nr. 164915/2008 emisă de pârâtă,

apreciindu-se că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 14

din Legea nr. 554/2004.

Din analiza actelor dosarului

rezultă fără posibilitate de tăgadă că în

speță nu există o îndoială serioasă cu privire la

legalitatea actului administrativ, întrucât recurentul-reclamant nu

contestă existența obligației de restituire a sumelor de bani.

Aspectele relatate în cererea de

suspendare privesc probleme de fond, care trebuie analizate în detaliu cu

ocazia admiterii și administrării de probatorii.

Cazul bine justificat și paguba

iminentă, nu au fost dovedite de recurent și sunt condiții

expres prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 fără de care

instanța de fond nu poate concluziona în ceea ce privește suspendarea

actului administrativ.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază

că Încheierea atacată este legală și temeinică, motiv

pentru care va respinge recursul declarat de S.C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C.

împotriva Încheierii de ședință din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.