ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3023/2009

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 119 pronunțată la data de 18 martie 2009, în Dosarul nr. 7946/118/2008, Tribunalul Constanța a hotărât: Menține încadrarea juridică dată faptei prin actul de inculpare. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., condamnă inculpata A.A. - fiica lui G. și E., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata detenției. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada executată prin măsurile reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 27 august 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatei. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 a obligat inculpata la plata sumei de 1836,60 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța. A luat act că partea vătămată A.M. nu a formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat în folosul statului corpurile delicte: o bluză de bumbac de culoare albă și un cuțit cu lungimea lamei de 13,5 cm și mâner din material plastic. În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile de avocat din oficiu pentru faza de urmărire penală și pentru faza de cercetare judecătorească, în sumă de câte 200 lei, se decontează din fondurile M.J.

către Baroul Constanța, în favoarea avocat B.A. și, respectiv, avocat C.C. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat”. Pentru pronunțarea hotărârii, instanța a stabilit situația de fapt următoare: La data de 26 august 2008, inculpata A.A. i-a aplicat cu un cuțit părții vătămate A.M. cu care avea relații de concubinaj, o lovitură în partea dreaptă a toracelui cauzându-i leziuni care au necesitat 25-27 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol prin insuficiență respiratorie ca urmare a hemopneumotoraxului drept, consecutiv plăgii înjunghiate penetrante de hemitorace drept. Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpata A.A.

a declarat apel cu privire la încadrarea juridică în sensul reținerii infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., neavând intenția să o ucidă pe partea vătămată, respectiv cu privire la individualizarea pedepsei, prin aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74 C. pen. și art. 81 C. pen., față de atitudinea în momentul imediat următor săvârșirii faptei prin anunțarea poliției și salvării, față de poziția sinceră, cooperantă cu organele judiciare, de concluziile raportului Serviciului de probațiune. Sub aspectul acțiunii penale, criticată de apelantă în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, pe baza probelor - declarațiile părții vătămate coroborate cu raportul de constatare medico-legală nr. 451/LR din 9 septembrie 2008, emis de S.M.L.

Constanța, cu declarațiile martorului V.M., declarațiile inculpatei de recunoaștere, rezultă fără putință de tăgadă că în seara de 26 august 2008, pe fondul unor discuții contradictorii, fiind lovită cu pumnul și apoi cu palmele de către partea vătămată A.M., inculpata A.A. a căzut la sol și, când s-a ridicat, a luat un cuțit de pe masa din bucătărie și l-a lovit în piept în pe partea vătămată cauzându-i leziuni 25-27 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol prin insuficiență respiratorie ca urmare a hemopneumotoraxului drept, consecutiv plăgii înjunghiate penetrante de hemitorace drept faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

Sub aspectul încadrării juridice, pentru delimitarea infracțiunii de vătămare corporală gravă de tentativa la infracțiunea de „omor”, esențială este latura subiectivă, respectiv intenția cu care făptuitorul a acționat și pentru stabilirea acesteia se au în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta și anume, natura obiectului vulnerant folosit, intensitatea și efectele loviturilor, zona corpului vizat ca și urmările produse.

Astfel, în cauză, lovirea părții vătămate cu un corp apt să produsă moartea (cuțitul), într-o zonă vitală, cu intensitate și urmările produse - leziuni ce au necesitat 25-27 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și i-au pus viața în primejdie sunt elemente care conduc la concluzia că inculpata a prevăzut rezultatul faptei sale - moartea părții vătămate și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, acționând cu intenție indirectă, fapta sa întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de „omor” și nu pe cele ale infracțiunii de „vătămare corporală gravă” prevăzută de art. 182 C. pen., așa încât, cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată.

Însă, actele de violență exercitate de către partea vătămată prin lovirea cu pumnul, apoi cu palmele peste față, în condițiile în care asemenea violențe se manifestau cu o anumită frecvență, au fost de natură să-i provoace inculpatei (căzută la sol, fără a avea nici o garanție că violențele ar fi încetat) o stare de puternică tulburare sub stăpânirea căreia a ripostat prin luarea cuțitului aflat în apropiere pe masă și lovirea părții vătămate, împrejurare care constituie circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

și care se impune a fi aplicată în favoarea inculpatei; în același sens sunt constatările Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța care, prin „referatul de evaluare” a arătat că inculpata nu a mai fost surprinsă și cu alte ocazii adoptând conduite violente în timp ce a fost în repetate rânduri victima agresiunilor fizice ale părții vătămate A.M., cu două zile înaintea comiterii infracțiunii, fiind bătută sever cu un lemn (potrivit declarațiilor familiei H.G. și H.F. ascultați de către consilierul Serviciului). Prin urmare, referitor la individualizarea pedepsei, apelul declarat de inculpata A.A. este fondat. Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 51/ P din 19 iunie 2009 a decis următoarele: În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelul declarat de inculpata A.A. - deținută în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 119 din data de 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 7946/118/2008, a desființat sentința primei instanțe și a dispus: A redus pedeapsa de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzură de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu au contravenit deciziei. Conform art. 383 alin. 1) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a dedus arestul preventiv de la 18 martie 2009 la zi. În baza art. 383 alin. 1) C. proc.

pen. și art. 160 b C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive luate față de apelanta inculpată A.A. - fiica lui G. și E., cu începere de la 19 iunie 2009. Conform art. 189 C. proc. pen., „Protocolul” încheiat între M.J.L.C. și Uniunea Națională a Barourilor din România (26 noiembrie 2008), onorariul în sumă de 200 lei pentru avocat C.D.C. se va plăti din fondurile M.J.L.C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei rețineri a scuzei provocării cu consecința greșitei individualizări a pedepsei.

Prin motivele de recurs Parchetul a susținut că instanța de apel nu a luat în considerare că inițiativa declanșării conflictului a aparținut inculpatei care i-a reproșat victimei că o înșeală, fapt care a constituit motivul enervării inculpatei care pe fondul și a consumului de băuturi alcoolice i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona hemitoracelui drept cu intensitate. De asemenea, Parchetul a criticat decizia instanței de apel și cu privire la reducerea pedepsei de la 5 ani la 2 ani închisoare, pedeapsă care este prea blândă în raport cu circumstanțele reale ale săvârșirii tentativei la infracțiunea de omor. În drept, parchetul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. referitoare la greșita individualizare a pedepsei. Examinând hotărârea atacată sub aspectele menționate de Parchet, cât și prin prisma cazului de casare menționat, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat. Pe baza probelor administrate în cauză, corect s-a reținut că fapta inculpatei A.A., care la data de 26 august 2008 a aplicat părții vătămate A.M., concubinul său, o lovitură cu un cuțit în partea dreaptă a toracelui cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol prin insuficiență respiratorie ca urmare a hemopneumotoraxului drept, consecutiv plăgii înjunghiate penetrante de hemitorace drept, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, prevăzute de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 C. pen. Înalta Curte constată că instanța de apel în mod greșit a reținut în favoarea inculpatei A.A. scuza provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. proc. pen. Această circumstanță atenuantă există atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții sau tulburări, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Din textul de lege care reglementează scuza provocării rezultă, printre altele, că starea de tulburare sau emoție trebuie să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate, în sensul că fapta provocatoare a victimei este cauza infracțiunii, deoarece aceasta determină riposta din partea celui provocat.

Aceasta presupune că infracțiunea nu trebuie să fie consecința unei manifestări provocatoare a infractorului. Ori, în cauză, din probele administrate rezultă că nu se poate reține în favoarea inculpatei A.A. circumstanța atenuantă legală în condițiile în care prin propriul său act provocator a determinat riposta victimei, căreia intimata i-a răspuns apoi prin săvârșirea infracțiunii. Din declarațiile victimei și ale martorului V.M., coroborate și cu declarațiile inculpatei, rezultă că aceasta a declanșat conflictul care a culminat cu săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor. Astfel, pe fondul consumului de alcool, inculpata a provocat o ceartă, reproșându-i victimei că o înșeală cu o altă femeie, iar atitudinea intimatei a determinat riposta părții vătămate care i-a aplicat acesteia două lovituri cu palma peste cap, momente după care inculpata a luat un cuțit, cu care i-a aplicat o lovitură în zona toracelui, cu intensitate.

De aemenea, Înalta Curte apreciază că fapta inculpatei nu-și poate găsi explicație în pretinsa tulburare produsă de fapta victimei care i-a aplicat două lovituri cu palma, datorită disproporției vădite dintre actul pretins provocator și ripostă (aplicarea unei lovituri cu cuțitul în zona toracelui, lovitură care i-a pus în primejdie viața părții vătămate). Însă, Înalta Curte apreciază că în favoarea inculpatei pot fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen. (conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii) și 74 lit. c) (atitudinea inculpatei după săvârșirea infracțiunii). Astfel, se constată că inculpata este infractoare primară, desfășura o activitate utilă anterior săvârșirii infracțiunii, iar după comiterea faptei a anunțat autoritățile, ceea ce a determinat sosirea la locul faptei a unei ambulanțe, care l-a transportat pe A.M.

la spital, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale. De asemenea, în favoarea reținerii circumstanțelor atenuante pledează și atitudinea personală corectă a inculpatei, care a fost sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, ajutând în acest fel la aflarea adevărului în cauză. Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere și regretul constant manifestat de intimată față de consecințele faptei sale. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchet, va casa decizia penală și sentința penală, în sensul celor anterior menționate. Va înlătura aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen. referitor la reținerea scuzei provocării.

Va reține în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și va face aplicarea disp. art. 76 alin. (2) C. pen., și va stabili o pedeapsă în cuantum de 3 ani închisoare, pedeapsă care, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatei, corespunde, atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, preventiv și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. Se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatei prin prezenta decizie durata prevenției la zi. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate în cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 51/ P din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpata A.A. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 119 din 18 martie 2009 a Tribunalului Constanța, în parte, și rejudecând: Înlătură aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Face aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. și aplică inculpatei pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 27 august 2008 la 29 septembrie 2009. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 septembrie 2009.