ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4736/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe calea contenciosului

administrativ, reclamantul F.L. a chemat în judecată pârâtul F.P., solicitând

respectarea deciziei A.V.A.S. nr. 314 din 8 noiembrie 2005 și a deciziei

Primarului municipiului București nr. 5501 din 6 martie 2006.

Ulterior, cererea a fost

precizată în sensul de a chema în judecată pârâta

A.N.R.P.

, contestând adresa din 10 octombrie

2007 emisă de această pârâtă, prin care dosarul înaintat de Primăria

Municipiului București,

C.C.S.D.,

a fost trimisă spre reevaluare Comisiei pentru aplicarea

Legii nr. 10/2001.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că, deși prin dispoziția emisă de Primarul General și prin

decizia A.V.A.S. nr. 314/2005 s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent în

favoarea reclamantului, pentru imobilul situat în București, sector 2, Comisia

Centrală din cadrul

A.N.R.P.

a

trimis dosarul spre reevaluare.

Inițial, cauza a fost

înregistrată la Tribunalul București care, prin sentința civilă nr. 1813/2008,

a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 1313

din 27 martie  2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța fondului a reținut că soluția pârâtei privind trimiterea

dosarului la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 este legală, deoarece

se impune efectuarea unei expertize topografice, având ca obiect identificarea

parcelei menționată în chitanța din 6 octombrie 1936, cu unul dintre cele două

numere, 7 sau 9.

Împotriva sentinței civile

pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul F.L., în

care arată că imobilul pentru care solicită acordarea despăgubirilor este situat

în București, la nr. 9, imobil ce a fost expropriat, iar cel de la nr. 7,

există și nu a fost demolat.

Se obligă să depună la dosar

expertiza topografică cerută de A.N.R.P.

A fost depus la dosar

raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul N.V.V. din

care rezultă că terenul de la nr. 9 a fost demolat și a fost expropriat prin

Decretul Consiliului de Stat nr. 149/1976.

A.N.R.P.

a formulat întâmpinare și a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

După examinarea motivelor de

recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamantul este

beneficiarul deciziei nr. 314 din 8 noiembrie 2005 emisă de A.V.A.S., prin care

se propune acordarea de măsuri reparatorii pentru o suprafață de teren de 190

m.p. și al dispoziției din 6 martie  2006 a Primarului municipiului București

prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția

demolată din București, sector 2.

Pentru că existau neconcordanțe

cu privire la amplasarea terenului de 190 m.p.,

C.C.S.D.

a trimis dosarele ce au fost

conexate la A.V.A.S. în vederea întocmirii unui raport de expertiză.

Acest raport de expertiză nu

a fost efectuat, dar dosarul a fost restituit

C.C.S.D.

de către A.V.A.S.

Acesta este motivul pentru

care reclamantul - recurent nu poate beneficia de despăgubirile propuse pentru

imobilul demolat și pentru terenul aferent.

În prezenta cauză,

reclamantul a contestat adresa prin care

C.C.S.D.

a restituit dosarul către A.V.A.S. dar, așa cum chiar

recurentul recunoaște, nu există niciun motiv de nelegalitate a acestei adrese.

Recunoașterea recurentului

este dovedită cu faptul că a procedat la efectuarea unei expertize tehnice care

să identifice suprafața de teren, raport de expertiză pe care recurentul l-a

depus la dosar.

Însă, pentru soluționarea

cererilor sale se impune ca expertiza să fie depusă la C.C.S.D. pentru a se

putea analiza și urma procedura prevăzută de titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de F.L. împotriva sentinței împotriva sentinței civile nr. 1313 din 27 martie 2009

a Curții de Apel București. secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2009.