ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5345/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3430 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta H.D., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin aceeași sentință, instanța de fond a respins excepția prematurității acțiunii, invocată de pârât. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Excepția prematurității cererii privind obligarea pârâtului la desemnarea unui evaluator a fost apreciată de către prima instanță ca neîntemeiată, motivat de faptul că, la momentul introducerii acțiunii, dosarul administrativ se afla înaintat pârâtului.

Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că Legea nr. 247/2005 a fost adoptată în vederea realizării reformei în domeniile proprietății și justiției, de esența acestei reforme ținând și soluționarea cu celeritate a cererilor formulate în aceste domenii. Or, se arată în considerentele sentinței atacate, în cauză se constată că, deși dosarul reclamantei referitor la acordarea de măsuri reparatorii a fost înregistrat de cel puțin doi ani la instituția pârâtă, aceasta contestă în mod corect caracterul complet al dosarului, pârâtul arătând că lipsesc documente esențiale, cerute de lege, privind descrierea imobilului construcție demolat, referitoare la suprafețele construcției, anul construirii, starea acesteia, materialele de construcție folosite, actele existente la dosar nefiind suficiente sub acest aspect, reclamanta nefăcând dovada existenței unui refuz nejustificat din această perspectivă.

Instanța de fond reține, de asemenea, că, potrivit dispozițiilor legale aplicabile, în prealabil desemnării evaluatorului, trebuie verificată situația imobilului, inclusiv prin prisma documentelor evidențiate, a căror depunere incumbă în primul rând, persoanei îndreptățite; ca atare, întrucât s-a constatat această deficiență și cum chiar pârâtul a luat măsuri pentru înlăturarea acesteia, prin trimiterea dosarului către primărie, pentru a verifica deținerea documentelor necesare în acest sens, în speță nu ne aflăm în fața unui refuz nejustificat de desemnare a unui evaluator.

Totodată, prin încheierea de ședință din 14 octombrie 2009, în care s-a menționat că este atacabilă cu recurs odată cu fondul, prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de pârât, prin care solicită sesizarea instanței competente cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispoziției nr. 7479 din 12 februarie 2007 emisă de Primăria Municipiului București, reținându-se că actul respectiv nu este un act administrativ, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, întrucât are ca obiect raporturi juridice de natură civilă și nu a fost emis în regim de putere publică. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a arătat în motivele de recurs că instanța de fond a respins excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 7479/2007 emisă de Primăria Municipiului București, când de fapt trebuia să suspende cauza și să trimită dosarul Tribunalului București conform art. 2 C. proc. civ. Primăria Municipiului București a emis dispoziția în litigiu cu încălcarea Legii nr. 10/2001, art. 3, în speță trebuind admisă excepția de nelegalitate potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, susținerile din recurs și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin încheierea din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Tribunalului București, cu excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 7479/2007 emisă de Primăria Municipiului București, întrucât nu este act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, avându-se în vedere că raporturile juridice sunt de natură civilă, acest act nefiind emis în regim de putere publică, ci în calitate de entitate notificată. Această încheiere este fără posibilitate de tăgadă supusă recursului odată cu fondul cauzei care s-a soluționat prin sentința recurată - nr. 3430 din 21 octombrie 2009. Primăria Capitalei, sesizată de intimată, a analizat dosarul acesteia în ceea ce privește dreptul său de proprietate conform Legii nr. 10/2001 și a emis dispoziția în litigiu.

Invocarea excepției de nelegalitate a dispoziției nr. 7479/2007 a fost corect rezolvată de Curtea de Apel București prin încheierea de care am făcut vorbire, în speță acest act fiind emis de Primărie în calitate de autoritate notificată de reclamantă, iar atacarea cu recurs a acestei încheieri conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 se face odată cu fondul. Prin sentința în litigiu s-a respins acțiunea reclamantei pentru că în speță nu s-a constatat refuzul nejustificat al autorității publice de a desemna un evaluator întrucât nu a fost depusă documentația necesară prevăzută de Legea nr. 247/2005. Recursul nu a fost promovat de reclamantă, ci doar de pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care prin această hotărâre judecătorească nu a suferit niciun fel de prejudiciu prin respingerea acțiunii formulate de H.D.

și, prin urmare, nu are interes în promovarea căii de atac. Corect Curtea de apel s-a pronunțat, respingând ca inadmisibilă sesizarea Tribunalului privind excepția de nelegalitate a deciziei nr. 7479/2007, aceasta vizând raporturi juridice de altă natură decât cele administrative, fapt desprins din cuprinsul deciziei fără posibilitate de tăgadă. Prin urmare, sentința atacată este legală, recursul formulat urmând să fie respins pentru considerentele mai sus invocate, atât referitor la sesizarea Tribunalului București privind excepția de nelegalitate, cât și la fondul pricinii soluționat prin această hotărâre judecătorească. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței nr. 3430 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata către intimata H.D. a sumei de 4.000 RON, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.