ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5345/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3430 din 21 octombrie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta H.D., în contradictoriu

cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin aceeași sentință, instanța de fond a respins excepția prematurității acțiunii,

invocată de pârât.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Excepția prematurității

cererii privind obligarea pârâtului la desemnarea unui evaluator a fost apreciată

de către prima instanță ca neîntemeiată, motivat de faptul că, la momentul introducerii

acțiunii, dosarul administrativ se afla înaintat pârâtului.

Cu privire la fondul cauzei,

prima instanță a reținut că Legea nr. 247/2005 a fost adoptată în vederea realizării

reformei în domeniile proprietății și justiției, de esența acestei reforme ținând

și soluționarea cu celeritate a cererilor formulate în aceste domenii.

Or, se arată în considerentele

sentinței atacate, în cauză se constată că, deși dosarul reclamantei referitor la

acordarea de măsuri reparatorii a fost înregistrat de cel puțin doi ani la instituția

pârâtă, aceasta contestă în mod corect caracterul complet al dosarului, pârâtul

arătând că lipsesc documente esențiale, cerute de lege, privind descrierea imobilului

construcție demolat, referitoare la suprafețele construcției, anul construirii,

starea acesteia, materialele de construcție folosite, actele existente la dosar

nefiind suficiente sub acest aspect, reclamanta nefăcând dovada existenței unui

refuz nejustificat din această perspectivă.

Instanța de fond reține,

de asemenea, că, potrivit dispozițiilor legale aplicabile, în prealabil desemnării

evaluatorului, trebuie verificată situația imobilului, inclusiv prin prisma documentelor

evidențiate, a căror depunere incumbă în primul rând, persoanei îndreptățite; ca

atare, întrucât s-a constatat această deficiență și cum chiar pârâtul a luat măsuri

pentru înlăturarea acesteia, prin trimiterea dosarului către primărie, pentru a

verifica deținerea documentelor necesare în acest sens, în speță nu ne aflăm în

fața unui refuz nejustificat de desemnare a unui evaluator.

Totodată, prin încheierea

de ședință din 14 octombrie 2009, în care s-a menționat că este atacabilă cu recurs

odată cu fondul, prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de

pârât, prin care solicită sesizarea instanței competente cu soluționarea excepției

de nelegalitate a dispoziției nr. 7479 din 12 februarie 2007 emisă de Primăria Municipiului

București, reținându-se că actul respectiv nu este un act administrativ, în sensul

art. 2 din Legea nr. 554/2004, întrucât are ca obiect raporturi juridice de natură

civilă și nu a fost emis în regim de putere publică.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost

dată cu greșita aplicare a legii. S-a arătat în motivele de recurs că instanța de

fond a respins excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 7479/2007 emisă de Primăria

Municipiului București, când de fapt trebuia să suspende cauza și să trimită dosarul

Tribunalului București conform art. 2 C. proc. civ.

Primăria Municipiului

București a emis dispoziția în litigiu cu încălcarea Legii nr. 10/2001, art. 3,

în speță trebuind admisă excepția de nelegalitate potrivit art. 4 din Legea nr.

554/2004.

Recursul este nefondat

și va fi respins.

Examinând actele dosarului,

susținerile din recurs și în raport de dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin încheierea din 14

octombrie 2009, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare

a Tribunalului București, cu excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 7479/2007

emisă de Primăria Municipiului București, întrucât nu este act administrativ în

sensul Legii nr. 554/2004, avându-se în vedere că raporturile juridice sunt de natură

civilă, acest act nefiind emis în regim de putere publică, ci în calitate de entitate

notificată.

Această încheiere este

fără posibilitate de tăgadă supusă recursului odată cu fondul cauzei care s-a soluționat

prin sentința recurată - nr. 3430 din 21 octombrie 2009.

Primăria Capitalei, sesizată

de intimată, a analizat dosarul acesteia în ceea ce privește dreptul său de proprietate

conform Legii nr. 10/2001 și a emis dispoziția în litigiu.

Invocarea excepției de

nelegalitate a dispoziției nr. 7479/2007 a fost corect rezolvată de Curtea de Apel

București prin încheierea de care am făcut vorbire, în speță acest act fiind emis

de Primărie în calitate de autoritate notificată de reclamantă, iar atacarea cu

recurs a acestei încheieri conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 se face odată cu

fondul.

Prin sentința în litigiu

s-a respins acțiunea reclamantei pentru că în speță nu s-a constatat refuzul nejustificat

al autorității publice de a desemna un evaluator întrucât nu a fost depusă documentația

necesară prevăzută de Legea nr. 247/2005.

Recursul nu a fost promovat

de reclamantă, ci doar de pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, care prin această hotărâre judecătorească nu a suferit niciun fel

de prejudiciu prin respingerea acțiunii formulate de H.D. și, prin urmare, nu are

interes în promovarea căii de atac.

Corect Curtea de apel

s-a pronunțat, respingând ca inadmisibilă sesizarea Tribunalului privind excepția

de nelegalitate a deciziei nr. 7479/2007, aceasta vizând raporturi juridice de altă

natură decât cele administrative, fapt desprins din cuprinsul deciziei fără posibilitate

de tăgadă.

Prin urmare, sentința

atacată este legală, recursul formulat urmând să fie respins pentru considerentele

mai sus invocate, atât referitor la sesizarea Tribunalului București privind excepția

de nelegalitate, cât și la fondul pricinii soluționat prin această hotărâre judecătorească.

Văzând și dispozițiile

art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

împotriva sentinței nr. 3430 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata

către intimata H.D. a sumei de 4.000 RON, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2010.