ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1001/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. de

mai sus, A.I.C. a formulat în contradictoriu cu intimații C.V.S., A.D., A.G.,

Comisia Locală Blejoi de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia Județeană

Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991, cerere de revizuire a sentinței civile

nr. 2400 din 9 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr.

3682/94/2007 al acestei instanțe, definitiv prin decizia nr. 1891/R/2008 a

Tribunalului București, contrară deciziei civile nr. 502/R/2006 pronunțate de

Curtea de Apel Brașov.

Invocând motivul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuientul a susținut

contrarietatea celor două hotărâri judecătorești indicate relativ la

modalitatea în care cele două instanțe au motivat calitatea de proprietar a

numitului A.S.D., care i-a transmis suprafața de 480 mp prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 23941 din 27 decembrie 1994.

Deși prin decizia curții de apel sus

evocată s-a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 17596

din 13 iunie 1994 în ceea ce privește terenul din tarlaua B, parcela 670, prin

sentința atacată, judecătoria a omis să analizeze și rețină paragraful

(considerentele) ce atestă indubitabil dovada dreptului de proprietate prin

adeverința nr. 434 din 10 septembrie 1991 emisă pe numele transmițătorului

bunului litigios, și în temeiul căreia a fost perfectată transmisiunea bunului.

Din acest motiv greșit s-a dispus

anularea actului său de dobândire a bunului menționat, dispoziție ce se impune

a fi desființată prin calea de atac exercitată.

Referitor la calea de atac dedusă

judecății, se constată următoarele:

Prin decizia nr. 128 din 29 martie

2006, Tribunalul Brașov a respins excepția prescripției dreptului material la

acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.V.S.

A constatat nul apelul formulat de

apelanta pârâtă Comisia locală de fond funciar Blejoi și a admis apelurile

formulate de apelantul-reclamant C.V.S. și de intervenientul A.I.C. prin

mandatar A.G. împotriva sentinței civile nr. 2631 din 7 martie 2002 a Judecătoriei Ploiești, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat dispozițiile

referitoare la anularea parțială a titlului de proprietate nr. 17596 din 13

iunie 1994 emis de Comisia Județeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991 și

la includerea în titlul de proprietate a terenului de 117 mp, identificat prin

raportul de expertiză întocmit de ing. I.S., iar o suprafață de teren

echivalentă, de 117 mp, să revină intervenientului A.I.C., precum și dispoziția

privind admiterea acțiunii formulată și precizată de reclamant în

contradictoriu cu intervenientul A.I.C.

A fost respinsă cererea de chemare

în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și

reclamantul formulată de reclamant în contradictoriu cu intervenientul.

A fost admisă acțiunea formulată și

precizată de reclamantul C.V.S. în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală de

aplicare a Legii nr. 18/1991 Blejoi și Comisia Județeană Prahova de aplicare a

Legii nr. 18/1991 și s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate

nr. 17596 din 13 iunie 1994 emis de Comisia Județeană Prahova de aplicare a

Legii nr. 18/1991 pe numele reclamantului C.V.S. în ceea ce privește

amplasamentul terenului intravilan, curți – construcții, în suprafața de 500 mp,

situat pe teritoriul satului Ploieșteni ori comuna Blejoi, județul Prahova,

tarlaua 13, parcela 670.

A constatat că terenul proprietatea

reclamantului identificat mai sus are ca vecin în partea de sud terenul aparținând

numitului I.A. și nu terenul aparținând numitului A.D.

A obligat Comisia Județeană Prahova

de aplicarea Legii nr. 18/1991 să emită un nou titlu de proprietate în care

terenul arătat să aibă vecinătățile mai sus stabilite.

A păstrat dispoziția referitoare la

respingerea cererii de intervenție formulată de intervenientul A.I.C.

A obligat pârâta Comisia locală

Blejoi de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia Județeană Prahova de aplicare

a Legii nr. 18/1991 și intervenientul A.I.C. să plătească reclamantului suma de

2.665.000 lei, reprezentând chestiunile de judecată la fond.

A obligat intimatele pârâte Comisia

locală Blejoi de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia Județeană Prahova de

aplicare a Legii nr. 18/1991 și pe apelantul intervenient A.I.C. să plătească

apelantului reclamant C.V.S. suma de 7.586.000 lei vechi, cu titlu de

cheltuieli de judecată în apel și recurs.

Dispozițiile acestei hotărâri au

fost modificate prin decizia nr. 502/R din 13 noiembrie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, care a respins recursul formulat de

recurenta pârâtă Comisia locală Blejoi de aplicare a Legii nr. 18/1991 și a

admis în parte recursul declarat de recurentul intervenient principal împotriva

aceleiași decizii.

Au fost înlăturate din dispozitivul

deciziei prevederile referitoare la constatarea că terenul proprietatea

reclamantului are vecini în partea de sud terenul aparținând lui I.A. și nu

terenul aparținând lui A.D., ca și aceea privind obligarea Comisiei Județene

Prahova pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să emită un nou titlu de proprietate

în care terenul din parcela inițială 670 tarla 13 din titlul nr. 17596 din 13

iunie 1994 emis pe numele reclamantului să aibă alte vecinătăți, restul

dispozițiilor deciziei fiind menținute.

Prin sentința civilă nr. 2400 din 9

mai 2008, pronunțată de Judecătoria Buftea, atacată prin cererea de revizuire

dedusă judecății, a fost admisă cererea principală formulată de reclamantul C.V.S.

în contradictoriu cu pârâții A.D., A.I.C., A.G., Comisia locală Blejoi și de

aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană Prahova de aplicare a Legii nr.

18/1991.

S-a constatat nulitatea absolută

parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 23941 din 27 decembrie 1994 de

Notariatul de Stat Județean Prahova în privința suprafeței de 117 mp

identificat în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C.M., raport

ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Au fost obligate pârâtele Comisia

locală Blejoi de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia Județeană Prahova de

aplicare a Legii nr. 18/1991 să elibereze reclamantului titlului de proprietate

pentru suprafața de teren pentru care i-a fost recunoscut dreptul de

proprietate în care se include și terenul de 117 mp pe amplasamentul descris

anterior.

A fost admisă excepția autorității

de lucru judecat în privința capătului din cererea reconvențională având ca

obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 17596/1996

eliberat în favoarea reclamantului, cu consecința respingerii acestui capăt de

cerere.

A fost respins ca neîntemeiat

capătul din cererea reconvențională având ca obiect revendicarea suprafeței de

117 mp descrisă anterior.

Dispozițiile acestei hotărâri au

fost menținute prin decizia nr. 1891 R din 31 octombrie 2008 pronunțat de

Tribunalul București, secția a V-a civilă, care a reținut, relativ la excepția

autorității de lucru judecat invocate de recurentul A.I.C. referitor la capătul

de cerere având ca obiect obligarea comisiilor la emiterea unui nou titlu de

proprietate, în raport de dispozițiile deciziei nr. 502 R/2006 a Curții de Apel

Brașov, ca neîndeplinite cerințele art. 1201 C. civ. ce ar fi putut permite invocarea

și examinarea excepției menționate.

Au fost înlăturate susținerile

privind greșita reținere a autorității de lucru judecat pe primul capăt al

cererii reconvenționale privind nulitatea titlului reclamantului.

Expunerea hotărârilor pretins

contradictorii reliefează neîndeplinirea cerințelor normei legale ce

reglementează exercitarea căii de atac dedusă judecății.

Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice

date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Textul legal enunțat instituie

întrunirea cumulativă a mai multor condiții care pretind ca hotărârile indicate

și potrivnice să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului

judecat.

Rațiunea reglementării acestui motiv

de revizuire își are suportul în necesitatea de a se înlătura încălcarea

principiului puterii lucrului judecat și are ca finalitate anularea ultimei

hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Posibilitatea de a cere revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri este însă condiționată de împrejurarea că în

cadrul celui de al doilea proces să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar

dacă a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra acesteia, în

sensul nesoluționării sale.

În situația în care a fost invocată

excepția iar aceasta a fost respinsă, partea nu o mai poate reitera pe calea

revizuirii, întrucât sub acest aspect se opune principiul autorității lucrului

judecat, care în caz contrar ar fi încălcat, ceea ce nu este admisibil.

Întrucât, în cauză, a fost invocată

excepția autorității de lucru judecat care a și fost de altfel admisă cu

referire la capătul de cerere având ca obiect nulitatea titlului de

proprietate, reiterarea pe calea revizuirii a aceleiași chestiuni nu poate fi

primită.

Cât privește pretinsa contrarietate

constând în existența unor dispoziții contradictorii în ultima hotărâre relativ

la validitatea titlului său de proprietate (act de vânzare-cumpărare) și al

celui opus de intimatul C.V.S., se reține că prima cauză nu a avut ca obiect

această chestiune litigioasă, aspect de altfel subliniat în decizia nr. 502

R/2006 a Curții de Apel Brașov, ceea ce face ca între cele două pricini să nu

existe cerința pretinsă de textul art. 1201 C. civ.

Față de cele ce preced, cererea de

revizuire dedusă judecății urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a

sentinței civile nr. 2400 din 9 mai 2008 a Judecătoriei Buftea formulată de A.I.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 februarie 2010

.