ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 321/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 43225/3/2008 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul E.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul SC S.C. SRL recunoașterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii judecătorești irevocabile pronunțate de Tribunalul din Scoția, secția litigii de muncă, la data de 30 aprilie 2007, în dosarul nr. S/117285/06 și încuviințarea executării în România a acestei hotărâri. În motivarea cererii se arată că reclamantul a formulat o acțiune pe rolul instanței competente din Marea Britanie în vederea recuperării sumei de 36.648,86 lire sterline, sumă datorată de pârâți cu titlu de plăți salariale.

Hotărârea pronunțată de tribunalul specializat în litigii de muncă din Glasgow – Scoția a rămas irevocabilă conform adresei emise la data de 29 mai 2008. Ulterior, a fost emis și certificatul de recunoaștere în conformitate cu dispozițiile art. 54 din R.C.E. nr. 44/2001. Prin sentința civilă nr. 361 din 13 martie 2009, Tribunalul București, secția a III–a civilă, a admis excepția lipsei interesului cu privire la capătul de cerere având ca obiect recunoașterea efectelor hotărârii judecătorești pe teritoriul României și a respins acest capăt de cerere ca lipsit de interes. A admis în parte cererea reclamantului și a încuviințat executarea silită în România a hotărârii judecătorești pronunțată de Tribunalul din Glasgow, Tribunalul Conflictelor de Muncă, Scoția la data de 30 aprilie 2004 în dosarul S/117285/06.

În motivarea cererii s-a reținut că nu se impune formularea unui capăt de cerere distinct legat de recunoaștere, urmând ca în cadrul verificării condițiilor pentru constatarea caracterului executoriu, să fie analizate și condițiile de formă pentru recunoașterea hotărârii ca situație permisă pentru executorialitate și că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 171 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC S.C. SRL arătând că hotărârea ce face obiectul apelului este în contradicție cu dispozițiile art. 171 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional, acțiunea nefiind însoțită de toate înscrisurile impuse de lege.

Curtea de Apel București, secția a IV–a civilă, prin decizia nr. 584 din 17 noiembrie 2009, a respins apelul ca nefondat. În considerentele deciziei s-a reținut că, în speța supusă analizei s-au respectat întocmai dispozițiile art. 171 din Legea nr. 105/1992, că pârâtul a avut cunoștință de existența procesului ce a avut loc pe rolul Tribunalului de Muncă din Scoția, iar o copie a deciziei pronunțată în cauză a fost transmisă fiecărei părți la data de 30 aprilie 2007. S-a mai reținut, de asemenea, că litigiul purtat între părți în fața instanței străine nu este unul dintre cele pentru care dispozițiile art. 151 din Legea nr. 105/1992 prevăd competența exclusivă a instanțelor române. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC S.C.

SRL, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta critică hotărârea invocând următoarele: - Hotărârea a fost pronunțată în contradicție cu dispozițiile art. 171 din Legea nr. 105/1992. - Au fost încălcate dispozițiile art. 167 din Legea nr. 105/1992, în sensul că nu s-a verificat dacă instanța străină a fost competentă și dacă pârâtul a fost citat în condițiile legii pentru a-și formula apărarea, încălcându-se astfel principiul dreptului la apărare. În ședința publică din 20 ianuarie 2011, având în vedere că una din părți a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării cererii de recurs. Cu privire la excepția invocată.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, cu privire la taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, cu excepțiile prevăzute de lege, se timbrează în raport cu criteriile stabilite de art. 2 și art. 3. Art. 11 din aceeași lege, statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care se exercită căile ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești. În fine art. 20 din Legea privind taxele judiciare de timbru prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii. În speța supusă analizei recurentei i s-a comunicat odată cu citația obligația de plată a taxei judiciare de timbru și cuantumul acesteia precum și cuantumul timbrului judiciar, dar nu s-a conformat acestei obligații, așa că recursul declarat urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC S.C. SRL împotriva deciziei civile nr. 584 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.