ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 321/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 43225/3/2008

pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul E.M. a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul SC S.C. SRL recunoașterea pe teritoriul

României a efectelor hotărârii judecătorești irevocabile pronunțate de

Tribunalul din Scoția, secția litigii de muncă, la data de 30 aprilie 2007, în

dosarul nr. S/117285/06 și încuviințarea executării în România a acestei

hotărâri.

În motivarea cererii se arată că

reclamantul a formulat o acțiune pe rolul instanței competente din Marea Britanie

în vederea recuperării sumei de 36.648,86 lire sterline, sumă datorată de

pârâți cu titlu de plăți salariale. Hotărârea pronunțată de tribunalul

specializat în litigii de muncă din Glasgow – Scoția a rămas irevocabilă

conform adresei emise la data de 29 mai 2008. Ulterior, a fost emis și

certificatul de recunoaștere în conformitate cu dispozițiile art. 54 din R.C.E.

nr. 44/2001.

Prin sentința civilă nr. 361 din 13

martie 2009, Tribunalul București, secția a III–a civilă, a admis excepția

lipsei interesului cu privire la capătul de cerere având ca obiect

recunoașterea efectelor hotărârii judecătorești pe teritoriul României și a

respins acest capăt de cerere ca lipsit de interes. A admis în parte cererea

reclamantului și a încuviințat executarea silită în România a hotărârii

judecătorești pronunțată de Tribunalul din Glasgow, Tribunalul Conflictelor de

Muncă, Scoția la data de 30 aprilie 2004 în dosarul S/117285/06.

În motivarea cererii s-a reținut că

nu se impune formularea unui capăt de cerere distinct legat de recunoaștere,

urmând ca în cadrul verificării condițiilor pentru constatarea caracterului

executoriu, să fie analizate și condițiile de formă pentru recunoașterea

hotărârii ca situație permisă pentru executorialitate și că sunt îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 171 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea

raporturilor de drept internațional.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâta SC S.C. SRL arătând că hotărârea ce face obiectul apelului

este în contradicție cu dispozițiile art. 171 din Legea nr. 105/1992 privind

reglementarea raporturilor de drept internațional, acțiunea nefiind însoțită de

toate înscrisurile impuse de lege.

Curtea de Apel București, secția a

IV–a civilă, prin decizia nr. 584 din 17 noiembrie 2009, a respins apelul ca

nefondat.

În considerentele deciziei s-a

reținut că, în speța supusă analizei s-au respectat întocmai dispozițiile art. 171

din Legea nr. 105/1992, că pârâtul a avut cunoștință de existența procesului ce

a avut loc pe rolul Tribunalului de Muncă din Scoția, iar o copie a deciziei

pronunțată în cauză a fost transmisă fiecărei părți la data de 30 aprilie 2007.

S-a mai reținut, de asemenea, că litigiul purtat între părți în fața instanței

străine nu este unul dintre cele pentru care dispozițiile art. 151 din Legea nr.

105/1992 prevăd competența exclusivă a instanțelor române.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs pârâta SC S.C. SRL, invocând incidența dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta critică hotărârea invocând

următoarele:

- Hotărârea a fost pronunțată în

contradicție cu dispozițiile art. 171 din Legea nr. 105/1992.

- Au fost încălcate dispozițiile art.

167 din Legea nr. 105/1992, în sensul că nu s-a verificat dacă instanța străină

a fost competentă și dacă pârâtul a fost citat în condițiile legii pentru a-și

formula apărarea, încălcându-se astfel principiul dreptului la apărare.

În ședința publică din 20 ianuarie

2011, având în vedere că una din părți a solicitat judecarea cauzei în lipsă,

instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării cererii de recurs.

Cu privire la excepția invocată.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997

modificată, cu privire la taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești, cu excepțiile prevăzute de lege, se

timbrează în raport cu criteriile stabilite de art. 2 și art. 3.

Art. 11 din aceeași lege, statuează

criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care

se exercită căile ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

În fine art. 20 din Legea privind

taxele judiciare de timbru prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se

sancționează cu anularea cererii.

În speța supusă analizei recurentei

i s-a comunicat odată cu citația obligația de plată a taxei judiciare de timbru

și cuantumul acesteia precum și cuantumul timbrului judiciar, dar nu s-a

conformat acestei obligații, așa că recursul declarat urmează a fi anulat ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul

declarat de pârâta SC S.C. SRL împotriva deciziei civile nr. 584 din 17

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2011.