ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin rezoluția din 4 decembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1368/P/2008

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul B.L., președinte al

Consiliului Superior al Magistraturii și B.D.V., șef al Serviciului de relații

cu publicul, registratură, secretariat și arhivă, pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

În motivarea rezoluției procurorul a

reținut următoarele:

La data de 6 octombrie 2008 persoana

vătămată

H.S. a

formulat plângere penală prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de

președintele Consiliului Superior al Magistraturii, magistratul B.L. și față de

șeful Serviciului de relații cu publicul, registratură, secretariat și arhivă

al Consiliului, B.V.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Având în vedere calitatea de magistrat în

cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a președintelui C.S.M. B.L., prin

ordonanța nr. 1652/P/2008 din data de 24 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a dispus declinarea competenței de soluționare a

cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Din verificările efectuate în cauză prin

prisma celor sesizate, a fost reținută următoarea situație de fapt:

A. Dosarul nr. 273/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică.

În cursul anului 2007, persoana vătămată H.S. a

adresat mai multe memorii Consiliului Superior al Magistraturii, criticând în

esență legalitatea și temeinicia unor hotărâri judecătorești pronunțate în

cauze civile în care a avut calitatea de parte.

Memoriile astfel formulate au fost

examinate la nivelul Biroului de relații cu publicul din cadrul Serviciului de

relații cu publicul, registratură, secretariat și arhivă al C.S.M., în

conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității

de soluționare a petițiilor aprobată cu modificări prin Legea nr. 233/2002.

Cu privire la modul de soluționare a

memoriilor, petiționarul a fost încunoștințat în scris, adresele de comunicare

fiind semnate fie de șeful serviciului D.V.B., fie de către magistratul N.A. (detașat

la C.S.M. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), șef

al Biroului de relații cu publicul.

În acest context, persoana vătămată

a apreciat că toate comunicările ce nu purtau semnătura lui D.V.B., sunt false și

a solicitat identificarea semnatarului și tragerea la răspundere penală a

acestuia sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291

C. pen.

Astfel, la nivelul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, s-a constituit dosarul nr. 273/P/2008 soluționat cu neînceperea

urmăririi penale față de magistratul N.A. pentru săvârșirea infracțiunilor mai

sus menționate, în baza prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei rezoluții, H.S. a

formulat plângere conform art. 278 și urm. C. proc. pen., ce a fost respinsă ca

neîntemeiată prin rezoluția nr. 6187/3889/II/2/2008 din data de 18 iunie 2008;

soluția a fost menținută de instanța de judecată.

B. Lucrarea nr. 1/10956/1154/2008 a

Serviciului de relații cu publicul, registratură, secretariat și arhivă –

Biroul de relații cu publicul.

La data de 7 aprilie 2008, H.S. a adresat un memoriu

conducerii Serviciului de relații cu publicul, registratură, secretariat și arhivă,

prin care a solicitat indicarea numelui și a funcției persoanei care a semnat o

parte din comunicările ce i-au fost adresate, precum și precizări referitoare

la legalitatea modului de soluționare a memoriilor sale, având în vedere că

acestea au fost adresate în mod expres președintelui Consiliului Superior al

Magistraturii.

Memoriul a fost înregistrat sub nr. 1/10956/1154/2008,

iar la data de 9 mai 2008, petiționarului i-a fost trimisă comunicarea cu

același număr, semnată de D.V.B.

Pe calea plângerii ce a format obiectul

dosarului nr. 1368/P/2008, persoana vătămată H.S. a reclamat faptul că

răspunsul comunicat la data de 9 mai 2008 nu corespunde întru totul solicitării

sale și că, ulterior, deși a intervenit cu un alt memoriu prin care a reiterat

cererea sa, D.V.B. nu i-a răspuns.

Totodată, H.S. a precizat că formulează plângere

penală și împotriva președintelui C.S.M., B.L., „care tolerează batjocorirea

petiționarilor de către funcționari pe post de cerberi ce încalcă legea și

abuzează de funcții spre a scuti de răspunderi în această privință pe cei aflați

în fruntea instituției”,

Împotriva rezoluției din 4 decembrie 2008

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică, dispusă în dosarul nr. 1368/8/2008 a

formulat plângere la procurorul ierarhic superior, petiționarul H.S.

Prin rezoluția din 12 ianuarie 2009 dată

în dosarul nr. 12075/6749/II/2/2008, procurorul șef de secție, a respins ca neîntemeiată

plângerea formulată de petiționar, confirmând rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale dată în dosarul nr. 1368/P/2008. În esență, în motivarea

acestei din urmă rezoluții s-a reținut că rezoluția nr. 1368/P/2008 din 4

decembrie 2008 este legală și temeinică deoarece din datele aflate la dosar nu

rezultă indicii și dovezi privind încălcarea atribuțiilor de serviciu de către

persoanele care au avut calitatea de făptuitori, cu consecința vătămării

intereselor legale ale părții vătămate H.S. În final s-a concluzionat că aspectele

de nelegalitate sesizate de către petiționar sunt lipsite de temei real.

Nemulțumit de cele două rezoluții,

petiționarul H.S. a formulat plângere adresată instanței reiterând aceleași

motive formulate în plângerile inițiale.

Plângerea formulată de petiționarul H.S.

este nefondată.

Potrivit art. 246 C. pen., constituie

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta

funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu

știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta

cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Examinând actele și lucrările de la dosar

Înalta Curte, constată că în cauză au fost efectuate acte premergătoare

urmăririi penale, urmare plângerii formulate de petent.

Din conținutul acestor acte rezultă că

urmărirea penală nu poate fi începută împotriva intimaților pentru săvârșirea

infracțiunii imputate, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen., astfel cum în mod corect a reținut procurorul care a dispus prin

rezoluție neînceperea urmăririi penale față de magistratul B.L., președinte al Consiliului

Superior al Magistraturii și B.D.V., șef al Serviciului de relații cu publicul,

registratură, secretariat și arhivă .

Atâta timp cât nu există indicii, respectiv

elemente care să genereze cel puțin suspiciuni în sensul săvârșirii de către

intimați a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen. și nici a vreunei alte infracțiuni, în mod corect

s-a apreciat că în speță nu se justifică începerea urmăririi penale față de

intimați.

Așa fiind, rezoluția atacată prin care

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. este legală și

temeinică, urmând a fi menținută, astfel că plângerea formulată de petiționar

va fi respinsă, ca nefondată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul H.S. împotriva rezoluției din

4 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dispusă în dosarul nr. 1368/P/2008.

Menține rezoluția atacată.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Cu

recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.