ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10195/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la 16 iunie 2008, sub nr. 622/59/2008, reclamanta G.S. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Afacerilor Externe și Agentul Guvernamental pentru C.E.D.O., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 100.000 Euro pentru fiecare zi de întârziere a efectuării plăților, începând cu data de 12 octombrie 2005 până la data la care va executa în totalitate „Hotărârea C.E.D.O.”, așa cum a fost pronunțată. În motivarea cererii se arată că în mod repetat pârâții au refuzat executarea Hotărârii Camerei a III-a C.E.D.O., pronunțată în dosarul nr. 7893/2002.

La 22 iulie 2008, Curtea de Apel Timișoara prin secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă, care, pronunțând sentința civilă nr. 612 din 6 februarie 2009, a anulat ca netimbrată cererea reclamantului reținând incidența dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta G.S., motivând că cererea sa nu a fost adresată Secției Civile a Tribunalului Timiș ci Secției de Contencios Administrativ și că pârâtul trebuie să fie cel sancționat și constrâns material, prin plata unor daune zilnice pentru a achita toate obligațiile începând cu 1 octombrie 1999. Instanța în mod greșit a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a plăti o taxă de timbru care depășește valoarea pretențiilor solicitate.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 97 din 29 aprilie 2009 a respins apelul ca nefondat. În considerentele hotărârii s-a reținut că reclamanta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii din 6 februarie 2009 prin care s-a respins cererea de scutire de plata taxei de timbru și nici împotriva modului de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru. S-a mai reținut de asemenea că, cererea reclamantei este supusă taxelor judiciare de timbru iar neplata taxei judiciare de timbru se sancționează cu anularea cererii ca netimbrată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte: - Secția civilă din cadrul Tribunalului Timiș nu are competență în soluționarea prezentului litigiu.

- Executarea hotărârilor definitive și efectuarea plăților nu este o activitate comercială ci un act pur administrativ ce aparține Ministerului Afacerilor Externe. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele: Criticile aduse hotărârii recurate vizează în principal competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamantă, în sensul că în mod greșit cauza supusă analizei cade în competența de soluționare secției civile a Tribunalului Timiș. În urma analizei făcute se constată că sunt nefondate criticile întrucât competența materială de soluționare a cauzei s-a stabilit prin sentința civilă nr. 183 din 22 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, care a devenit definitivă și irevocabilă prin nerecurare.

Or reclamanta fiind parte în proces, avea posibilitatea să declare recurs împotriva hotărârii prin care s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă. Prin nevalorificarea acestui drept hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat, iar cele reținute cu privire la competența de soluționare a cauzei sunt obligatorii, nemaiputând fi supuse analizei. Contrar celor susținute prin motivele de recurs, cererea reclamantei are ca obiect, pretenții izvorâte din faptul neexecutării unei hotărâri, iar o asemenea cerere cade în competența de soluționare a instanțelor judecătorești și nicidecum nu poate fi calificat ca fiind un „act pur administrativ”, ce aparține autorității Ministerului Afacerilor Externe.

Așa fiind, se constată că hotărârea recurată este legală nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta G.S. împotriva deciziei civile nr. 97 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2009.