ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.01.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 375/2010

HOTĂRÂRE
26.01.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 375/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului civil de față:

Din examinarea actelor dosarului, constată

următoarele:

Reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului C.B., la

liberă circulație, în Austria, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

Prin sentința nr. 310 din 2 aprilie

2009, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă, a fost respinsă acțiunea,

ca neîntemeiată.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.

116/A din 12 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației

și Internelor susținând, în esență, că decizia a fost dată cu aplicarea greșită

a legii deoarece, în temeiul art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005,

acțiunea trebuia admisă așa cum a fost formulată.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 248/2005 a fost

reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o

perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele

categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a fost

returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România

și acel stat;

b) cu privire la persoana a cărei

prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar

urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după

caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția legală

enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în

funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor art. 38 din

Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2

din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului

Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.

Potrivit acestor reglementări, orice

persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile

de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se

referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice,

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru

protejarea libertăților altora.

Pentru aplicarea unor măsuri de

restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare

dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar a fi respectat principiul

proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză

care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă

pentru un interes fundamental al societății.

Din actele dosarului rezultă doar că

pârâtul a fost returnat, la data de 26 august 2008, din Austria.

Nu a fost depusă la dosar nici o

dovadă că pârâtul prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o

desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau,

după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost

returnată.

Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin

comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

În raport cu înscrisurile existente

în dosar, instanța de apel, a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005

atunci când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost respinsă

cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr.

116/A din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie

2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-09
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1558/2010
la infracțiunea săvârșită de pârât, au ignorat dispozițiile art. 40 din același act normativ, cât și cuprinsul legislației comunitare, respctiv art. 27 din Directiva nr. 2004/38/ CE. În ceea ce privește motivarea eronată a instanțelor, potr
ÎCCJ 2010-01-28
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 459/2010
act de măsura dispusă de autoritățile austriece fără a putea cenzura această măsură. Prin decizia civilă nr. 341/ A din 1 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca nefundat apelul formulat de reclamantă. Pent
ÎCCJ 2010-01-26
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 379/2010
Deliberând asupra recursului civil de față: Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului B.S., la liberă circulație, în Belgia, p
ÎCCJ 2007-10-30
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7180/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului C.M.F. la liberă circulație, în statele Uniunii Europe
ÎCCJ 2008-02-19
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1079/2008
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului T.S., la liberă circulație, în Germania, pe
Sursă