ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 379/2010

Deliberând asupra recursului civil de față: Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului B.S., la liberă circulație, în Belgia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani. Prin sentința nr. 173/C din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, a fost respinsă cererea, ca neîntemeiată. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 55 din 18 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând, în esență că a fost făcută o greșită aplicare a art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005, raportat la faptele grave săvârșite de pârât în Belgia. Recursul este fondat. Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane: a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat; b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția legală enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini. Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr.248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004. Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea libertăților altora.

Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar a fi respectat principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății. Din însăși declarația pârâtului (fila 5 din dosarul tribunalului) rezultă că acesta a fost condamnat în Belgia, la o pedeapsă de 4 ani, pentru complicitate la furt. Pe de altă parte, pârâtul a mai fost returnat din Belgia la data de 27 aprilie 2007. În atare situație, se constată că se impune restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație, în Belgia, pe o perioadă de 3 ani, pentru ca prin activitatea sa să nu aducă atingere ordinii publice și în vederea prevenirii faptelor penale.

În consecință, recursul urmează a fi admis, a fi modificată decizia curții de apel, în sensul că va fi admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, care va fi schimbată în tot, prin admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C ID E

Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 55 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Modifică decizia recurată. Admite apelul reclamantei împotriva sentinței nr. 173/C din 16 martie 2009 a Tribunalului Neamț, pe care o schimbă în tot, în sensul că admite acțiunea și interzice pârâtului B.S. exercitarea dreptului la liberă circulație în Belgia, pe o perioadă de 3 ani, cu începere de la data pronunțării prezentei decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.