ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5403/2009

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 2060/3/2008 din 1

aprilie 2008, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată

pe pârâtul T.A.C., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța,

să se dispună admiterea acțiunii, în sensul restrângerii exercitării dreptului

la liberă circulație, pe o perioadă de cel mult trei ani, în Belgia.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 24 noiembrie 2007, în

baza acordului dintre cele două state privind readmisia persoanelor aflate în

situația ilegală, ratificat prin H.G. nr. 825/1995.

Prin sentința civilă nr. 599 din 1

aprilie 2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins acțiunea

formulată de reclamantă, reținând, în esență, că, la data de 24 noiembrie 2007

pârâtul T.A.C. a fost returnat de autoritățile din Belgia pentru ședere ilegală

pe teritoriul acestui stat, împrejurare care rezultă din înscrisurile depuse la

dosar, între care și declarația olografă dată de pârât la data menționată.

Cererea reclamantei a fost

întemeiată pe Legea nr. 248/2005 care, la art. 38 și art. 39 prevede condițiile

în care exercitarea dreptului la liberă circulație este limitată, incluzând și

situația persoanei care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de

readmisie încheiat între România și acel stat, precum și situația persoanei

care prin activitatea sa pe teritoriul unui stat ar aduce atingere gravă

intereselor României sau relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

În raport de efectul direct al

Directivei comunitare, din normele căreia rezultă, fără echivoc, faptul că, împrejurarea

că autoritățile altui stat au dispus expulzarea pârâtului, nu este prin ea

însăși suficientă pentru ca tribunalul să interzică dreptul la liberă

circulație al unui cetățean român pe teritoriul acelui stat, libertatea de

circulație sub acest aspect neputând fi îngrădită decât dacă situația invocată

de reclamantă prin cererea sa poate fi încadrată într-una din cele trei cazuri

ce constituie excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor. Cum

tribunalul a reținut că din actele depuse de reclamantă în susținerea cererii

sale nu s-a dovedit, în speță, existența niciunuia dintre cazurile de excepție

arătate, a constatat că acțiunea este neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând admiterea

apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii cererii așa

cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 785A din 3

octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins, ca

nefondat, apelul, reținând, în esență, că în cauză nu rezultă din probele

administrate, după cum corect a reținut instanța de fond, că prezența

intimatului ar reprezenta o amenințare reală și suficient de gravă la adresa

unui interes fundamental al țării din care el a fost returnat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, pe care a criticat-o sub

următoarele aspecte :

- Deși este adevărat că în

acordurile de readmisie încheiat de România cu diferite state nu se menționează

nicio obligație pentru Statul Român, ca ulterior readmisiei cetățeanului român

returnat, să restrângă dreptul la liberă circulație al respectivului cetățean

român, însă nu este mai puțin adevărat că o atare obligație este stipulată prin

Legea nr. 248/2005, în art. 38 și urm., care constituie dreptul intern în

materie și care vine să complinească acordurile de readmisie încheiate de

România cu diferite state, inclusiv cu Belgia.

- De asemenea, prin Decizia 855 din 28

noiembrie 2006 a Curții Constituționale a fost respinsă excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005,

astfel că obligațiile prevăzute în această lege trebuie respectate de toți

cetățenii români care călătoresc în străinătate.

- Deși Protocolul adițional nr. 4 la

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

garantează la art. 2 dreptul la liberă circulație în țară și străinătate,

această garanție suportă anumite restricții, ceea ce înseamnă că dreptul în

discuție nu are un caracter absolut, putând cunoaște anumite limitări, raportat

la exigențele de securitate națională, siguranță publică, menținerea ordinii

publice, prevenirea faptelor penale și protecția drepturilor și libertăților

altora.

Analizând lucrările dosarului, prin

raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente:

din Constituția României, privind raportul dintre legislația națională și

legislația comunitară, urmează să se facă aplicarea principiilor de

interpretare stabilite în jurisprudența sa de Curtea de Justiție a Comunității

Europene, în special a principiului supremației dreptului comunitar și a

obligației de a nu aplica dreptul național contrar dreptului comunitar.

legalității sau temeiniciei măsurii de expulzare dispusă de autoritățile

belgiene, împrejurarea că acestea au dispus expulzarea pârâtului nu este ea

însăși suficientă pentru instanța română de a interzice exercitarea dreptului

la libera circulație al cetățeanului său pe teritoriul Belgiei.

României stabilește că persoanele cu cetățenia română au dreptul la liberă

circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, excepțiile de la

această regulă regăsindu-se în cuprinsul Legii nr. 248/2005, art. 38 și art. 39,

cât și în cuprinsul legislației comunitare, art. 27 din Directiva nr.

2004/38/CE;

posibilitatea iar nu obligativitatea restrângerii dreptului la liberă

circulație, în timp ce art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE prevede în mod limitativ

situațiile în care se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație: afectarea ordinii publice, a siguranței publice și a

sănătății publice.

prevăzute de legea belgiană referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său,

nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate

publică, în situația dată, măsura restrângerii dreptului la libera circulație

în Belgia, ar fi disproporționată față de starea de fapt.

În baza art. 312 alin. (2) C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr.

785A din data de 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 mai 2009.