ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.02.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 680/2008

HOTĂRÂRE
05.02.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 680/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului

pârâtei V.N., la libera circulație în Belgia, pentru o perioadă de cel mult 3

ani.

Prin sentința nr. 517/C din 1 iunie

2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă, a fost respinsă acțiunea.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței

tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 384/A din 28 august

2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Împotriva

deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte susținând, în esență, că, decizia a fost dată cu aplicarea greșită a

legii deoarece, în temeiul art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005, acțiunea

trebuia admisă așa cum a fost formulată.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea

nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români

în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării

dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi

dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire

la următoarele categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a

fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România

și acel stat;

b) cu privire la persoana a cărei

prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar

urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după

caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția legală

enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în

funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor art. 38 din

Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2

din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului

Europei nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004.

Potrivit acestor reglementări, orice

persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile

de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se

referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice,

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru

protejarea libertăților altora.

Pentru aplicarea unor măsuri de

restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare

dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar să fie respectat

principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al

persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

Din actele dosarului rezultă doar că

pârâta a fost returnată, la data de 16 martie 2007, din Belgia, pentru ședere

ilegală.

Nu a fost

depusă la dosar nici o dovadă că pârâta, prin activitatea pe care a desfășurat-o

sau urma să o desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor

României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care

a fost returnată.

Nu s-a dovedit nici că pârâta, prin

comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

În raport cu înscrisurile existente

în dosar, instanța de apel a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005

atunci când a confirmat sentința primei instanțe, prin care a fost respinsă

cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.

Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală

de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 384/A din 28 august 2007 a Curții de Apel

Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-10-02
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6262/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtei R.I., la liberă circulație în statele Uniunii Europene,
ÎCCJ 2007-11-15
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7742/2007
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 noiembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Bihor să dispună restrângerea exercitării de către
ÎCCJ 2007-10-02
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6254/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului C.E., la liberă circulație, în statele Uniunii Europen
ÎCCJ 2007-10-02
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6258/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtei P.L.F., la liberă circulație în Elveția, pentru o perioa
ÎCCJ 2007-10-02
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6270/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia, pârâtului S.S., pentru o perioad
Sursă